Într-una dintre după-amiezele vacanţei noastre în Franța, despre care am mai povestit aici, ne-am hotărât să facem o plimbare cu barca pe Canal du Midi, site clasificat in patrimoniul UNESCO.
Cum suntem un fel de familie von Trapp, numeroasă (4 adulţi şi 3 copii sub 7 ani), am sunat de dimineaţă, pentru a ne rezerva locurile, ceea ce a fost foarte inspirat. Mai puţin inspiraţi însă am fost când am ajuns la debarcader, în Carcassonne, cu doar câteva minute înainte de plecare: a fost greu să găsim o parcare şi…odată îmbarcaţi, am constatat că locurile sub copertină erau toate ocupate de un grup mare de turişti cehi.
Ne-am consolat cu locurile de la pupa şi am pornit într-o călătorie de o oră, magic de frumoasă, atât prin splendoarea locurilor prin care am trecut, cât şi prin tranformările suferite de aceste locuri datorate ingeniozităţii şi talentului tehnic al oamenilor.
Ghidul nostru a fost o fată sportivă a locului, Céline, foarte bună vorbitoare de limba engleză, care, în acelaşi timp, avea şi rolul de a-l ajuta pe căpitanul vasului la acostări. Ea ne-a spus câte ceva despre istoria impresionantă a canalului, construit între anii 1667 şi 1681, sub domnia lui Louis XIV, Le Roi Soleil. Principalul inginer constructor a fost Pierre-Paul Riquet, bun cunoscător al regiunii şi, în acelaşi timp, un om cu legături la curtea Regelui Soare. Se spune că acesta (Riquet) a şi finanţat o mare parte din lucrări, lăsându-şi familia cu datorii uriaşe la moartea sa, cu doar câteva luni înainte de inaugurarea canalului.
Cu o lungime de 240 km, Canal du Midi face legătura între râul Garonne, pornind de la Toulouse, şi L’Étang de Thau, situat la Marea Mediterană, în apropiere de Bordeaux. Cele două maluri sunt umbrite de 42.000 de platani superbi ce par desprinşi dintr-o pictură impresionistă.
Ca şi realizare tehnică, iată doar câteva cifre, pentru a surprinde geniul şi măreţia oamenilor care au lucrat la edificarea canalului: peste 15.000 de muncitori, 328 de structuri, incluzând ecluze, apeducte, poduri şi un tunel, 6 m lăţime la porţi şi 11 m lăţime în mijloc…doar ecluze sunt 91!
Copii şi adulţi o ascultam fascinaţi pe Céline povestindu-ne toate acestea şi nu ne puteam ascunde uimirea descoperind peisajele care ne răsăreau în faţă. Cât despre ingeniozitatea funcţionării ecluzelor, cred că doar inginerii au rămas, poate, liniştiţi şi ne-extaziaţi. Noi, ceilalţi muritori, eram copleşiti…
Unii nu mai pridideau să fotografieze porţile care se deschideau şi apa care umplea încet-încet la început, apoi vijelios canalul. Iar alţii (eu) ne promiteam să citim mai multe şi să înţelegem cum funcţionează aceste sisteme. Patrice, fratele lui Fred (soțul meu)), a avut o tentativă de a-mi explica, dar, nefiind un om simplu, n-a reuşit să aducă explicaţia la nivelul meu :)
Din păcate, călătoria noastră a fost foarte scurtă. Am ales varianta minimală fiindcă nu ştiam cum vor face faţă copiii la căldura de miez de august. Au rezistat însă foarte bine şi n-au apucat să se plictisească, prea multe lucruri noi le-au apărut în faţa ochilor.
Şi un ultim detaliu: Canal du Midi a fost deschis traficului comercial până în 1980. De atunci, este folosit doar în scopuri turistice şi de agrement, spre bucuria noastră, a călătorilor veniţi din toate colţurile Pământului.
Comentarii