Pentru unii poate parea morbid, dar pentru mine nu-i deloc sa vizitez cimitire, mai ales cele vechi, incarcate cu istorie, povesti, drame,etc. Ajunsa in vacanta in Delta Dunarii, la Sulina, nu se putea sa ratez vizita la acest cimitir.

Auzisem una, alta, dar vroiam sa iau eu ''pulsul'', sa vad, sa imortalizez. Asa ca intr-o dimineata am renuntat la balaceala in mare si am pornit la drum. Mi-am imortalizat umbra pe trotuarul ce avea sa ma duca intr-o lume apusa. Cimitirul este la iesire din Sulina, aproape de mare, aproape de locul in care eram cazati, asa ca am pornit la drum cu aparatul in mana.

A trebuit sa ocolesc cam tot cimitirul pana am ajuns la poarta pricipala, cealalta era inchisa si parca nu se cadea sa sar gardul :) Putin cam neingrijit si lasat in bataia vantului si a istoriei, dar fascinat acest cimitir din Sulina. Privelistea iti gadila imaginatia si poti sa creezi propriile tale povesti sau poti sa gasesti un localnic binevoitor care sa-ti dea unele informatii, transmise din generatie in generatie.

Cimitirul este o mare ''adunatura'' de religii, natii si meserii pestrite, ale celor care au decedat si au fost inmormantati aici. Am dat peste morminte ale unor englezi, greci, turci, lipoveni etc

Mi-a fost ghida o tantica ce se odihnea pe o banca in cimitir si care a fost tare vorbareata si iute de picior, aproape ca nu puteam sa tin pasul cu ea. M-a dus la mormantul piratului grec Georgios E. Kantaguris, cel mai mare pirat al vremurilor lui, care chipurile si-a ascuns comoara undeva prin zona. Cine stie cati nebuni au cautat-o...

Apoi am ajuns la un monument in memoria printesei Ecaterina Moruzi, nepoata domnitorului Moldovei, Ioan Sturza. Alt mormant infatisa doua fetite surori, altul era al unor indragostiti gen ''Romeo si Julieta'' care au sfarsit targic in apele Dunarii... si multe ale morminte interesante prin arhitectura, prin cuvintele scrijelete pe piatra funerara, morminte care spun povesti reale sau imaginare.

Pe scurt, o lume de dincolo fascinanta.