Scurt popas la Casa Memorială "Maria Lătărețu"

La inceputul acestui an intorcandu-ma din vacanta la Bucuresti, am facut un scurt popas la Casa Memoriala "Maria Lataretu". Am trecut de-atatea ori pe acolo, privind casuta prin geamul de la masina, dar niciodata nu m-am oprit. Nu este casa in care s-a nascut Maria Lataretu (aceea nu mai exista demult), dar o imita si a fost construita acum cativa ani de catre membrii Asociatiei ,,Maria Lataretu”, la dorinta norei cantaretei, Ioana Lataretu si a lui Dorin Brozba.

Casa se afla in comuna Balcesti (Gorj), chiar langa primaria Balcesti si se afla la sosea (cea in care s-a nascut Maria Lataretu era pe o ulita in sat), deci se poate vedea cu usurinta.

Ma asteptam sa fie inchisa in a doua zi din an, dar totusi am oprit. Oricum, am inteles ca nici in restul anului, persoana care ingrijeste casa nu sta acolo tot timpul si trebuie sa-l cauti prin sat. Deci, asa cum spuneam, casa era inchisa. Am indraznit insa sa deschid poata care era inchisa cu un zavor ca la tara si am intrat in curte. O poteca pietruita ducea catre casuta, in stanga - un bust de marmura alba al Mariei Lataretu, in fata se putea vedea casa, iar in spate o curte goala, fara pomisori, copacei, nimic altceva, simplu, prea simplu...

M-am apropiat de casa sa vad daca e vreo miscare, dar nimic... Am incercat sa deschid usa la casa, insa era inchisa, asa ca m-am multumit sa privesc inauntru prin geamurile prafuite. Casa este micuta cu doua camere, iar inauntru am putut vedea fotografii vechi si tablouri ale cantaretei, cateva piese de mobilier taranesc, oale de lut, obiecte vechi taranesti (nu stiu daca au apartinut artistei sau sunt reconstituiri pentru ca nu am avut cu cine discuta). Asta este tot ce-am putut vedea acolo... si sincer, ma asteptam sa vad mai mult, ma asteptam ca altfel sa-i fie pastrata memoria celei ce-a fost "privighetoarea cantecului romanesc". Am facut cateva fotografii, dupa care am parasit casa memoriala, un pic dezamagita de cele vazute.

 

 Cele doua fotografii de mai sus le-am facut prin geamuri care erau si-asa murdare, de aceea nu sunt tocmai clare si reusite.

 

 

Despre Maria Lataretu. Povestea "Reginei cantecului romanesc"

Cine nu a fredonat macar o data una din melodiile ei: "Mai tii minte mai draga Marie" sau "Lie, ciocarlie"? Si cine nu-i cunoaste macar un cantec din multele si frumoasele-i cantece? Maria Lataretu nu a facut o scoala de muzica, dar era foarte talentata si avea o voce de inegalat. Se spune ca a invatat sa cante imitand pasarile. Isi scria singura versurile si a invatat singura sa scrie, destul de tarziu insa, pentru ca nu a avut posibilitati. Nu a facut decat cateva clase, fiind nevoita sa munceasca cu ziua, pe camp; mai tot timpul o vedeai desculta, iar iarna, cand era frigul al mai mare, ea umbla fara palton si haine groase. Stia sa faca de toate: cosea, broda, croia haine si avea grija de casa.

