Călătorim în Franța # Carcassonne, cetatea medievală vie

Vara aceasta, fără să ne fi propus neapărat, am colindat prin sudul Franţei. Ca orice familie cu origini franţuzeşti care se respectă, am stat într-un camping (Camping das Pinhiers), la câţiva kilometri de Carcassonne, o cetate medievală perfect conservată.

Gândul nostru a fost să ne odihnim, să ne regăsim cu familia din Franţa, să vizităm ce se putea vizita cu 3 copii mici şi să profităm de faptul că Marea Mediterană era doar la o aruncătură de băţ...un amestec ideal pentru o vacanţă.

De cum am ajuns, după o baie răcoritoare în piscina campingului, cu pliantele oferite de gazde şi cu ghidul călătorului în Regiunea Languedoc –Roussillon pregătit de Myriam, cumnata noastră, am şi planificat vizita la cetate.

Tot ce am citit despre Carcassonne era la superlativ, fapt confirmat de ce-am văzut cu ochii noştri:

• cele 52 de turnuri intacte
• fortificaţiile impresionante, cu o lungime totală de 3 km
• turul castelului, cu explicaţii simple şi clare, inclusiv în varianta de tur virtual
• organizarea impecabilă
• străduţele de piatră, înguste şi înţesate de lume
• magazinele înfloritoare unde poţi găsi de toate şi din care a trebuit să cumpăm câte ceva: o armură cu sabie şi cască de protecţie pentru Bobo, băieţelul nostru de 6 ani, un cuţit de oţel cu lame spectaculoase pentru soţul meu, Fred, o rezervă de levănţică pentru dulapurile noastre şi multă îngheţată pentru toţi trei, la preţuri halucinante...

Dar cel mai viu, cel mai neaşteptat şi cel mai frumos moment al zilei la Carcassonne a fost cel petrecut pe arena de luptă: primiserăm de dimineaţă pliante invitându-ne la spectacolul care se organiza de două ori pe zi, la ora 3 şi la ora 4 după-amiaza, cu sublinierea „locurile sunt umbrite”. Nimic însă nu ne-a pregătit pentru un adevărat turnir, desfăşurat sub un soare ucigător, în care artiştii şi animalele au dat maximum de energie pentru a ne purta în urmă cu câteva secole...

Bobo şi verişorul lui, Ilan, erau complet transportaţi în lumea cavalerilor, aşa cum eram noi toţi. A existat şi mult umor, show-ul fiind organizat în stilul clasic al francezilor, care nu se iau prea în serios...Am fost foarte impresionaţi de muzică, de cai, de costume, de acrobaţii care stăpâneau armele şi caii cu forţă şi cu siguranţă, de vivacitatea şi de autenticitatea scenelor.

Nimic n-a fost lăsat la voia întâmplării: inclusiv ora pentru turnir a fost special gândită astfel încât să atragă un număr cât mai mare de spectatori: după masa de prânz, obosiţi de colindatul de dimineaţă şi de aglomeraţie, ce poate fi mai interesant şi mai plăcut decât tribunele umbrite, de unde să priveşti un show care-i va ţine pe copii nemişcaţi timp de o oră?

O amintire minunată a acelei zile, în care singurul neajuns a fost faptul că nu ne-am luat apă cu noi în tribune. Deşi oarecum ferite de un acoperiş de paie, locurile pentru spectatori erau expuse din plin soarelui arzător de sud. Am băut după spectacol multă, multă apă ucigător de scumpă, pe una dintre terasele bine umbrite şi foarte aglomerate din apropiere.