Când v-am povestit despre Paris (AICI), v-am zis că las de o parte La Butte Montmartre, pentru o povestire ulterioară. Nu îţi poţi „bate joc” de ea, incluzând-o ca parte componentă a unui articol: trebuie tratată cu grijă şi dăruire, aşa cum şi locul în sine îşi tratează locuitorii şi vizitatorii.
Pentru a ne ocupa de ea cu atenţie, îi vom dedica două articole care urmează să trateze atât locurile superbe pentru care Montmartre este atât de apreciată şi cunoscută în toată lumea, cât şi mici „tips and tricks” care dau sarea şi piperul acelei zone şi de care viitorii turişti se vor bucura tare mult.
Montmartre, în sine, este un loc secret al Parisului, căruia parcă i-a fost regalată expre poziţionarea geografică excepţională (cocoţată pe o aşa numită „butte” – „movilă”), ca şi cum n-ar vrea să se amestece cu restul nedemn de al său şarm. Creuzet al vieţii artistice pariziene, loc înţesat de istorie şi pulsând de viaţă culturală, La Butte Montmartre te ameţeşte cu farmecul său pur parizian, cu străduţele sale înguste gâlgâind de turişti, cu perspectiva fantastică asupra Parisului, cu frenezia nebună a locului în sine, mustind de artişti creativi şi de cârciumioare păstrând aerul timpului înţepenit, cu reşedinţele somptuoase care coboară către celebrele cimitire pariziene aflate la picioarele movilei, cu platanii seculari (oh, da! acei platani indispensabili aerului veridic de Paris, scorojiţi si adumbritori, maiestuoşi şi impozanţi, eterni amanţi nedespărţiţi ai clădirilor hausmann-iene, fără de care peisajul parizian ar fi incomplet şi peren), cu istoria pe care o simţi în ceafă la fiecare adiere de vânt.
Care sunt cele 10 locuri-monument pe lângă care vom trece azi, pe călătorim.ro?
• Le Bateau Lavoir
• Casa cântăreţei Dalida
• Le Moulin de la Galette
• Passe-muraille
• Le Clos Montmartre (via din Montmartre)
• La Maison Rose
• Au Lapin Agile
• La Place du Tertre
• Biserica Sacre-Cœur
• Biserica Saint-Pierre
Parcursul cultural
Vom începe cu o plimbare atipică, ce vrea să ocolească zonele extrem de turistice, o plimbare relaxantă de urcuş temeinic ce îţi produce o şi mai mare poftă de cartierul agitat şi colorat - plimbarea porneşte din Place des Abbesses. Străbateţi Rue des Abbesses către vest. Odată ajunşi la intersecția cu Rue Ravignan, faceți dreapta și urcaţi curajos panta străzii Ravignan.
Copleşit fiind de numărul mare de muzicieni de stradă, jongleuri, cântăreţi la flașnetă și alte personaje surprinzătoare ale locului, veţi fi, fără îndoială, surprins şi uşurat că aţi ajuns în Place Emile Goudeau – unde, de cum dă primăvara, diverşi muzicieni la chitara, flaut sau acordeon iau locul cu asalt. În cel mai rău caz, dacă e o zi mohorâtă, fără acorduri de muzică stradală, puteți admira de la exterior vitrina de la Bateau Lavoir - unul dintre atelierele lui Picasso - unde acesta a realizat în 1907 „Domnișoarele din Avignon”.
Continuaţi-vă călătoria urcând un pic şi luând uşor stanga şi veţi ajunge în Rue Orchampt, în capătul căreia veți descoperi vechea casă a cântăreţei Dalida unde a locuit până în anul 1987 (la intrare, o placă de marmură aduce omagiul etern al parizienilor în faţa divei - "Ses amis montmartois ne l'oublieront pas" – amicii săi locuitori ai cartierului Montmartre nu o vor uita niciodată).
Mergeţi de-a lungul casei și faceţi dreapta - aceasta stradă foarte îngustă, Rue Orchampt, veţi observa că se varsă în Moulin de la Galette. Le Moulin de la Galette este menționată pentru prima dată în anul 1622 sub numele de Moulin du Palais. Foarte frecventată de pictori, îşi va cunoaşte epoca de glorie când va fi pictată de Renoir („Le Bal du Moulin de la Galette”), dar îi va inspira, de asemenea, şi pe Toulouse-Lautrec si Picasso. Alături de Moulin Radet, sunt ultimele supravieţuitoare din cele 30 de mori care împodobeau altă dată Butte Montmartre. Se află în perfectă stare de funcţionare, lucru care ne împiedică s-o vizităm: nu poate fi privită decât pe dinafară, dinspre Rue Lepic.
Le Moulin de la Galette
Urcaţi pe strada perpendiculară pe Rue Lepic, Rue Girardon, și veți ajunge în Place Marcel Aymé, unde nu aveţi cum să rataţi personajul ciudat care se iţeşte din zidul clădirii. Ideea a aparţinut lui Jean Marais, aducând astfel un omagiu operei celebre „Passe-Muraille”, scrisă de Marcel Aymé. Continuând pe Rue Girardon, veti descoperi Place Dalida și bustul care i-a fost închinat.
Le Passe-Muraille
Urcaţi, apoi, pe rue de l'Abreuvoir si admiraţi pe partea stângă La Maison Rose, care se află la intersecția cu Rue des Saules. Imposibil de ratat, această casă a inspirat un celebru tablou al lui Maurice Utrillo (“La petite maison rose”) şi este actualmente restaurant.
