Zona Arieseni - o alta vacanta frumoasa

Sa tot fie anul de gratie 2012 (parca ieri a fost, pentru ca amintirile sunt inca ''proaspete''), an in care am ales sa bifam mai multe obiective turistice din Romania frumoasa, mai exact din minunata zona Arieseni. Un tinut superb care merita vazut.

Ne-am cazat in comuna Vidra, sat Lunca, la Pensiunea Craiul, pensiune de 3 margarate si gazde de nota 10 cu felicitari. Recomand cu tot dragul pensiunea, gasiti liniste, mancare delicioasa si gazde primitoare.

In apropierea pensiunii, pe o raza de 10 km sunt cateva obiective care merita vizitate si anume: Cascada Pisoaia, Dealul cu melci, Casa memoriala Avram Iancu, Cheile Vaii Morilor, Varful Muntele Gaina. La o distanta mai mare, peste 20 km, sunt Cheile Ordancusii unde se poate vizita pestera Poarta lui Ionele, Pestera Ghetarul Scarisoara, pestera Ghetarul Vartop, doar cateva din sumedenia de pesteri, chei si cascade.

Am sa incerc sa povestesc cate putin despre fiecare loc vizitat. Mai intai am explorat imprejurimile din zona pensiunii, un peisaj de vis, am facut o mica plimbare la casa memoriala Avram Iancu si la bisericile din zona.

Apoi am pornit-o spre Dealul cu melci si Cascada Pisoaia. Un deal de melci pietrificati de forme si marimi variate. Cochilii de piatra ale unor melci ce au trait in aceste locuri cu mult timp in urma. Pe vremea cand aici pe locul unde azi sunt Apusenii era o mare intinsa numita Tetis. Sub presiunea si sub actiunea timpului unul dintre marile bancuri de cochilii de melci s-a pietrificat.

Peste drum de Dealul cu melci la cca 500 m se afla Cascada Pisoaia, o cadere de apa de cca 18 m, in acel an a fost secata si apa era destul de putina ca debit. Este situata intr-o rezervatie asezata pe un prag stancos de calcar, inconjurata de o padure de conifere si foioase.

In alta zi am facut o drumetie pana la Muntele Gaina, cca 10 km de la pensiune, o plimbare la pas vioi prin padure si apoi o intindere mare de pasune si o zona plina de afine. Muntele se afla la o altitudine de 1486 m si in fiecare an in luna iulie, in cel mai apropiat weekend de Sf. Ilie, pe acest varf muntos are loc Targul de Fete. Noi l-am ratat, am fost la inceput de august.

Acum sa va vorbesc de Poarta lui Ionele, este o pestera amenajata pentru turism, este iluminata si dotata cu scari si podete de metal , astfel incat oricine poate cu usurinta sa o viziteze. Pestera se afla la o altitudine de 810 metri si are o lungime de 131 metri.

Intrarea in pestera se face printr-un impresionant portal de peste 10 metri inaltime.Ghidul pesterii ne-a spus ca ''domn'' Ionele asta a fost un fel de haiduc, urmarit de potera, si s-a ascuns in aceasta pestera. Ce mai este impresionant la aceasta pestera este ca ea comunica cu alte pesteri, cand este iarna grea si multa zapada. Primavara, cand aceasta se topeste, inunda pestera...

De la Ionele ne-am oprit la Pestera Ghetarul Scarisoara, drumul pana acolo este asfaltat, deci se circula foarte bine, peisajul pana acolo este mirific iar pestera este parca desprinsa din basme. Ghetarul Scarisoara adaposteste cel mai mare ghetar subteran din Romania.

Ghetarul Scarisoara se gaseste la altitudinea de 1165 metri si adaposteste 80.000 de metri cubi de gheata. Cea mai veche gheata de la baza blocului are venerabila varsta de 4000 de ani. Trebuie sa-l vizitezi ca sa realizezi cat de frumos este. Impresionanta este coborarea pana la ghetar, pe niste scari inguste, care uneori iti dau fiori reci pe sira spinarii, dar merita toti fiorii din lume. Cand ajungi jos te iau fiorii reci pe bune, ca este al naibii de frig in plina vara!

Tot admirand si discutand cat este de frumos, ne-a fost ''aruncat '' un pont cum ca merita sa facem un efort si sa ajungem si la Pestera Ghetarul Vartop. Atat ne-a trebuit, ca ni s-au aprins beculetele, n-am tinut cont ca este destul de tarziu si am pornit intr-o noua aventura spre Vartop.

