Iarna trecuta, la inceput de 2012, ma plimbam pe faleza din Constanta si am ajuns in dreptul Cazinoului. Mare mi-a fost mirarea sa vad un afis pe care scria ca se poate vizita, “zilnic intre orele 08.00-16.00″, si ca intrarea e libera 
. Am vazut de multe ori Cazinoul din Constanta, dar doar la exterior. Si daca nu am avut ocazia sa-l vizitez la interior in vremurile lui bune, am zis ca-i un prilej bun sa-l vad acum, chiar daca se afla intr-o stare deplorabila. Si, cine stie?, poate o sa apuc sa-l vad si renovat…Oare??
Am intrat timid, intreband daca chiar se poate vizita. "Da, insa trebuie sa purtati casca de protectie, pentru ca mai cade tencuiala!", mi s-a raspuns. Asa ca mi-am luat casca in primire si m-am aventurat in "fastuosul cazinou", cum i se spunea odata. Si ce am vazut? Cladirea impresionata odinioara este astazi intr-o stare jalnica… Iată imagini triste în galeria foto de mai jos
Istoria Cazinoului
Istoria Cazinoului incepe in anul 1880, la scurt timp dupa revenirea Dobrogei la patria-mama. Pe atunci se numea Cazin sau Kursaal si era o constructie de paianta, captusita cu scandura la exterior si ridicata langa Farul Genovez, la capatul bulevardului Elisabeta, singurul bulevard al orasului.
Cazinoul a fost printre primele caldiri ridicate la Constanta (Kustenge se numea pe atunci), imediat dupa ce orasul a fost preluat de catre administratia romaneasca.
Cazinul adapostea o sala de dans, doua sali de lectura unde vilegiaturistii puteau citi ziarele locale si reviste, precum "Telegraf", "Figaro" sau "L’Ilustration", doua sali de jocuri si o terasa la malul marii care era locul preferat de intalnire al marinarilor, turistilor si al elitei constantene. Aproape in fiecare seara de vara se organizau aici baluri, se asculta muzica fanfarei militare si se desfasurau periodic concerte sustinute de celebritatile vremii.
In anul 1890 se discuta problema constructiei definitive a acestuia, dar lucrarile au fost amanate pana in anul 1891, cand iata ca o furtuna puternica a distrus in mare parte cladirea din lemn a Cazinului. Primaria a hotarat atunci ca este mai ieftin sa ridice o noua cladire decat sa o repare pe cea veche si noul local va fi mutat de langa Farul Genovez in zona unde este amplasat actualul edificiu.
A doua cladire a Kursaalului va fi terminata in 1893, aceasta fiind tot o constructie din paianta, sustinuta de piloni din lemn si compusa dintr-o sala de dans, mai multe camere si o terasa catre mare.
“Inlauntru canta muzica si parechi vesele danseaza bostonul; din afara lampioane atarnate spre mare fac o lumina feerica, sub care dame si domni converseaza intim, desfatandu-se in marea dinaintea lor, ca-n o mie si una de nopti” - Petru Vulcan despre Cazin
In mai 1902, fiul marelui nostru povestitor Ion Creanga, capitanul C.I Creanga, devine antreprenorul Cazinoului. Despre acesta, George Calinescu spunea ca "nu era nici destept si nici nu avea vreuna dintre insusirile tatalui".
Capitanul Creanga a reusit sa convinga Primaria Constanta sa-i inchirieze Cazinoul pentru suma de 2.000 de lei pe an, iar pe langa plata chiriei, Primaria i-a impus antreprenorului Creanga sa puna in vanzare "articole de consumatiune de cea mai buna calitate" si sa foloseasca pentru iluminare "petroleum de cea mai buna calitate pentru a nu produce nici un miros".
In primii ani ai secolului al XX-lea, Cazinoul era principala atractie a Constantei dar la un momentat ajunsese demodat si in anul 1903 edilii constanteni, primarul Cristea Georgescu si prefectul Scarlat Varnav incep demersurile de ridicare la Constanta a unui Cazino modern, asemanator celor de pe riviera franceza. Arhitectul angajat sa proiecteze noua cladire a fost Daniel Renard, un architect roman de origine franceza, in varsta de 32 de ani, care locuia la Constanta, absolvent al Scolii de Arte Frumoase din Paris. Acesta avea sa conceapa Cazinoul constantean in stil Art Nouveau, un nou curent intrat in Romania, dar nu toata lumea a fost entuziasmata, cladirea devenind un subiect controversat.
