Când am primit invitaţia la nunta fratelui meu, în vara lui 2011, ne-am gândit că va fi o aventură toată organizarea. Ne speria mai ales drumul lung cu maşina, noi venind de la Timișoara. Atâta doar că nunta s-a ţinut în zona unde s-a născut mireasa, şi anume în Câmpulung Moldovenesc, unde oamenii au fost atât de primitori, atât de calzi, atât de aşezaţi, încât toată călătoria ne-a fost înfrumuseţată de ospitalitatea lor.
Fiind departe de Timişoara (551 km), am decis să ne facem tot concediul hălăduind prin ţară, parcurgând distanţa din mai multe etape. Prima oprire a fost în apropiere de Turda, la Pensiunea Pelicanul. Camere mari, frumoase, curate, mâncare bună, şi, cel mai mare plus pentru un grup de călători în plină vară, ştrandul de lângă pensiune.
Îmi amintesc că erau două bazine, dintre care unul amenajat special pentru copii, un bar mare, o terasă încăpătoare, unde se puteau comanda tot felul de gustări, la loc de cinste fiind grătarele, micii şi cartofii prăjiţi. Dintre noi toţi, băiețelul nostru, Bobo, a fost cel mai fericit, bălăcindu-se ca un răţoi până seara, în bazinul pentru „oamenii mari”.
Dis de dimineaţă am pornit din nou la drum, ca nişte călători adevăraţi. Voiam să ajungem cât mai repede, să ne întâlnim cu viitorii miri şi cu fetiţa lor (ei da, Maria era deja născută şi noi abia aşteptam s-o revedem). La Câmpulung Moldovenesc, am stat la Pensiunea Şandru, un loc plăcut, înconjurat de creste.
Am avut o cameră foarte spaţioasă, cu o terasă mare ce dădea înspre munţii din faţă, verzi şi semeţi. Nu s-a făcut curat în cele câteva zile în care am stat noi acolo (sau nu-mi amintesc eu bine:), dar mie nu-mi place dezordinea, aşa că mi-am organizat familia să păstrăm frumos locul în care urma să rămânem aproape o săptămână.
Aici, la pensiune, s-a organizat si petrecerea de nuntă. Totul a fost frumos, nuntaşii (adulţi) veseli, copiii fericiţi, iar mâncarea absolut delicioasă. N-am mai mâncat niciunde în altă parte un păstrăv prăjit cu sos de hribi, lângă tradiţionala mămăliguţă, atâta de gustos, şi o ciorbă rădăuţeană atâta de bună! În zilele cât am mai rămas la Câmpulung, am mai cerut la masă bunătăţile acestea rare şi bucătarul nu s-a dezminţit. Hribii sunt la mare căutare şi mulţi dintre localnici îi culeg din pădurile dese ale Bucovinei pentru restaurantele din Italia (renumitele „funghi porcini”).
Ca şi organizare, nunta a fost chiar deosebită. Elena, cumnata mea, este de loc din Vama, un sat la 14 km de Câmpulung. Cununia religioasă s-a oficiat în satul Molid, într-o biserică mică şi încântătoare, încă neterminată la acea dată. Slujba a fost emoţionantă şi foarte „personalizată”, dacă pot spune aşa. Preoţii i-au cununat doar pe ei în acea după-amiază, iar predica li s-a adresat doar lor. (În oraşele mari, cununiile nu durează mai mult de câteva minute, şi preoţii, cred eu, nici nu ţin minte pe cine mai unesc în sfânta taină a căsătoriei, atât de multe cupluri le trec prin faţa ochilor într-o sâmbătă de vară...).
Pe mine m-a impresionat foarte mult cununia de la Molid, prin respectul pe care oamenii îl au faţă de tradiţiile locului, prin respectul faţă de biserică, faţă de preoţi şi faţă de familie, în general. Elena a fost învăţătoare în Vama, nu departe de Molid, şi e cunoscută în toate satele din jur, fiindcă mulţi copii i-au trecut prin mână. Chiar şi la nuntă a avut surpriza să vină câţiva dintre foştii ei elevi, atât la biserică, cât şi la petrecere.
Una dintre fetiţe, de exemplu, îmbrăcată într-un minunat costum popular, a venit printre nuntaşi, seara, şi ne-a încântat cu câteva cântece populare de dans din Bucovina, cu un ritm aparte, rapid, specific acestei zone folclorice. Era una dintre cele mai talentate fetiţe dintr-o fostă clasă, pe care Elena a încurajat-o să-şi cultive darul.
Odată nunta terminată, am putut să redevenim turişti şi să vizităm cât se putea mai mult din zona unde ne aflam. Eu mai fusesem în Bucovina înainte să-l cunosc pe Fred, soţul meu, şi eram bucuroasă să-i pot arăta măcar câteva dintre comorile din acest colţ de ţară.
Am vizitat cu încântare câteva dintre mănăstirile care sunt mândria locului şi mândria noastră naţională (Ma).