Datorita numeroaselor formatiuni de calcar alb si frumusetii acestora, Pestera Ghetarul Vartop poarta si numele de Pestera Minunata. Nu foarte lunga, dar foarte frumos impodobita, ascunsa in padurea de brad si molid din apropierea satului Casa de piatra Arieseni. Pestera - monument al naturii, inchisa in trecut pentru turisti, este accesibila acum in sezonul turistic, numai insotiti de ghid.

In prima sala a pesterii, inainte de poarta metalica, se gasesc cateva blocuri de gheata care pot rezista de la un an la altul. Dupa multe peripetii si cu ajutorul unui localnic care l-a sunat pe ghid sa-i zica sa nu plece ca mai ajung la pestera niste ''rataciti'', am reusit sa ajungem acolo. Mai taras, mai in patru labe prin padure, eram la limita epuizarii dupa o zi plina de adrenalina, am ajuns la intrarea in pestera si ghidul ne astepta. Din pacate lanternele nu prea mai aveau baterie, asa ca am mers mai mult pe bajbaite cu o lumina foarte palida, dar a meritat tot efortul din lume. Superba pestera!

Un lucru care merita mentionat si care aproape ca ne-a lasat fara cuvinte a fost fenomenul care ne-a marcat in bine. Cum am mai spus eram aproape terminati de oboseala, insa in momentul in care am intrat in pestera, era o deschidere foarte mare, ca apoi se ingusta si era ca un labirint cu mai multe camere, ne uitam unii la altii si nu ne venea sa credem, ne simteam perfect, parca atunci ne ridicasem din pat, odihniti si numai buni de plecat in drumetie. Minunat, n-am mai simtit niciodata atata bine si sentimentul acela ca esti gata de drum fara urma de oboseala!

La intoarcere, ne-am ospatat cu niste placinte pe lespede - o minunatie, gazda ne-a fost localnicul care ne-a ajutat sa ajungem la pestera, sunand ghidul sa nu coboare inca. Inca un punct bifat care a meritat tot efortul. Si cum suntem receptivi si ni se aprind beculetele, nu a fost suficient ca ni s-a aruncat pastila cu Vartop, am mai prins una din zbor, adica ne-am pus pe cautat Pesterile Lucia Mare si Mica. Asta n-ar fi o mare problema, problema a fost ca aceste pesteri nu sunt in circuitul turistic, doar locanicii si speologii le cunosc, dar cum suntem o trupa traznita, ne-am apucat de ''speologie'', ne-am cumparat lanterne si ... la drum dupa Lucici!

Intr-un final am reusit sa gasim pe cineva sa ne indrume, doar ca ne-a avertizat ca nu mai urcase nimeni de vreo 15 ani. In fine, am gasit cararea prin padure, clar ca nu prea mai calcase nimeni pe acolo de multisor, dar nu ne-am lasat descurajati. Cu chiu cu vai am dat de o Lucia, sincer nu stiu care din ele era, aia mare sau aia mica, noi am banuit dupa cum era amplasata ca era aia mare, cea mica era pe langa ea, doar ca nu ne mai tineau'' gladiolele'' sa o gasim. Acum sa nu credeti ca am fost chiar asa de inconstienti, am intrat in pestera doar atat cat am considerat noi ca nu-i nici un pericol, la un moment dat trebuia sa te cateri si apoi se deschidea un culoar destul de abrupt, asa ca ne-am multumit doar cu atat. A meritat efortul, nu va pot descrie sentimentul, era ca si cum noi am descoperit pestera...

Tot in aceasta vacanta am fost si la Rosia Montana si am vizitat galeriile romane. Impresionant, pot spune! Apoi am vizitat Manastirea Lupsa. Este cea mai veche, dar și cea mai bine păstrată biserică de lemn din zona Munților Apuseni. A fost întemeiată în 1429, având drept ctitor cunoscut pe boierul Stanislav, din familia cneazului Cândea de Lupșa. Si nu se putea sa ratam cetatea Alba Iulia. Sunt multe de povestit, am incercat sa adun in cuvinte cat mai putine o multime de obiective, care fiecare in parte merita cate un articol amplu. Chiar merită să fiu calator prin tara mea!