In primele zile din vacanta la Istanbul am luat orasul la pas, cum altfel sa il cunosti mai bine? Pentru ultima zi petrecuta aici ne-am propus insa ceva deosebit: o croaziera pe Bosfor.
Hotaram sa plecam de dimineata, cu prima cursa, intrucat toata plimbarea dureaza 6 ore. Vaporul pleaca de la cheiul Eminonu, care este fix langa Podul Galata. Plecarea e la 10.30, traversarea Bosforului dureaza 1.30 h, pauza 3 ore la capatul dinspre Marea Neagra al stramtorii si inca 1.30 h intoarcerea. Biletul costa 25 lire turcesti, plus 5 lire pentru un audio-ghid. Bineinteles, pentru cei carora timpul nu le permite, exista si un tur scurt, de doar 2 ore, iar pretul biletului este 10 lire turcesti. Detalii suplimentare despre trasee, prețuri etc - AICI
Ajungem la timp la Eminonu, ne orientam repede incotro trebuie sa mergem si ne strecuram prin multime spre chei. Privirea imi este atrasa deja, dincolo de Golden Horn, de Turnul Galata.
Acesta se inalta mandru pe o colina si pare ca domina orasul . De altfel, la vremea cand a fost ridicat de genovezii care intemeiasera aici o colonie, era cea mai inalta cladire din Constantinopole (66,9 m). Dupa ce au cucerit Istanbulul, otomanii au transformat turnul in inchisoare, iar mai tarziu in punct de observare a incendiilor. Acestea erau destul de dese la vremea aceea, pentru ca majoritatea constructiilor erau din lemn. Nu mi-ar fi placut sa fiu martora unor asemenea evenimente, in schimb acum mi-ar fi placut sa urc in turn si sa arunc o privire peste oras, sa redescopar locurile batute de noi cu piciorul. Din pacate trebuie sa o lasam pentru alta data. Motiv pentru o alta calatorie, de ce nu? ☺
Vaporul porneste, lasam in urma turnul sugrumat parca de cladirile ce-l inconjoara din toate partile si ochii scruteaza curiosi imprejurimile. Pe ambele maluri ale orasului casele se inghesuie ca albinele intr-un stup, confirmand parca faptul ca Istanbulul e unul din cele mai aglomerate orase din lume. Departe, in zare, se vad cateva vaporase pe luciul apei, fiecare avand drumul sau, fie spre Marmara, spre Insulele Printului, fie spre Bosfor.
Pe malul european deja se vede Palatul Dolmabahce, iar lumea se grabeste sa-l pozeze ca pe o adevarata vedeta.
Dupa ce palatul Topkapi a devenit neincapator, sultanul Abdulmecid si-a construit un alt palat pe malul Bosforului, cu o arhitectura asemanatoare palatelor europene. Astazi palatul este muzeu. Cine doreste poate cobori aici sa-l viziteze.
Trebuie sa stiti ca vaporul opreste din loc in loc pe parcursul calatoriei, cand pe malul european, cand pe cel asiatic, iar turistii pot face un popas, asteptand urmatorul vapor cu care sa-si continue calatoria. Un fel de hop-on / hop-off pe apă :).
Trecand pe sub Bosfor Bridge, pod suspendat ce leaga cele doua continente, pe malul asiatic se mai vede un palat - Beylerbeyi Palace, folosit drept resedinta de vara a sultanilor, apoi transformat in casa de oaspeti a demnitarilor straini veniti in vizita.
Putin mai departe, chiar inainte de celalalt pod peste Bosfor (acesta fiind unul dintre cele mai lungi poduri suspendate din lume) pe ambele maluri ale stramtorii sunt ramasitele a doua vechi cetati : Rumeli Hisari si Anadolu Hisari. Rumeli Hisari a fost construita pe malul european de catre Mahomed Cuceritorul inainte de cucerirea Constantinopolelui, pentru a controla traficul prin stramtoare, in special pentru a opri orice vas dinspre Marea Neagra care le-ar fi putut aduce ajutoare bizantinilor.
Anadolu Hisari a fost construita inaintea celeilate cetati de catre Baiazid Fulgerul, ca fort de observare. Dupa cucerirea Constantinopolelui a fost transformata in inchisoare militara. Daca nu as fi stiut dinainte de existenta cetatii, aproape ca n-as fi observat-o. Turnurile ei se confunda cu blocurile ce o impresoara.
Pe masura ce inaintam prin stramtoare, casele se raresc, iar vegetatia le ia locul. Daca pe partea europeana se vad cativa zgarie nori in departare, semn al unui cartier financiar probabil, pe colinele de dincolo apar case mari, frumoase, cu geamuri care imbraca fatadele dinspre stramtoare in intregime, semn al bunastarii unora. Imi atrag atentia in special unele din lemn, situate chiar pe malul apei.
Pe punte ne lasam in voia razelor calde ale soarelui si a valurilor involburate ce ne leagana usor. Cativa pescarusi galagiosi trec in zbor pe langa noi si se iau la intrecere pentru cateva firmituri de paine aruncate de un turist in apa.
Ultimele doua opriri din croaziera pe Bosfor sunt Rumeli Kavagi si Anadolu Kavagi. Noi coboram in Anadolu Kavagi, care arata ca un mic sat pescaresc, cu case vechi din lemn, in stil otoman. O piateta, restaurante mici pe stradutele laterale, magazinase cu suveniruri si o poteca ce urca printre casutele de lemn catre ruinele fortaretei din varful dealului, ce se vede din departare, Yoros Castle pe nume.
Ne oprim la o mica terasa unde savuram un delicios sandwich cu peste. Daca ajungeti vreodata in Istanbul, nu ratati asa ceva! Pestele proaspat pescuit sfaraie in fata noastra pe gratar, alaturi de cateva legume: rosii, ceapa, ardei gras si putin ardei iute. Mai ia turcul nostru si o jumatate de paine si o taie in doua pe lungime, o pune cateva clipe pe acelasi gratar, cat sa o fragezeasca nitel, dupa care aranjeaza frumos intre feliile de paine pestele si legumele. Nu pot sa va spun cum se imbina aromele cand musti din minunea aia de sandwich...
Savuram si o cafea turceasca si ne imbarcam pe vapor. Nu departe de aici se vede iesirea din stramtoare spre Marea Neagra.
Pe drumul de intoarcere in croaziera pe Bosfor aruncam o ultima privire fiecarui locsor pentru a-l putea pastra in cutiuta cu amintiri...
Comentarii