Orasul Lucca, una dintre atracțiile de top intr-o vacanta in Toscana, a fost fondat de etrusci si a devenit o colonie romana la 180IC. Este un oras superb, ale carui ziduri se inchid – perfect in cerc – in jurul fostului oras medieval.
Pe masura ce zidurile si-au pierdut «latura» medievalo-militara, orasul aflat la adapostul lor s-a transformat intr-o vasta zona pedestra (masini mai rar o sa intalnesti, in schimb sunt sute de biciclete care iti fac viata de turist un calvar, mai ales cand esti si cu copil mic la plimbare).
Vedere din afara zidurilor
Ca sa scapi de vanzoleala permanenta a turistilor si localnicilor «inaripati», o panorama superba asupra orasului (si vechi, dar si mai nou) o poti avea de sus, din Turnul Guinigi, aflat pe una din stradutele micului oras.
Superbele basilici (San Giusto, San Michele in Foro, San Frediano, San Martino) sunt exemple vii ale civilizatiei romane datand de secole. Alaturi de ele, nu mai putin celebrele Casa Barletti-Baroni (sec XIII), Torre Civica delle Ore (sec XIII), Palazzo Mazarossa (sec XVII), Palazzo Pfanner (sec XVII) nu sunt decat marturii ale bunastarii acestui oras medieval ce isi intampina an de an turistii hamesiti de frumos, cultura si civilizatie.
Basilica di San Frediano
In primul an cand am ajuns la Lucca, am plecat dis-de-dimineata din Pancole, luandu-ne dupa un GPS neobosit. Neobisnuiti cu zona, GPS-ul ne-a purtat pe drumuri nationale aglomerate, unde italienii conduc de parca ar fi ultima zi din viata lor :). Am ajuns obositi si tracasati in magicul oras, care ne-a impresionat inca de la intrare.
Stim cu totii ca una dintre cele mai mari probleme intr-o zona ca Toscana sunt parcarile: foarte prost pozitionate, aglomerate si scumpe. In Lucca – chiar daca zidurile vechiului oras te sperie la prima vedere – este bine sa intri in orasul medieval si sa cauti parcare intre zidurile sale vechi. Se plateste cu ora, ca in orice oras medieval din Toscana si e bine sa alimentezi tonomatul cu cat mai multi bani, in functie de cat preconizezi ca vei sta (ca sa nu fii nevoit sa te intorci «la baza» pentru a aproviziona cu bani tonomatul parcagiu).
Dupa ce intri in zumzetul orasului trebuie sa ai mare grija la bicicletele in numar foarte mare, conduse de locuitorii orasului Lucca, locuitori care incearca sa isi faca loc printre masele interminabile de turisti. Orasul se deschide intr-o maniera circulara, avand ca piete centrale celebra Piazza Napoleone (unde pe una dintre laturi se afla impozantul Palazzo Ducale, strajuit pe partea cealalta de diverse locante aflate la umbra unor platani seculari, de mare ajutor in zilele de vara toride) si Piazza Anfiteatro (o piata circulara inchisa, atat de specifica oraselor toscane).
Piazza Anfiteatro
Caldura lui iulie poate fi terifianta la prima vedere, dar orasul medieval toscan te scoate si din acest impas: la adapostul zidurilor vechi, inalte si racoroase, sirurile interminabile de turisti se plimba doar pe partea cu umbra.
Orasul e intesat cu magazine de suveniruri, pline ochi de miniaturi ale lui Pinocchio, calendare si magneti cu celebrul personaj – in apropierea orasului Lucca se afla Pinocchio Park si Villa Carlo Collodi (taticul celui mai mare mincinos din istoria copilariei), pe care le puteti vizita daca dispuneti de o masina.
vedere din Torre Guinigi
De jur imprejurul zidurilor orasului sunt imprastiate parculete cu locuri de joaca pentru copii, puncte de informatii si toalete publice cu plata. Totul este foarte bine organizat din punct de vedere al primirii turistilor: harti de care ai nevoie (desi nu cred ca e cazul, ideea de abordare a unui astfel de oras fiind tocmai una «haotica»: mergi unde vezi cu ochii, ca sigur vei vedea ceva straduta sau intrand care te va abate de la drumul initial dorit), restaurante recomandate (de evitat, ca in orice alt mare oras turistic, restaurantele din centru, din Piazza Napoleone: servire proasta, mancare si mai proasta si cost urias), orarul diverselor muzee in functie de anotimp si preferinte si asa mai departe.
Piazza Napoleone
Lucca este, totodata, locul de nastere al lui Giacomo Puccini (1858), unul dintre cei mai prolifici compozitori italieni. Ii poti vizita casa memoriala, care este acum transformata in muzeu (Corte S. Lorenzo nr. 9 - via di Poggio) din Piazza della Citadella, casa memoriala care are in fata o statuie turnata in bronz a lui Puccini.
Festivalul Puccini tinut intr-un teatru in aer liber din vecinatatea orasului (Torre del Lago) permite iubitorilor de opera sa se bucure de muzica preferata chiar din punctul de pornire/nastere a acesteia. Teatrul se deschide cu o vedere directa la Lacul Massaciuccoli, avand ca background Alpii Apuani – imagini de care nu ne-am bucurat in direct, pentru ca festivalul se tine in perioada mai-august, dar chiar ziua in care am ajuns acolo nu oferea niciun spectacol.
Casa memoriala Giacomo Puccini
Lucca este orasul unde de abia am asteptat sa revin in al doilea an: m-am simtit minunat pe strazile sale aglomerate si destul de umbroase (de la ziduri i se trage, nu care cumva sa va ganditi ca debordeaza de vegetatie – vreti vegetatie, refugiati-va in splendida gradina a Palazzo-ului Pfanner, pozitionata la vreo 4-5 strazi distanta de Piazza Anfiteatro, catre zidurile marginale ale orasului), am inspirat cu placere aerul «trecut» dar si «prezent» al acestui oras, care – asa cum spuneam si mai sus – zumzaie si vibreaza.
Gradina Palazzo Pfanner
Sutele de biciclete foarte la moda ale localnicilor se indreapta catre diverse locuri de munca, nu sunt doar forme de spargere a turmelor de turisti :D. Vezi doamne bine imbracate si domni galanti care asigura acestui oras o continuitate vie si placuta – Lucca nu-si trage seva exclusiv din fratele mai mare (turismul), Lucca inca vibreaza viu in prezentul colorat.
Comentarii