Mi-a placut intotdeauna ideea city-break-urilor: 2-3 zile de vizitat concentrat, umblat de dimineata pana seara pana cand picioarele iti ajung straine de propriul corp, asimilat un pachet urias de informatii (actiune care nu doare, dar te agita intelectual fantastic, facandu-ti mintea sa zumzaie de placere), orase importante pentru cultura si civilizatie europeana si multe alte considerente. Da!
Ok, as zice – dar cum as putea sa descopar intr-un city break un nestemat micut si ascuns cum este Certaldo? N-as putea. De aceea, prefer vacantele ample, cu descoperiri nebanuite si cu surprize fantastice care iti sar in cale la tot locul.
Certaldo – un cuib de vulturi, cocotat deasupra orasului nou, care i se lafaie lenevos la picioarele medievale. Casa lui Giovanni Boccaccio – creatorul „Decameronului” si a genului literar recunoscut ulterior sub numele de „nuvela”. Orasul unde lentoarea este la sine acasa, te simti ca si cum ai fi fost transportat miraculos in sudul ensoleiat al Siciliei, unde locuitorii orasului ies in fata portii si isi sorb cafeaua matinala, citind ziarul si purtand polemicile savuroase pe marginea evenimentelor politice (un fel de Poiana lui Iocan adaptata temporal si patial, bineinteles). Orasul pe care ajungi sa-l cunosti, urcand cu un elevator ce-ti aduce aminte de stradutele extrem de inguste si abrupte, scladate in soare si oameni zambitori ale Lisabonei.
De-a lungul vacantelor noastre in Toscana, avand „baza” intre Certaldo si San Gimignano si fiind atrasi de farmecul inepuizabil al celui de-al doilea oras, am neglijat intentionat sau nu Certaldo, lasandu-l pe ultima suta de metri, ca un fel de „last minute offer”. Mare greseala! Dupa ce am reusit sa parcam masina in parcarea de la baza elevatorului, dupa ce am trecut de spaima mea fantastica de inaltime si de urcat in „chestii care urca” si am pasit pe pamantul solid al inaltimilor savuroase ale orasului medieval, mi-am dat seama ca el va fi unul dintre locurile mele preferate.
Poate datorita dimensiunilor sale restranse (mult mai mic decat oricare alt orasel medieval vazut de mine in Toscana), poate faptului ca este neglijat de turisti (asa cum l-am neglijat si noi), orasul este o adevarata poezie bine prezervata si preponderent rosiatica (marea majoritate a cladirilor sunt dintr-o roca rosiatica, ce si-a pastrat culoarea peste ani si ofera orasului o distinctie aparte).
Palazzo Giannozzi
Am urcat pe langa zidurile orasului medieval si am avut parte de-o perspectiva fantastica asupra vaii dintre Certaldo si San Gimignano, putand numara cele 14 turnuri care se inaltau semet din oraul vecin. Am serpuit pe langa ziduri, tragand cu ochiul in curtile localnicilor care se deschideau primitor vederii turistilor (fara falsa si agresiva intimitate), trecand pe langa niste locante agatate de stanci si spanzurate peste hau si urcand abrupt catre centrul micut si extrem de intim al orasului. In micutul centru ne-am izbit de falnicul Palazzo Vicariale (cunoscut si sub numele de Palazzo Pretorio) si am coborat apoi pe cea mai importanta „artera” a orasului, Via Boccaccio, catre varsarea acesteia in Palazzo di Scoto.
Palazzo Pretorio
In comparatie cu alte orase specifice zonei, Certaldo nu este foarte turistic – tocmai pentru ca proportiile sale sunt micute. Nu vei intalni prea multe locante, nici prea multe magazine cu delicatese locale, dar vei intalni o gelaterie minunata si o terasa cocotata deasupra haului, care te fac sa uiti de orice.
Minunatul Certaldo are un farmec aparte, de lume impietrita in timp, de spatii mici si intime la care ai acces cu placere, la un alt stil de trai care – in mod sigur – iti creste speranta de viata cu vreo 10 ani.
Tihna pe care o imprima Certaldo calatorilor este una dintre surprizele placute ale Toscanei, unde te astepti ca totul sa fie mega-turistic si mega-incarcat.
Comentarii