La Putna am ajuns sub o ploaie torenţială care nu se mai oprea. N-am reuşit să facem nicio fotografie, dar ne-am bucurat că după o aşteptare de cel puţin o oră în maşină, am putut să ne strecurăm pe sub şiroaiele de apă, ceva mai potolite acum, între zidurile albe ale mănăstririi lui Ştefan cel Mare. La 1 km de Putna, am văzut apoi cam pe fugă şi micuţa chilie a înţeleptului Daniil Sihastru, unde am primit explicaţii competente de la un student în teologie, care îşi făcea acolo practica de vară. Frumoasă practică, nu-i aşa?
În zilele următoare, ne-am mai oprit la salina Cacica, neschimbată în aceşti ani de când n-am mai fost în Bucovina. Sigur, nu se compară cu uimitoarea salină de la Turda, pe care am vizitat-o pe drumul nostru spre casă, la sfârşitul acestei vacanţe, dar este impresionantă prin simplitatea şi prin autenticitatea ei.
[caption id="attachment_5822" align="alignnone" width="610"]
Salina Turda[/caption]
Salina Cacica se găseşte la 18 km de Gura Humorului şi la 40 km de Suceava. Se coboară cu pasul în mină, pe treptele vechi de lemn, mirosind a petrol. Primul popas este la o adâncime de 21 m, după 192 de trepte coborâte: Capela romano-catolică a Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor. Aici se rugau minerii când coborau în subteran, la începutul schimbului şi la sfârşitul zilei de lucru, ca mulţumire că au fost apăraţi de rău. Salina mai adăposteşte un lac sărat şi o capelă ortodoxă, ambele la 35 m adâncime, şi o mare sală de bal, la 37 m sub pământ.
Sala de bal este destul de mare -24x12x12 m-, în trecut organizându-se aici festivităţi, baluri şi tot felul de alte întruniri. Temperatura în mină este de 15 grade Celsius, o răcoare plăcută faţă de cele 38 de grade de afară. La ieşire se găseşte un stand cu câteva suveniruri, inclusiv clasicii magneţi de frigider. Am luat şi noi unul, ca aducere aminte a trecerii noastre pe la Cacica.
Un alt loc care ne-a plăcut mult pe drumul spre Câmpulung a fost Marginea, cunoscută pentru ceramica neagră meşteşugită aici de cele peste 30 de familii de olari locali. Aş fi cumpărat tot magazinul dacă se putea, atât de frumoase erau obiectele expuse! Am văzut şi un meşter olar la treabă, dar copiii erau deja obosiţi şi n-ar fi avut răbdare să-l privească mai mult...Nici nu le puteam cere mai mult, Bobo avea cam 4 ani, iar Maria 1 an şi nici jumătate. Ne-am mulţumim aşadar cu un mic picnic.
Într-o altă zi a vacanţei noastre am dat peste un peisaj superb, la o altitudine de 1,000 m, în munţii Obcina Mare. Pe drumul ce leagă Suceviţa de Vatra Moldoviţei, parcă de nicăieri, apare un popas, la care sunt sigură că se opresc toţi călătorii: Palma, cum îl denumesc localnicii, este un minunat monument în piatră albă ridicat în cinstea muncitorilor care au construit drumul ce traversează munţii Obcina Mare. Nu ne mai venea să plecăm din acest loc, atât erau de frumoşi munţii, atâta de adâncă liniştea şi atâta de neaşteptat monumentul. Ca să avem o amintire şi de aici, am cumpărat de la copiii de la picioarele Palmei ouă încondeiate şi câteva borcane de gem: de cireşe negre, de trandafiri şi nu mai ţin minte de care. Ce cadouri gustoase pentru cei dragi au devenit aceste gemuri, la întoarcerea în Timişoara!
[caption id="attachment_6132" align="alignnone" width="610"]
Steaua Nordului - Sadova. Sursa foto: inbucovina.ro[/caption]
Cât despre mănăstirile pe care le-am văzut, rămâne să vă povestesc mai multe altă dată...dar înainte să închei, am să mai spun două cuvinte despre restaurantul Steaua Nordului din Sadova, la doar 2 km de Câmpulung Moldovenesc. Nu mai ştiu exact ce am mâncat în seara aceea- ţin minte însă că a fost foarte, foarte bun-, dar ştiu sigur că locul pe care a fost ridicat restaurantul este de o frumuseţe nepământeană, pe coastele verzi şi însorite ale Obcinei Feredeului.
Construcţia în sine este plăcută, cu o curte mare, plină de flori, cu o terasă care dă spre munte, împodobită de muşcate roşii, un iaz cu un pod boltit, pe sub care plutesc fericite câteva raţe gălăgioase...
Cât despre pacea din acest colţ de lume, nu o pot descrie în cuvinte. Trebuie sa mergeţi şi să vedeţi cu ochii voştri!
[gallery ids="5777,5779,5780,5783,5784,5787,5788,5789,5791,5792,5794,5796,5797,5798,5799,5801,5803,5804,5805,5806,5807,5809,5810,5811,5812,5813,5815,5816,5822,5835,5841"]
Comentarii