Vacanta in Franta - Paris, mon amour

Am fost in vacanta la Paris. Asa ca veti vedea acum Parisul prin ochii mei, un om simplu, care iubeste frumosul in orice varianta exista.

Cineva acolo sus ma iubeste si uite asa am ajuns sa vad Parisul, un fel de ''2 ani de vacanta'' comasati in 20 zile - 10 zile in anul 2009 si alte 10 zile in 2010. Pot sa spun ca am bifat cam tot ce se putea vizita in materie de muzee, palate si alte obiective turistice din Paris, arhicunoscute si arhipromovate.

Am sa le enumar si n-am sa vorbesc prea mult despre ele, sunt prea mediatizate si cunoscute asa ca o sa las imaginile sa vorbeasca. Asadar, am vazut Turnul Eiffel, Castelul Versailles (undeva langa Paris), Muzeul Louvre, Arcul de Triumf, Arcul de Triumf Modern in cartierul La Defence, Catedrala Notre Dame, Domul Invalizilor ce gazduieste Muzeul Armelor, Biserica Domului si sicriul cu cenusa lui Napoleon, Piata Concorde, Basilica Sacre-Coeur, Bulevardul Champs-Elysees, Podul Alexandru al III-lea, unul din cele mai frumoase poduri de pe Sena, Pantheonul, Piata Vendome, Cabaretul Moulin Rouge, Muzeul d`Orsey in fosta gara d`Orsey, Gradinile Tuilleries, Palatul Regal, Galeriile Lafayette, Primaria Parisului, Pont Neuf-( paradoxal este cel mai vechi pod, desi in traducere inseamna Podul Nou), Grand Palais, Chateau de Vincennes, Petit Palais, Opera Garnier, Centrul Pompidou, Montmartre, La Defence, La Madelaine, La Conciergerie si Sfanta Capela, Jardin du Luxembourg, Piata Bastiliei, Muzeul Orangerie- aici ne-au suparat frantuzii si n-am mai intrat, Gradina Botanica si Muzeul de Paleontologie si Anatomie Comparata... Sigur am uitat unele din ele.

Acum dupa ce am enumerat principalele obiective turistice din Paris, am sa incerc sa schitez Parisul asa cum l-am vazut, simtit eu si cateva povestioare, intamplari, unele mai hazlii, altele mai ''ciudate''.

- Nu am ce sa va spun despre cazare, deoarece am stat la sora mea, deci habar nu am cum este la hotel, care-s conditiile, preturile, doar am fotografiat diverse hoteluri, terase si restaurante.

- Mi-am dorit sa vad Parisul altfel, dupa ce am vizitat principalele obiective am pornit la pas fara tinta, pe stradute inguste si intortocheate, care duceau nicaieri si oriunde. Am ajuns pe o straduta unde se afla casa in care a locuit cantareata Dalida. Pe o alta straduta ingusta, cu niste cladiri vechi cu ferestre imense si foarte joase, am avut surpriza sa vedem prin perdeaua transparenta o femeie imbracata ''lejer'' tolanita intr-un pat imens, sigur nu mie imi facea semn cu mana :)

- Alta straduta ne-a scos in cale o ''bodega'' La Maison Rose, foarte cocheta, destul de inghesuita, dar cu un aer boem si unde dragostea plutea-n aer.

- Pe alta straduta, o mini-expozitie cu tot felul de ulcioare, cescute, farfurioare, ceva foarte dragut si ingenios.

- O alta chestie care mi-a placut a fost faza cu scaunele din gradinile Luxemburg si Tuilleries. Iti luai frumos scaunul si te asezai unde-ti dorea inimioara, mai la soare, mai la umbra, langa apa, exact unde doreai acolo asezai scaunul.

- In Parisul din 2009 inca era curatenia aia aproape impecabila, flori si verdeata multa, exceptand unele zone mai rau famate, restul era curat. In 2010 n-a mai fost asa, criza cica nu tine cont de nimic, loveste oriunde.

- Ce mi-a placut foarte mult a fost sentimentul acela ca nu ai cum sa te ratacesti, puteai sa nu stii o boaba de franceza, aveai nevoie doar de o harta si te descurcai la marele fix.

