Ziua mea preferată în Antalya: Sealanya și Fire of Anatolia

Am început să povestesc despre vacanța în Antalya, la hotel Club Green Fugla Beach. Și-acum mă opresc cu greu, pentru că a fost o vacanță frumoasă :) Așadar, după episodul legat despre cazarea in Antalya (AICI) si despre masaj & hamam turcesc (AICI), azi vin cu alte povești memorabile. 

Dimineață însorită în Alanya - cum ar putea fi altfel? Așteptăm autocarul pentru excursia aleasă de Bobo, copilul meu. Nu prea mare entuziasm din partea mea...ce să fac într-un sealand? Dar dacă el a venit cu mine la Pamukkale, merg și eu cu el să descoperim un parc acvatic.

La doar câteva minute cu autocarul față de hotelul nostru, discret și liniștit, am descoperit cel mai frumos, mai original și mai spectaculos parc acvatic în care am fost vreodată: SEALANYA (http://www.sealanya.com/). Mintea oamenilor a imaginat un loc fantastic, iar mâinile lor inventive au știut să construiască ceea ce mintea a plăsmuit. Parcă ne plimbam printr-o poveste...apă curată, limpede, limpede, de un albastru pur sau verde smarald...nisip alb și fin, coloane grecești, vapoare. Un tobogan perfect integrat în arhitectura orientală, cu decoruri bogate, în culori ale sudului, ferestre săpate în stâncă, cu vedere sublimă spre mare, palmieri, leandri, flori strălucitoare...

La scurt timp după sosirea în Sealanya, după ce am primit brățările (toți turiștii poartă brățări în Antalya: brățări de la hotelurile unde sunt cazați, brățări de la diferite obiective pe care le vizitează:) și măștile de snorkeling, au intrat în scenă focile și delfinii. O frumusețe de delfinariu pot spune, cum n-am mai văzut niciunde în țările pe unde am mai călătorit...la fel și spectacolul.

Niciun alt spectacol  cu delfini pe care l-am văzut vreodată n-a avut nimic din inventivitatea, spontaneitatea, vivacitatea celui de la Sealanya. Delfini care își purtau instructorii pe spate, înotând rapid dintr-o parte într-alta a piscinei, delfini aruncându-și instructorii până la mingile uriașe suspendate la mare înălțime deasupra apei, delfini devenind surfuri vii pentru instructorii lor și alunecând cu pricepere unii pe lângă alții, delfini stropind publicul din cap până-n picioare cu apa sărată și caldă în care se zbenguiau cu bucurie. Veselie și încredere în apă, bucurie și râsete înviorate în tribune. O oră minunată în compania delfinilor inteligenți și frumoși, ca și a instructorilor lor talentați și iubitori.

A venit acum timpul să descoperim restul parcului. Mai aveam câteva ore la dispoziție și chef de aventură. Bazinele cu apă caldă de mare, transparentă, ne-au uimit. Ceea ce bănuiam a fi o minune privind la suprafața apei, s-a dovedit a depăși orice așteptare odată scufundați. A durat un pic să mă obișnuiesc să respir prin tub (Bobo sigur că n-a avut nevoie de timp de adaptare, fiindcă el ȘTIE să respire sub apă și orice altceva legat de mișcare ), dar odată ce m-am deprins să o fac, lumea subacvatică imaginată de cei care au gândit parcul mi-a adus o bucurie proaspătă și motive să mă scufund iar și iar.

Atlantida sub apă, coloane grecești, statui, ancore, epave, o lume întreagă...și pești cu nemiluita, albi, colorați, mari, mici, fericiți...cascade, râuri de un albastru ireal...fiecare bazin avea o intrare lină în apă, de pe o plajă cu nisip fin. Șezlonguri leneșe, umbrite de palmieri, înconjurau piscinele (un cuvânt tare nepotrivit..practic erau niște insule de apă, cu forme naturale, adânci de cel puțin 3-6 m). În faruri sau pe corabia pirațior, discret, erau plasați salvamari atenți la fiecare mișcare...exista riscul de accidentare,cum sub apă erau stânci, statui, coloane, construcții întregi, care ajungeau câteodată, colțuroase, până la suprafață.

