Am scris deja atat de multe articole despre vacanta in Toscana (toate sunt aici), incat de fiecare data zic ca nu mai am cuvinte la dispozitie pentru a mai face o caracterizare, pentru a mai descrie inca un oras sau pentru a mai impartasi cu voi splendorile unei zone dragi. Dar imi gasesc, totusi, resurse inepuizabile de fiecare data si mai insirui pe ata niste povesti margelate despre aceasta patrie atemporala a frumosului.
Nu stiu daca ati vizitat Mont Saint-Michel, dar asezarea orasului Volterra se aseamana teribil cu a acestuia: in varful unui munte ițit dintr-un plan plat. Insa in cazul Volterrei spatiul este mult mai amplu, mai vast, fiind vorba de un oras in toata regula, cocotat pe «muntele» despre care vorbeam. In zilele senine, poti vedea marea de pe inaltimile Volterrei.
Drumul pana acolo se poate face din diverse puncte, dar noi – care stam in Pancole de obicei – avem un drum «al nostru» superb (indicativele drumurilor : SP53, SR68), drum care trece printr-o padure extrem de deasa, strajuita de o parte si de alta de zone protejate in care cresc trufele. Drum pe care abia daca intalnesti cateva masini pana cand ajungi intr-o vale superba si ai ocazia sa te izbesti pentru prima oara de imaginile tipice ale Toscanei: vale-delusor-vale-delusor, totul in nunate de verde asezonat cu galben pai si intrepatrunse din loc in loc de palcuri falnice de chiparosi.
Drumul de la baza «muntelui» pe care se agata Volterra si pana in varf este plin de serpentine foarte stramte, dar – pentru cei care stau in dreapta soferului – cu o splendida posibilitate de perspectiva asupra intregii Toscane. Ajunsi in varf si strabatand cele cateva stradute sinuoase pana la poarta propriu-zisa a orasului, dai de o incapatoare parcare subterana, care te scuteste de orice cautare epuizanta. Ca in orice loc, plata este cu ora, destul de piperata, dar merita fiecare banut.
Mergand agale pe langa zidul orasului, la picioarele tale se asterne ea – Toscana. Valurita, cu un teribil aer lenes in dogoarea verii si cu pinii labartati care strajuiesc orizonturile suspendate, te face sa te indragostesti iremediabil de ale sale farmece.
Patrunzand prin Arco Etrusco, sau Porta all’Arco cum e denumita ea local (unul dintre cele mai bine prezervate vestigii etrusce din Toscana), te lovesti de zidurile inalte ale cladirilor care parca se prabusesc peste tine. Totul e doar iluzie si esti impins de la spate de valul de turisti catre «varsare», si anume Piazza dei Priori, cu al sau impozant Palazzo dei Priori alaturi de o alta cladire superba care gazduieste in zilele noastre Cassa di Risparmio di Volterra (un fel de CEC local).
In piata de deasupra Teatrului Roman, la adapostul unor platani uriasi, se afla una dintre cele mai bune locante in care am mancat din Toscana: Trattoria La Carabaccia. E un restaurant care se deschide doar la ora pranzului, in care mananca majoritar locuitorii orasului micut si care este tinut de o tanara doamna care parca pluteste intr-un nor de zambete si voie buna. Trattoria serveste doar 4 sau 5 feluri de mancare, exclusiv dupa ora 13.00, iar preturile abordate sunt mai mult decat decente (de retinut ca tanara doamna nu vorbeste foarte bine engleza, iar conversatiile ar fi bine sa se limiteze doar la zambete calde).
Langa Trattoria La Carabaccia se afla un loc interesant (in care nu am intrat inca pana acum, dar nu se stie niciodata), batut indeosebi de mai toti turistii americani – Museo della Tortura. Daca pornesti la vale de Trattorie te proptesti in zidurile orasului si in Porta Fiorentina – una dintre cele sapte porti de intrare in oras. Pentru cei insotiti de copii si care cauta o oaza de verdeata, dar si un loc de joaca umbrit, Volterra ofera si surpriza ast : la varsarea Via di Castello catre zidurile orasului si Porta Selci se afla un parc superb si umbros, care se continua cu Parcul Arheologic si Piscina Romana.
Volterra este prin excelenta orasul alabastrului, traditia datand inca din timpurile etruscilor si fiind imortalizata in Muzeul Alabastrului (situat pe Via dei Sarti, in apropierea Palazzo Viti). Alt lucru pentru care Volterra a devenit celebra in lumea larga este filmarea Twilight Saga in centrul istoric al orasului, transformand acest oras medieval intr-un loc de pelerinaj pentru toti cei indragostiti de acea trilogie.
Dar aceste doua considerente sunt departe de a caracteriza pe deplin frumusetea si pitorescul acestui oras. Strabatut de stradute inguste si aflate la adapostul zidurilor groase si umbroase ale diverselor cladiri medievale, Volterra se concentreaza in jurul Pietei Domului si se pravaleste la vale catre Fortareata Medicea, construita in cel mai inalt punct al dealului pe care se ridica orasul. Muzeul Etrusc Guarnacci, aflat in imediata apropiere a Castelului si a Fortaretei, contine una dintre cele mai spectaculoase si bogate colectii de arta etrusca si este un loc pe care nu-l poti rata cand ajungi in Volterra.
Teatro Romano
Volterra se deschide ochilor curiosi ai turistilor numai daca acestia o doresc. Este un oras mic, dar care ofera nenumarate surprize: de la stradutele extrem de abrupte care se pravalesc chiar de la intrarea in oras catre zidurile groase de iesire pana la parculete ascunse in chiar inima orasului ce iti pare – la prima vedere – rece si inabordabil. Este un loc in care m-am intors cu mare placere si o voi face ori decat ori voi poposi in Toscana.
Merci frumos, Simona! Scriitura din suflet, cu pasiune e "reteta" mea ;) Stay tuned, ca mai urmeaza :)
Imi place, Irina, ce scrii si cum scrii! Felicitari, excelent!