Suntem in vacantă in China si a treia zi in Beijing ne-o petrecem alaturi de o chinezoaica tare draguta, pe nume Xīnxiyà, sau Cynthia dupa numele englezesc. E atat de plina de energie si de veselie incat ne transmite si noua imediat starea ei. Singura mea problema e rapiditatea cu care vorbeste, asa ca trebuie sa ma concentrez in permanenta sa-i inteleg engleza. :)
Vacanta noastra in China continua cu vizitarea Mormintelor imparatilor Ming, a Marelui Zid Chinezesc, dupa care ne oprim la o fabrica de jad si o casa a ceaiului.
Dupa ce imparatul Yongle a mutat capitala tarii la Beijing si a terminat construirea Orasului Interzis, a inceput sa se preocupe de construirea locului sau de veci. Conform vechilor traditii, mormintele trebuiau amplasate astfel incat sa protejeze sufletele mortilor de spiritele rele si vanturile din nord. Prin urmare, imparatul impreuna cu expertii sai au ales o zona situata la 50 km nord de Beijing, protejata de munti din trei parti, iar la sud de apele unui rau.
Am ajuns dis-de-dimineata in fata portii de intrare, 8:30 sa fi fost, incitati deja de povestile Cynthiei despre incercarile repetate de descoperire a mormintelor, despre capcanele puse special pentru a-i descuraja pe hoti si despre faptul ca, in ciuda tuturor precautiilor, unul dintre morminte, Ding Ling, a fost devastat. Aici se afla mormintele a 13 imparati ai dinastiei Ming, impreuna cu sotiile si consoartele.
Atunci cand imparatul murea, era ingropat intr-un mormant urias, sapat in pamant, cu o multime de obiecte pretioase, vase ritualice pentru ofrandele de alimente si bauturi aduse spiritelor stramosilor. Aceasta traditie presupunea sacrificii umane in masa: sotiile, o parte din concubine si servitori erau sacrificati pentru a-l servi in viata de apoi. Se spune ca unele dintre femei au fost inmormantate de vii…
Noi vom vizita astazi Chang Ling, mormantul imparatului Yongle. Trecand de poarta de intrare, drumul catre mormant urmeaza directia sud-nord si e format dintr-o succesiune de porti si de cladiri, anume destinate ritualului inmormantarii.
Avem in fata cea mai frumoasa dintre cladirile din complex: Sala ofrandelor ( Hall of eminent favour), ce seamana foarte mult cu pavilioanele din Orasul Interzis. Ridicata pe o platforma formand trei nivele, fiecare nivel fiind marginit de balustrade din marmura, sculptate cu figuri de dragoni si phoenicsi, simbolurile imparatului si imparatesei.
In mijlocul ei troneaza o uriasa statuie din bronz a imparatului Yongle, stand pe un tron decorat cu noua dragoni.
Aici aveau loc ceremonii de sacrificiu la aniversarea decedatilor. Tot aici, sub acelasi acoperis sunt expuse obiecte gasite in mormintele deschise: coroane, vase ceremoniale din aur, argint, vase de portelan din epoca Ming, toate adevarate opere de arta.
Ne continuam drumul spre palatul subteran.
Orasul patrat si Turnul memoriei: deasupra unei platforme se ridica un turn care adaposteste o tableta din piatra, pe care este scris numele imparatului ingropat aici. De aici si numele de “Memorial Tower”.
Si drept in fata noastra, sub deal, se afla palatul subteran.
Palatul subteran nu se viziteaza, dar mi-ar fi placut sa vad macar o reconstituire a ritualului inmormantarii. Cum o parte a complexului este in restaurare, nu am reusit sa vedem nici Calea Spiritelor, decat in poze…
Noroc ca urmatorul obiectiv pe lista este Marele Zid Chinezesc si las in urma regretele…
Primele portiuni de zid au fost construite acum mai bine de 2000 de ani. In acele timpuri, pe acele pamanturi existau doar niste regate rivale, care se razboiau intre ele, si pentru a se apara au construit cate un sistem de fortificatii. In anul 221 BC, toate regatele au fost unite de imparatul Qin Shi Huangdi, cel care a intemeiat China. Pentru a putea apara teritoriul vastului imperiu pe care-l conducea a ordonat unificarea portiunilor de ziduri existente.