Atracția cea mai mare pentru Bobo a fost bazinul cu rechini. A ținut minte de la Petru, ghidul care ne-a vândut excursia, că parcul oferea o scufundare într-un bazin cu rechini. Era și o miză aici: viteazul care se încumeta să coboare (e adevărat că era protejat oarecum, fiind închis într-un fel de cușcă cu bare metalice, dotată cu un motor electric și mânuită de un angajat al parcului), trebuia să găsească o perlă veritabilă în apă. Dacă o găsea, o putea păstra...Bobo n-a găsit perla în bazin, dar tot a primit un colier cu o perlă frumoasă, pentru curajul lui.

De la început a spus că își dorește să i-o oferei Andrei, prietena lui cea mai apropiată de acasă. Povestea nu se oprește însă aici...în scufundările lui de după cea specială, cu rechinii, Bobo a mai găsit 3 scoici care aveau perle înăuntru!!! Nu le mai are: una i-a dat-o băiatului care lucra la bazinul cu rechini, una lui Andrei din Iași, prietenul lui de la hotel, și pe a treia Elei, bona lui de acasă. A primit și bonus: o scufundare gratuită în bazinul cu rechini și cu pisici de mare, plus dreptul de a hrăni animalele. Am primit și eu oferta de a coborî gratuit, dar nu m-a încântat deloc gândul de a fi închisă într-o cușcă metalică...

Ne-am oprit din explorarea subacvatică doar pentru prânz (era inclus în prețul excursiei) și ne-am folosit apoi fiecare secundă până la plecare sub apă,descoperind fericiți orașele scufundate și peștii pașnici.

Ceea ce a început, deci, fără mare entuziasm pentru mine s-a dovedit a fi una dintre cele mai frumoase experiențe ale acestei vacanțe, dacă nu chiar cea mai frumoasă.

Deși...în aceeași seară am mai avut parte de câteva ore magice. Luaserăm bilete la spectacolul unor dansatori extraordinari: Fire of Anatolia. Am știut că trebuie să-i văd ascultând ce ne povestea Valentin, ghidul cu care am venit de la aeroport. Iată-ne deci iar în autocar, cu un ghid de limba rusă/engleză de data aceasta. Cum majoritatea turiștilor erau ruși, n-am prins noi aproape nimic din explicațiile Olenei, dar, așa cum ne-a asigurat, vom înțelege spectacolul (și vom găsi detalii pe net legat de dansatori):).

Două ore de drum până la arena Aspendos (un teatru antic reconstruit, de fapt), o cină încântătoare și mai gustoasă decât tot ce mâncaserăm noi până atunci la hotel, o oră de așteptare (am trecut printr-un mic filtru de securitate la intrarea în teatru, dar controlul a fost foarte superficial)...Bobo a stat  lipit de o sultană impunătoare, care trona în mijlocul unei platforme, pregătind niște plăcinți tradiționale cu brânză. Era foarte mirat să vadă cum dintr-o mână de aluat, priceputa gospodină întindea o foaie subțire-subțire, pe care o împăturea apoi, o umplea cu multă brânză sărată și o cocea în fața flămânzilor sau a pofticioșilor.

Spectacolul a început târziu, dar a meritat așteptarea. 70 de oameni au pus în scenă  istoria locului, într-un vârtej de mișcări, de culori, de ritmuri...costume superbe, grație, forță, energie, eleganță...imaginație, putere de sugestie, claritate. 90 de minute de dans, 90 de minute de frumusețe pură.

Mai două ore de drum și bine după miezul nopții eram la hotel, în paturile noastre curate și calde.

Ziua a fost ...scumpă și minunat de frumoasă. Excursia în Sealanya a costat 70 de dolari pentru un adult și 50 pentru copil (cu 5 euro în plus pentru scufundarea în bazinul cu rechini), iar biletele la spectacolul Fire of Anatolia au fost 55 de dolar per adult și 30 de dolari pentru copii. Fiecare bănuț a fost însă foarte bine cheltuit și sunt recunoscătoare că am putut merge acolo și că ne-am bucurat de lucruri fantastice.

Călătoriile, întotdeauna, cu toată bogăția de experiențe pe care le trăim, au fost pentru mine cel mai încântător mod de a investi banii...:)