Constructia Cazinoului a inceput totusi, lucrarile fiind supravegheate de Daniel Renard, insa conservatorii au luat locul liberalilor la putere si au venit cu alta optiune in privinta Cazinoului. Ei au apelat la unul dintre cei mai cunoscuti arhitecti romani din acea perioada, Petre Antonescu, care a conceput un Cazino mult mai complicat, asemanator unui teatru, cu doua turnuri. In 1907, cand se ajunsese la a doua fundatie, liberalii au revenit la putere, l-au concediat pe Petre Antonescu si au reincredintat lucrarea lui Daniel Renard.
Lucrarea a fost finalizata in 1910, cheltuielile totale ridicandu-se la 1.300.000 de lei.
Multora nu le-a placut ce-a iesit. Spre exemplu unui diplomat francez, George Oudard, care a vizitat Constanta in 1935 i s-a parut oribil cazinoul si spunea despre el asa: "un lucru este deceptionant in aceste locuri primitoare: albul casino, pretentios, complicat, al celui mai ingrozitor stil 1900, care incarca tarmul marii". Ziarul Conservatorul Constantei caracteriza Cazinoul drept "o matahala impopotanata cu tot felul de zorzoane".
Pe 15 august 1910, Cazinoul a fost inaugurat in prezenta principelui Ferdinand, iar dupa aceea a fost inchiriat lui Alphonse Hietz, proprietar de restaurante si hoteluri din Bucuresti. Pe 15 martie 1911, Consiliul Comunal a autorizat jocurile de noroc, iar localul a fost dotat cu doua mese de biliard si cu 17 mese rotunde pentru jocurile de carti. In scurt timp, Cazinoul din Constanta a devenit foarte cunoscut in Europa, fiind preferat de impatimitii jocurilor de noroc care veneau aici din toate colturile lumii.
Cazinoul era un loc unde aveau acces numai cei bogati si aventurieri, unde tinuta de seara era obligatorie, iar luxul o atitudine fireasca. Totodata, Cazinoul era considerat un loc de pierzanie. In salile lui se consumau drame, se traia cu pasiune intensa si adesea, cei ruinati la jocurile de noroc sfarseau noaptea in valurile intunecate ale marii sau intr-o camera de hotel, cu un glonte in tampla.
In timpul Primului Razboi Mondial, Cazinoul a fost transformat in spital si a fost aprig bombardat, urmand ca in perioada interbelica sa revina la destinatia sa.
In perioada regimului comunist acesta a fost transformat in restaurant, cladirea a mai fost renovat o data in 1986, iar din anul 2000 a trecut in administrarea Primariei Constanta.
Cazinoul astazi
Astazi, Cazinoul continua sa existe la malul marii, dar nu mai e ce-a fost odata… El totusi sta mandru acolo, incapatanandu-se sa reziste, in asteptarea stralucirii de odinioara.
Cladirea este neglijata de ani de zile de autoritati si se afla in prezent intr-o stare avansata de degradare, dupa cum ati vazut si in fotografii, necesitand lucrari de consolidare si restaurare. Structura de rezistenta prezinta degradari semnificative mai ales in zona subsolului si, de asemenea, o foarte puternica deteriorare a elementelor de arhitectura.
Primarul Constantei, Radu Mazare, declara in vara anului trecut ca este dispus sa cedeze Cazinoul ministerului Dezvoltarii, deoarece nu are fonduri pentru renovare. Acesta era initial pornit sa vanda cladirea, pe motiv ca aceasta nu aduce profit.
Cazinoul din Constanta a fost preluat de la Primaria Constanta de catre Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, in fruntea caruia se afla Elena Udrea, si urma sa fie modernizat cu o suma de 39 de milioane de lei. Lucrarile aveau sa se desfasura pe o perioada de 24 de luni, cu finantare de la buget de stat, prin bugetul MDRT.
Iar in urma consolidarii si restaurarii, cazinoul urma sa devina un veritabil centru de divertisment de anvergura internationala si sa-si recapete menirea de loc unde se poate juca sau organiza evenimente fastuoase si atractive, de interes pentru locuitorii Constantei si pentru turistii veniti pe litoralul romanesc.
Proiectul a ramas in pom. In octombrie 2012, edilul Radu Mazare a anuntat ca, totusi, Cazinul va reveni in administrarea Primariei: "Noi am alocat bani să facem o minimă conservare şi o sa demarăm procedura de vânzare a Cazinoului prin licitaţie internaţională. O delegatie formata din afaceristi americani a venit deja pentru a-si exprima interesul de a cumpara cladirea de patrimoniu".
Superb! felicitari!