O zi prin Cinque Terre

In 2011 am fost intr-o croaziera pe Marea Mediterana, plecand din Barcelona spre Napoli. In drumul sau, vaporul acosta in cate un port, iar noi plecam in fiecare zi intr-o noua aventura. Am colindat astfel spre campurile cu lavanda din Provence, prin Monaco si Eze Village, Cinque Terre, Roma si insula Capri.

Iata aici intreaga poveste.

Unul din locurile care mi-a ramas in suflet si despre care vreau sa va povestesc acum, este Cinque Terre.

Cinque Terre, adica cinci satuce pitoresti, cu case vesel colorate, ca mai toate de pe Riviera Italiana, ascunse in golfuri de-a lungul coastei Mediteranei, fascineaza lumea cu frumusetea lor, atragand an de an tot mai multi turisti: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza si Monterosso al Mare.

Odata asezari pescaresti izolate, localnicii lor s-au incapatanat sa supravietuiasca secolelor si sa profite la maxim de ce le oferea natura: de apele curate ale marii si de putinul pamant pe care il aveau pe coamele abrupte, terasand terenul si cultivand vita de vie, maslini si citrice.

E bine de stiut ca intre micile asezari nu se circula cu masina, pentru a diminua cat mai mult impactul turismului asupra zonei, care se afla in Patrimoniul UNESCO.

Cum ajungi aici:

- Cu trenul din orase ca Pisa sau Genova, aflate la distanta de 1h - 1,30 h pana la La Spezia, iar de aici tot cu trenul catre cele cinci sate. Atentie, doar, ca nu toate trenurile regionale opresc in fiecare dintre cele cinci sate.

- Cu masina spre La Spezia, iar de aici drumul continua spre Riomaggiore. Daca veniti dinspre Genova, urmati drumul spre Lepanto si de acolo spre Monterosso al Mare.

- Cu feribotul, primavara si vara, din La Spezia, cu oprire in fiecare dintre cele cinci sate. Aici, mai multe informatii. http://www.navigazionegolfodeipoeti.it/

Noi am mers cu masina pana la intrarea in Riomaggiore, unde am si parcat-o.

Daca va uitati cu atentie in poza de mai jos, se vede un lamai care zici ca iese direct din zidul de piatra. E uimitor cum si omul si plantele se adapteaza mediului, nu-i asa?

Coboram pe straduta principala, printre magazinele cu produse locale, din care au facut un brand si terase. Cate un localnic la geam, din loc in loc placute cu camere de inchiriat, barci insirate pe langa case precum masinile si plase de pescari. Si imaginea de nepretuit a asezarii vazuta dinspre mare.

Drumul de aici continua fie cu trenul intre localitati, fie pe jos, pe un drum de coasta, numit Sentiero Azzurro.

Daca preferati traseele montane, mai exista un drum, sus, pe coama dealurilor, de unde panorama asupra marii si asezarilor e si mai spectaculoasa.

Am ales sa parcurgem drumul pana in Manarola pe Via del Amore, (parte a drumului de coasta dintre Riomaggiore si Manarola), iar din Manarola cu trenul catre Vernazza.

Via del Amore – stanci negre, abrupte, se prabusesc in apele azurii ale Mediteranei, potecile coboara piezis si ele intr-un peisaj care iti taie rasuflarea.

Manarola se zareste in departare, casele confundandu-se cu stanca pe care sunt construite.

Aici casele sunt cocotate pe un deal abrupt, parca una peste alta. Desi scorojite de vreme, sunt frumos colorate, iar imaginea de ansamblu e superba. Mai multe poze gasiti in galeria foto.

Corniglia este singurul sat situat pe un promontoriu deasupra marii, fara iesire la mare, fiind inconjurat de terase de vita de vie. Nu pot spune mai multe despre el, pentru ca nu am ajuns sa-l vedem. Din Manarola am luat trenul pana in Vernazza.

Vernazza e considerat cel mai pitoresc dintre cele cinci sate si este si cel mai asaltat de turisti.

Situat intr-un golfulet, protejat de ruinele unei vechi cetati, cu terase la care se odihnesc turistii sub soarele cald, o bisericuta, ambarcatiuni andocate in golf, hmmm, la vita e bella.

Preturile sunt destul de mari, dar e de inteles, pentru o destinatie asaltata de turisti cum e Cinque Terre.

Si in departare Monterosso al Mare, cel mai mare dintre ele. Singurul dintre cele cinci sate care are o plaja, hoteluri si restaurante.

Din pacate, cu asta ramanem, caci timpul ne preseaza sa ne intoarcem, pentru a ajunge la timp inapoi pe vaporul care ne poarta catre urmatoarea destinatie.