- In alta ordine de idei, ca sar dintr-una in alta, o minunatie, asa mi s-a parut mie, un adevarat paradis cu gradini care mai de care mai frumoase toate in incinta Muzeului Albert Kahn. Muzeul are o impresionanta colectie de fotografii despre cultura, obiceiurile si traditiile unor popoare din intreaga lume. În anii 1894-1910 Albert Kahn l-a însărcinat pe arhitectul Achille Duchêne să-i amenajeze marea sa grădina astfel ca să cuprindă cultura mai multor popoare. Cea mai frumoasa mi s-a parut gradina japoneza.

- O alta zi, o noua ''descoperire'', un loc unde pe un zid mare este scris in toate limbile pamantului ''Te Iubesc'', logic ca n-am ratat sa ne sarutam la zidul cu pricina, ca doar Parisul este orasul iubirii.

Si daca tot am adus vorba despre iubire, zau ca nu este un mit, iubirea chiar pluteste in aer, pana si cel mai insensibil om se lasa topit si dus de val. Eu sunt mai zurlie din fire, asa ca mi se parea normal sa eman iubire din toti porii, dar ce sa zic de sotul meu, parca-l lovise cu leuca dragostea, ziceai ca suntem doi adolescenti la primele intalniri, unde nu conta decat iubirea... Deci nu-i un mit, iubirea exista la tot pasul, o cunostinta a comentat ceva de genul asta, la fotografia cu sarutul de langa zid ''tu inca mai ridici piciorul cand te saruti si dupa atatia ani de casatorie ?''. Eu nici macar n-am observat ca asa am facut :)

Doamne, cate sunt de povestit, dau buluc amintirile si parca nu-mi ajung cuvintele sa le astern aici! Trebuie sa va povestesc si despre deja-vu, sentimentul ala care te infioara, cand ai senzatia ca ai mai fost in locurile alea, ca ai mai trait acolo, ai pasit pe stradutele alea, desi este prima data cand o faci. Este uimitor si greu de exprimat in cuvinte, clar am trait o alta viata la Paris, mon amour!

Trebuie sa amintesc si asta, mie imi place sa descopar ceea ce nu e la vedere si zau daca nu ma mancau talpile in muzeul Louvre, sa ma strecor dincolo de paznici si ma si vedeam coborand pe culoare labirintice undeva in subteran, in catacombele Parisului, ce-mi amintesc de Hugo si " Mizerabilii''. Naspa, uneori e bine sa nu citesti prea mult, ca uite asa iti vine sa faci chestii nesabuite :) Noroc ca erau paznicii aia destul de fiorosi si m-am multumit cu salile pline de istorie si cultura a diferitelor tari din lume.

N-ai timp sa vizitezi tot muzeul intr-o zi, poate doar sa treci ca trenul prin gara, asa ca am preferat sa vad zona egipteana, greaca si romana si musai celebra pictura a lui Leonardo da Vinci, Gioconda. Toata lumea se ingramadea acolo, o sala imensa si un tablou foarte mic, ma rog, nu ma asteptam sa fiu impresionata, mie imi place Michelangelo...

Trebuie sa amintesc si de atractia Muzeului d`Orsey si anume o pictura care se numeste ''Facerea Lumii'' sau "Originea Lumii'', daca v-am facut curiosi cautati pe net, eu n-am postat fotografie, sa nu fiu banata.....:))

O alta faza haioasa, la Turnul Eiffel. Am preferat sa urcam pe scari, a fost mai palpitant si plin de adrenalina, se urca pana la etajul 2, de acolo in sus doar cu liftul se putea urca. Asa ca m-am apucat eu sa numar treptele. Numara si numara pana la un moment cand Vali (sotul) ma intreaba de ce ma chinui, ca sunt numerotate, asa atenta eram sa le numar si sa nu pierd sirul incat n-am vazut ca-s numerotate, ajunsesem deja pe la vreo 200 :)

O alta ''bifa'' a fost ultima etapa din turul Frantei la ciclism, superb, daca esti impatimit si iubitor al sportului merita sa asisti la asa ceva! Din pacate, Contador, care a castigat in 2010, a fost descalificat pentru dopaj, dar ce mai conteaza?, ne-a zambit cand l-am strigat sa-i facem poza.

Mai bine ma opresc, ca nu mai termin pana la toamna si am sa las fotografiile sa vorbeasca. Parisul are farmecul sau inegalabil si nici n-are rost sa amintesc partile mai putin placute, ca vorba aia, nu exista perfectiune si se intampla si la case mari multe chestii urate. Las sa vorbeasca doar frumosul, iubirea si deja-vu-ul! Posibil sa ma intorc intr-o noua viitoare viata. Deja-vu...