Asa cum povesteam intr-un alt articol – despre vacanta in Toscana, in general – cautarea cazarii in zona asta poate fi o munca chinuitoare.
La fiecare pas, la fiecare colt de strada, pe versantul fiecarui deal rasare cate o «podere», «fattoria», «masseria» sau «tenuta» (denumirea generica pentru ferma locuibila, cu apartamente de inchiriat). Criteriile de selectie sunt foarte stranse, doar pretul fiind considerentul major dupa care te poti ghida intr-un final. Fiecare astfel de ferma locuibila are piscina, este amenajata in spatii foarte vaste, cu curti uriase, livezi de maslini, vii-minunatii, este ingrijit decorata la interior in stil traditional, pastrand totusi un lux de bon ton.
In concluzie, dupa indelungi zbateri care au durat cateva saptamani, noi am ales Podere San Luigi, din micuta localitate Pancole – aflata la doar 5 minute de mers cu masina de spectaculosul San Gimignano. Podere San Luigi ne-a fermecat cu ale ei spatii exterioare superbe si ale sale pergole de trandafiri, premiate pe plan local. Am ales sa contactam proprietarul si pentru ca oferta lui se incadra in bugetul propus pentru o saptamana de cazare in Toscana (500 euro/saptamana), am decis sa sfarsim chinul cautarilor si sa alegem Podere San Luigi ca prima noastra cazare in minunata Toscana.
Drumul catre Pancole
In primul an am aterizat la Pisa si am inchiriat masina, cu care ne-am indreptat catre Pancole. In urma mesajelor schimbate cu Mario (proprietarul Podere San Luigi), am avut parte si de instructiuni precise de a ajunge sus, la podere (fermă). Doar că prima oara in Italia cu masina e destul de haotic, italienii se avanta cu nesat pe sosele ca si in viata de zi cu zi, neglijand reguli si semne de circulatie, lucru care te poate obosi peste masura daca nu esti in ritmul lor.
In felul asta, am ajuns destul de obositi pe drumul catre Certaldo, dupa ce ne oprisem la un Penny Market sa ne asiguram hrana pentru seara respectiva si pentru mic dejunurile pe care urma sa le servim in camera de acum inainte si am ratat micuta bifurcatie care se facea catre Pancole. Cert e ca ne-am invartit pret de jumatate de ora in jurul orasului Certaldo, pana cand sa ne orientam bine si sa apucam pieptisa care urca sinuos catre Pancole.
Perspectiva pe care o ai „de sus”, departe de civilizatie, printre randurile de chiparosi care marginesc drumul neasfaltat este unica si sterge orice urma de oboseala si nervozitate. Ajunsi cu bine „la Mario” am parcat masinile in parcarea securizata, dublata de o poarta care se deschide cu telecomanda, si nu am putut decat sa multumim cerului ca am ales aceasta cazare.
Podere San Luigi este cocotata pe un damb luminat de razele blande ale soarelui de seara, iar geamurile cu voalete verzi specifice zonei se deschid dornice de a face cunostinta in briza blanda care adie inconfundabil. Terasele de verdeata in trepte coboare catre piscina si catre pergolele de trandafiri inflorite in orice sezon. La poalele casei se deruleaza o micuta livada de maslini, iar proprietatea este atent imprejmuita de leandri, care fac ca trecatorii ce parcurg la pas celebra Via Francigena ce trece fix prin fata casei sa nu aiba vedere la intimitatea oaspetilor.
Nu am avut in viata mea parte de o liniste atat de profunda si inmiresmata ca la Mario in gradina, seara – cand licuricii parca o iau razna si se avanta in noapte, luminand ca-n basme tufisurile impietrite si ele in linistea noptii. Gradina are copaci inalti si batrani, care fac ca dupa-amiezile sa fie racoroase si tandre. Piscina este ingrijita aproape dumnezeieste de Mario, care – in fiecare seara dupa ora 23.00, cand toti oaspetii sunt in lumea viselor – purcede la a o curata cu daruire, fredonand in lumina lunii cantece italienesti vesele.
Casa este dotata cu 4 apartamente pentru oaspeti si – intr-un fel de oglinda – partea de casa a gazdelor, care se intinde intim in dreapta intrarii principale, urmata de o gradina amenajata pentru cele 2 nepotele ale lui Mario si ale Annalindei (sotia sa).
La parter si cat tine toata partea de casa dedicata oaspetilor este apartamentul „Garden”, unde pot incapea lejer 4 persoane. La etaj sunt cele 2 apartamente gemene, „West” si „East” (pentru 2 persoane si un copil), alaturi de cel de-al patrulea apartament, „Panorama” (considerat a fi incapator pentru 3 persoane adulte, sau o familie cu copil mare). Fiecare apartament are baie si bucatarie proprii, spatiu deschis de servit masa si camera de dormit cu paturi matrimoniale.
Ce preturi are Mario pentru Podere San Luigi in sezonul 2013? Vorbind despre varful de sezon (8 iunie - 7 septembrie) și despre o ședere de o săptămană (de sambata pana sambata), preturile ar fi 500 de euro pentru apartamentele West si East, 700 de euro pentru Panorama si 800 de euro pe saptamana pentru Garden.
Mai multe detalii, pe site-ul oficial (www.poderesanluigi.it) sau la adresa de mail info@poderesanluigi.it
In pret sunt incluse: asternuturi de pat, prosoape, patut de copil daca e nevoie si lenjeria aferenta, curatenia finala, o tratatie formata din fructe, vin local si mici prajiturele specifice zonei care te asteapta la bucatarie, detergent de vase si toate cele necesare la bucatarie si multe alte surprize care te asteapta pe parcurs. Dintre surprizele enumerate ma gandesc doar la cina minunata pe care o pregateste Annalinda in fiecare luni, dupa sosirea oaspetilor, pentru ca toti cei prezenti sa se cunoasca mai bine.
Nu stiu daca mai are rost sa va conturez povestile pe care le poti auzi de la Mario pe subiecte istorice si geografice care au in centru zona sa de suflet, sfaturile pe care ti le da ca sa vizitezi locuri pe care poate le-ai rata daca te-ai lua dupa valul turistic haotic, blandetea cu care te mangaie din priviri sotia sa – Annalinda – ori de cate ori va intalniti intamplator in jurul casei (Mario vorbeste bine engleza, dar Annalinda doar strictul necesar – insa te poti intelege perfect daca ii rogi ca ei sa vorbeasca in italiana si tu sa le raspunzi in engleza), discretia cu care locuiesc langa tine si aproape ca nici nu-i simti (decat atunci cand chiar e nevoie, parca apar de nicaieri si te ajuta cu un sfat sau o vorba buna), gazonul bine intretinut si udat de Mario (in fiecare dimineata la ora 7 inainte de a se trezi oaspetii, gazon care propaga un miros de iarba uda si cruda catre apartamentul „West”, indreptat catre fata casei).
Toate astea m-au facut sa ma simt ca acasa, fetita mea i se adreseaza Annalindei cu „Mami”, iar noi stam la suete cu Mario pana seara tarziu, dorindu-ne sa nu mai plecam niciodata de acolo. In fiecare an zicem ca poate e ultimul an in care ajungem acolo si incercam sa ne bucuram la maximum de oaza noastra de liniste si placere. Din cate vad, cineva sus ne cam iubeste si ne ofera si anul asta cadoul perfect: inca o saptamana de vis „la Mario”.
Comentarii