Vacanță la Bari. Puglia, zona din sudul Italiei, chiar în tocul Cizmei, a devenit o destinație din ce în ce mai apreciată de români, pentru că are multe avantaje: e foarte aproape, biletul de avion Bucuresti – Bari este ieftin, cazările în zonă sunt și ele foarte accesibile, iar în câteva zile poți vedea o grămadă de locuri minunate: Polignano a Mare, Ostuni, Lecce, Alberobello, Matera.
Sâmbătă, după un mic dejun dulce tradițional la hotel (croissant, ceai / lapte, cereale și ceva fructe) am plecat pe firul traseului schițat de acasă. După 35 de kilometri făcuți într-o jumătate de oră, prima oprire: Polignano a Mare, un orășel romantic pe malul mării Adriatice.
Ne-am plimbat agale de-a lungul coastei, am admirat "emblema" locului - o plajă spectaculoasă (dar probabil extrem de aglomerată în sezon) străjuită de stânci, apoi am rătăcit pe străduțele strâmte din centru, impresionați de piațeta în care se afla biserica Santa Maria Assunta, dar și de imaginea idilică a pescarilor care cântau pe stânci.
Farmec local
Catedrala Santa Maria Assunta
In colțul din stânga se văd câteva scaune. Acolo este unul dintre cele mai renumite restaurante din Italia: Grotta Palazzese
Trage, trage?
A mușcat!
Colegul e cam ofticat :)
Polignano a Mare, dinspre apă
Statuia lui Domenico Modugno, interpretul celebrei melodii "Nel blu dipinto di blu" (Volare)
În două ceasuri (de la 10 la 12) am cam terminat ce aveam de făcut în Polignano a Mare, adică o plimbare cap-coadă cu tot cu cafea inclusă. Și-apoi, iar la drum. Acum spre Lecce, 115 km într-o oră și-un pic, pe drum bun și liber. Am lăsat mașina lângă Giardini Publici (AICI), aproape de centru, am plătit la automat 3 ore de parcare și am luat-o la pas.
Plimbarea a pornit de la Basilica di Santa Croce, Amfiteatrul Roman - Via Vittorio Emmanuele II, cu Chiesa di Sant'Irene și superba Piazza del Duomo (Campanila, Catedrala, Episcopia și Seminarul), apoi, în continuare pe aceeași stradă pietonală, Via Giuseppe Libertini, cu Chiesa di Santa Teresa, Chiesa di Sant' Anna și Chiesa del Rosario.
O zonă elegantă, ticsită cu edificii baroce superbe. Lecce e un oraș care își poartă cu mândrie supranumele de "Florența Sudului".
În Piazza del Duomo
Chiesa del Gesu
În Piazza del Duomo
Basilica del Rosario
Localnicul Al Bano (fără Romina Power), promovându-și vinurile
În Piazza del Duomo
Aproape de ora 16:00 ne-am întors la mașină și am luat-o spre Ostuni, unde aveam și cazarea din acea seară. 75 de kilometri și un ceas mai târziu eram deja la porțile "Orașului Alb", așa cum este alintat Ostuni. Imaginea este absolut minunată!
Ostuni, superb din exterior
Ostuni, superb din exterior
Cazarea am rezolvat-o pe Airbnb.com. Am stat într-un mic apartament la doi pași de centru (Piazza Liberta), foarte cochet și autentic, detalii AICI.
Joe, proprietarul, a fost foarte săritor, ne-a dat ponturi despre tavernele din preajmă și despre traseul pe care să plimbăm. Care traseu nu era totuși foarte greu de intuit, pentru că zona centrală e destul de mică. Dar foarte, foarte pitorească.
Un labirint de străduțe, peste tot clădiri albe de piatră și un aer medieval, gelaterii, magazine cu suveniruri, ulei de măsline sau dulciuri din producția locală. Romantic și relaxant în același timp, senzații amplificate și de lăsarea serii, cu lumini difuze ce sporeau eleganța acestui orășel cu adevărat deosebit.
La pas prin Ostuni
La pas prin Ostuni
Piazza della Liberta
La pas prin Ostuni
La pas prin Ostuni
La pas prin Ostuni
La pas prin Ostuni
La pas prin Ostuni
La pas (sau pe motor) prin Ostuni
La pas (sau pe biclă) prin Ostuni
Un moment aparte: prin rătăcirile noastre în labirintul din "Citta Bianca" am trecut pe lângă un fel de tâmplărie, la parterul unei clădiri, unde un bătrânel sculpta în lemn. Ne-a făcut semn să intrăm și, deși i-am spus că nu vorbim prea bine italiana, ne-a turuit entuziast în limba lui vreme de 20 de minute, făcându-i evident plăcere să-și povestească meseria și pasiunea deopotrivă.
"De 44 de ani fac același lucru: cioplesc din lemn de măslin instrumente de bucătărie, linguri, spatule, furculițe. E greu, pentru că lemnul de măslin e foarte dur, dar în același timp lucrurile pe care le fac eu sunt super-rezistente. La mine intră și cumpără oameni din toată lumea, sunt mândru de ceea ce fac și o să fac asta până mor!", ne-a spus bătrânul care semăna leit cu Geppetto din poveste :).
Fiecare instrument avea altă întrebuințare
"Lemnul de măslin e foarte dur, se lucrează greu"
Ostuni a fost de-a dreptul superb, îl recomand cu inima deschisă oricui își face drum prin Puglia!
Comentarii