Maria Lataretu s-a nascut la 7 noiembrie 1911, intr-o familie de lautari cu 16 copii. Acestia erau foarte saraci si locuiau intr-o casa cu doar doua camere. La 14 ani, nemaisuportand saracia, a plecat de acasa spunandu-i mamei sale ca pleaca in lume si poate ca talentul ei de a canta o va ajuta sa aiba o viata mai buna. S-a dus la Targu Jiu, la fratele ei mai mare, Ionita, care canta intr-un taraf. La 16 ani, desi nu a apucat sa-l cunoasca prea bine, aceasta s-a maritat cu Tica Lataretu, un om bun si grijuliu care i-a fost sot pana la sfarsitul vietii. Tica a dus-o la Lelesti, in satul lui, unde locuia si el tot intr-o casa saraca, plina de copii pe care se chinuia sa-i creasca din banii stransi de pe la nuntile gorjene la care canta cu taraful. Maria Lataretu devine solista principala a tarafului Lataretu si i se duce vestea prin toate satele gorjene astfel ca, mai toti carciumarii si-o doreau in localurile lor sa cante pentru meseni.

La 26 de ani este invitata pentru a inregista in Arhiva de popor a Societatii Compozitorilor Romani, la Bucuresti, iar in  1946 devine cantareata orchestrei de muzica populara de stat, prima orchestra de acest gen care avea sa se numeasca mai tarziu orchestra Barbu Lautaru. Maria Lataretu a ramas insa, aceeasi femeie modesta, simpla, cu suflet frumos si cu credinta in Dumnezeu, care nu  profita de renumele pe care si-l facuse si care respecta si iubea foarte mult oamenii pentru care canta. Se spune ca inainte de fiecare spectacol aprindea cate o candela si spunea o rugaciune si nu intra niciodata pe scena ca si in biserica, cu capul descoperit. Intotdeauna avea la ea mancare adusa de acasa si isi cosea singura hainele. Era o femeie buna si orice i-ar fi spus cineva, nu se certa cu nimeni. Ea zambea oricui si spunea ca trebuie sa fii bun si iertator, pentru ca Dumnezeu are grija de tine.

Desi a fost foarte apreciata si a avut un succes enorm pe plan profesional dedicandu-se intru totul muzicii populare si  publicului, viata de familie a fost una plina de durere si necazuri. Cu toate acestea, a avut puterea sa mearga mai departe, iar sotul ei, Tica Lataretu a fost alaturi de ea si a sustinut-o mereu. Maria Lataretu a nascut 6 copii, dar numai un singur baiat a supravietuit. Primul baiat, Gica, care era atat de frumos, a murit la 2 ani si jumatate dupa ce a racit si cum pe vremea aceea nu erau medicamente, nu a putut fi salvat. Mai tarziu a nascut un alt baiat, pe Ion, apoi o fetita, Mariuca care se pare ca o mostenea in ceea ce priveste vocea, dar care a murit la 6 ani, muscata de un caine, la Lelesti, unde o lasase in grija soacrei cat timp ei cantau la Targu Jiu. Au avut apoi 2 fete gemene care au murit si ele la un an si jumatate tot datorita lipsei de medicamente, iar la ultima sarcina, a avut o nastere prematura dupa ce s-a impiedicat si a cazut, iar baietelul a murit la trei zile de la nastere. Necazurile nu s-au oprit aici... Maria a pierdut doua case, una la Targu Jiu, unde nici nu apucase sa stea o clipa pentru ca au venit comunistii si i-au nationalizat-o, iar cealalta la Bucuresti care a fost distrusa de bombardamentele americanilor.

Au ingropat impreuna 5 copii, dar s-au iubit nespus si 45 de ani au trait impreuna in armonie, fiind invidiati de multi. Tica era un om bun, atent, politicos si grijuliu. O insotea pe Maria in turnee, avea grija de ea, ii facea ceaiul si se asigura sa nu-i lipseasca acesteia nimic. Dupa ce a murit Tica, s-a stins si ea la un an. Mereu il plangea si zicea ca nu mai poate fara el... "Ma duc dupa Tica al meu!" spunea Maria... A murit la varsta de 61 de ani, pe scena, in timp ce canta pe scena caminului cultural din Romanesti, Botosani, pe 23 septembrie 1972. A fost adusa la Bucuresti si ingropata la cimitirul "Sf. Vineri", alaturi de sotul si de fiul ei.