Ultimele portiuni de zid s-au construit in timpul dinastiei Ming, la nord de Beijing, pentru a-i apara de mongoli.
Astazi, zidul este inscris in Patrimoniul UNESCO. Marele Zid Chinezesc se intinde pe o distanta de 6.700 km, de pe coasta de est pana spre vestul Chinei, urmand crestele muntilor.
Bineinteles, ziua nu s-a incheiat. Dupa o pauza de pranz binevenita, am fost si am vizitat o fabrica de jad. Acolo m-au impresionat rabdarea si arta cu care oamenii reuseau sa transforme o bucata de piatra intr-o adevarata bijuterie. Intr-un spatiu imens erau expuse obiecte atat de frumoase, unele atat de delicate si intr-o varietate de nuante surprinzatoare, de la verde inchis spre alb laptos, uneori cu reflexii ca de chihlimbar, alteori reflexii purpurii, incat ochii nu se mai satura sa admire.
Jadul a avut dintotdeauna o semnificatie speciala pentru chinezi, fiind considerat piatra lor sacra. Medicina chinezeasca il recomanda drept o piatra cu beneficii asupra sanatatii celui care o poarta.
Trebuie neaparat sa va spun cat s-a straduit tipul care ne insotea in vizita sa ne trezeasca admiratia sau atentia pentru obiectele din jur. "Hello, dragonul inseamna putere", "happy Buddha iti aduce fericire, intelepciune si viata lunga", "varza chinezeasca inseamna bogatie"! Si apoi urmeaza vitrine pline cu bratari, inele, cercei carora cum le poate rezista cineva?
Va imaginati ca am sa plec cu mana goala?
Pentru ca ceaiul are o importanta deosebita in cultura lor, Cynthia ne duce si la o degustare de ceaiuri. Insotiti de o chinezoaica zambitoare, am patruns intr-o atmosfera placuta, invaluita in acorduri muzicale chinezesti, intr-o incapere simplu decorata, atentia fiindu-ne atrasa de masa plina de recipiente si borcane cu ceai.
Aflam ca un arbore de ceai poate ajunge la varsta de 100 ani!
O legenda populară chineza spune că impăratul Shennong a descoperit ceaiul în timp ce bea dintr-un bol cu apă fierbinte la umbra unui copac, în anul 2737 î.Hr. Câteva frunze s-au scuturat în bolul impăratului, făcând culoarea apei să se schimbe. Curios din fire, Shennong a luat o sorbitură si a fost plăcut surprins de aroma și de proprietățile revigorante ale băuturii.
Interesant este faptul ca atat ceaiul alb cat si cel verde si cel negru se prepara din frunzele aceluiasi arbore de ceai. Diferenta o face momentul in care se recolteaza frunzele sau cand intervine procesul de oxidare a lor.
Dincolo de faptul ca ceaiul a fost folosit din timpuri vechi pentru tratarea unor afectiuni, pentru chinezi e o adevarata placere sa socializeze cu prietenii sau rudele la o ceasca de ceai.
Pe masura ce micuta chinezoaica ne vorbea, am degustat diverse sortimente de ceai, din niste cesti mici, mici, ca de papusi, sesizand aromele diferite ale ceaiurilor. Si denumirile suna cumva…exotic: Oolong tea (Dragon tea), Pu-erh tea, Jasmine tea…
Hmmm, nu suntem primii care am trecut pe aici.
Cam atat pentru a treia zi a vacantei noastre in China. Mai spun doar ca ne-am delectat cu ceva mancaruri chinezesti si am plecat catre hotel, rupti de oboseala.
Comentarii