Mergeţi în jos pe Rue des Saulnes pentru a descoperi o altă nestemată ascunsă a Montmartre: Le Clos de Montmartre (viţă de vie seculară). Povestea zice aşa: o mănăstire benedictină a fost fondată pe deal, în secolul al 12-lea, mânăstire care deţinea o presă de viţă de vie, mânuită de maici; mânăstirea a fost distrusă în timpul Revoluției Franceze, dar podgoriile au rămas în funcțiune; şi astfel, cartierul Montmartre devine casă pentru podgoriile bisericeşti care produc vinuri pentru cabaretele şi restaurantele locale.
Festivalul Recoltei din octombrie este, fără îndoială, cel mai bun moment al anului pentru a vizita acest loc superb. În caz contrar, intrarea la vie trebuie să fie aranjată prin Biroul de Turism Montmartre din Place du Tertre care cere, de obicei, să se formeze grupuri de cel puţin 12 persoane (veți plăti pentru o degustare, deși turul este gratuit). Anual sunt produse undeva în jurul a 1.700 de sticle de 50cl, iar preţul uneia poate ajunge şi până la 100 euro.
Le Clos du Montmartre
În colţul din dreapta al viei Montmartre puteţi descoperi celebrul cabaret Au Lapin Agile. Această proprietate şi-a schimbat de foarte multe ori numele: s-a numit iniţial «Au Rendez-vous des Voleurs», apoi «Le Cabaret des Assassins» şi «A ma campagne». În 1886, Adele Decerf, o fostă dansatore de Cancan, a cumpărat-o (specialitatea sa culinară era iepure sotat, în caserolă). În 1875, caricaturistul André Gill şi-a imaginat un iepure sărind din tigaie, iar în urma acestui joc de cuvinte agil - a gill, a devenit "iepure-agil". Au Lapin Agile devine templul compozitorilor, pictorilor și artiștilor: Carco, Apollinaire, Courteline, Max Jacob, Marcel Proust, Renoir, Utrillo, Braque, Modigliani si Picasso.
Au Lapin Agile
Urcaţi în continuare pe Rue des Saulnes şi în partea de sus a străzii, virați la stânga pentru a ajunge cu bine în Place du Tertre și pictorii săi. Ce-aş putea spune nou despre Place du Tertre? Nu cred că există ceva ce alţii nu au evocat deja, la care alţii nu au visat de multe ori, iar la care alţii nu au sperat că va fi locul lor de afirmare. Da! Este un careu de clădiri-cafenele care are în mijlocul său o masă uniformă de şevaleturi dispuse mai mult sau mai puţin haotic, în spatele cărora zac toate naţiile lumii venite aici pentru afirmare, pentru boema pariziană în formă pură (ca o ciocolată cu 90% cacao, concentrată şi care face bine sănătăţii), şi nu în ultimul rând pentru imortalizarea diverselor feţe trecătoare.
Nu există cuvinte care să poată descrie forfota creativă din Place du Tertre, fervoarea cu care pictorii ambulanţi işi vrăjesc „muzele” zilnice, zumzăiala care înconjură fiecare grup de turişti ce trece pe aici, mirosul puternic de croissants şi cafe au lait servite în cafenelele din piaţă, superbele acorduri de acordeon care străbat mulţimea de lângă zidurile catedralei Sacre-Coeur – chiar nu există, mă simt mică şi incapabilă de o astfel de evocare. Place du Tertre reprezintă chintesenţa Parisului boem şi artistic, cu un aer pe care nu îl vei mai intâlni nicăieri în lume.
Încheiem parcursul nostru cultural în acest loc foarte turistic, de unde fiecare se poate orienta către diverse activităţi conexe: picturi la minut, o plimbare cu trenuletul, cina într-una dintre cârciumile locului, pierdutul vremii pe scările din faţa Catedralei Sacré-Coeur. De-un alb orbitor, Catedrala Sacré-Coeur se înalţă cu mândrie deasupra Butte Montmartre şi a întregului Paris.
Cum priveşti în jos, către Paris, observi cum se zbat 237 de trepte să ajungă la picioarele milostivei creaţii arhitecturale în stil neo-bizantin. Din cupola sa superba (cu o acustică perfecta şi dotată cu o orgă pe măsură, ce se ridică semeaţă şi, în acelaşi timp, obosită în întâmpinarea turiştilor hămesiţi de artă şi frumos) veți avea o vedere fantastica asupra Parisului, asupra vechii Biserici Saint-Pierre și asupra cimitirului acesteia din urma – Cimitirul Calvaire.
Saint Pierre de Montmartre
În partea stângă a măreţei catedrale din Montmartre, biserica Saint-Pierre trăieşte în umbra acesteia de secole (şi la propriu, şi la figurat). Această biserică în stil gotic umbros – la antipodul luminoasei şi albei Sacre-Coeur - este una dintre cele mai vechi din Paris, datând din secolul al XII-lea. Este ultimul vestigiu ce a mai rezistat din ansamblul Abaţiei Regale a Maicilor Benedictine din Montmartre, ce stă în umbra surorii sale mai celebre şi aşteaptă să fie descoperit cu reţinere. Nu fiţi sfioşi şi încercaţi să îi cunoaşteţi farmecul: unul posac, într-adevar, dar carismatic.
Comentarii