Muzeul Satului din Sibiu » Fotografii superbe din fiecare anotimp

Fiecare weekend aduce sibienilor numeroase posibilităţi de relaxare şi distracţie, însă pentru iubitorii de natură, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA este destinaţia perfectă pentru un sfârşit de săptămână în mijlocul naturii, dar şi al istoriei.

Aici, la tot pasul aşteaptă să fie descoperite sute de obiective turistice. Practic, muzeul este o reconstrucţie fidelă a satului românesc cu tot ce presupune el: gospodării, mori de vânt şi de apă, biserici, restaurante, mijloace de transport sau obiecte tradiţionale, dar şi un lac de 6 ha, în care se oglindesc morile de vânt dobrogene.

Indiferent în ce perioadă a anului vizitezi muzeul, ajuns aici vei fi răsplătit cu o privelişte de poveste, iar aleile care măsoară 10 km te poartă prin toate zonele ţării. Aici poţi afla o fărâmă din istoria şi arhitectura rurală, dar şi lucruri neştiute despre tradiţiile şi obiceiurile ţăranului român. Angajaţii muzeului, de regulă pensionari, vă stau la dispoziţie pentru a vă explica despre olărit sau despre ştergarele tradiţionale ca şi cum v-ar explica bunicii voştri.

Localizare

Pentru cei care încă nu au aflat, Muzeul Satului - cum este cunoscut de sibieni - este cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Este dispus într-un spaţiu grandios de 96 de ha în pădurea Dumbravam la 4 km de centrul Sibiului, pe şoseaua ce leagă oraşul de staţiunea Păltiniş.

Program de vizitare

Luni - duminică, orele 10-18 - program de vară ( mai-septembrie)

Luni – duminică, orele 9-17 - program de iarnă ( octombrie-aprilie)

În perioada iernii, dar şi vara în zilele de luni, se poate vizita muzeul, dar fără interioarele caselor.

Taxă de intrare:

adulţi: 15 lei/persoană

pensionari 7,5 lei

elevi şi studenţi: 3,5 lei

cadrele didactice care însoţesc grupuri de elevi au accesul gratuit.

Taxă parcare pentru autoturism: 3 lei. Taxă foto: 5 lei

Activităţi de agreement

Printre activităţile de agrement propuse de Muzeul în aer liber, cea mai apreciată este plimbarea cu barca (tarif: 20 lei ora), de unde ai posibilitatea de a fotografia noi perspective, mai dinamice, asupra satului tradiţional.

Pescuitul, în orice formă s-ar derula şi pe orice fel de vreme, nu înseamnă decât relaxare, pasiune şi adrenalină (tarif: 50 lei / zi). Însă chiar dacă sunteţi un pescar dibaci, cantitatea de peşte cu care puteţi pleca acasa este limitată.

Şi pentru că tot suntem la capitoul activităţi de agrement, să vă spun că de curând s-a creat un nou loc unde vizitatorii se pot delecta. Este vorba despre o „popicărie”, o construcţie din lemn utilizată pentru jocul de popice, un sport răspândit în numeroase sate din România încă de la începutul secolului al XIX-lea. Clădirea a fost construită de meşterii din Răşinari în anul 1920, în staţiunea montană Păltiniş, la 32 km de oraşul Sibiu. Popicăria se află lângă Cârciuma din Bătrâni, iar preţul unei ore este de 5 lei de persoană.

Dacă eşti în criză de timp şi doreşti să admiri muzeul dintr-o perspectivă deosebită, o poţi face prin intermediul plimbărilor cu caleaşca trasă de cai, care pe perioada iernii este înlocuită cu o sanie. Preţul unei plimbări este de 60 de lei/oră, dar poate ajunge până la 200 de lei/ oră dacă optezi pentru o trăsură albă cu şase locuri.

În perioada verii, pe scena de pe lac se desfăşoară manifestări cultural-artistice, manifestări care dau viaţă Muzeului în Aer Liber. Vara trecută am asistat la unul din cele mai frumoase evenimente, un spectacol de dans folcloric susţinut de grupul Aztlan, originari din Teteles statul Puebla. Şase perechi de dansatori au adus în faţa publicului sibian dansuri din Mexico City, Guerrero, Veracruz, Jalisco şi Puebla, acompaniaţi fiind de patru muzicieni.

Dacă ajungeţi pe aici, recomand un popas într-un colţ aparte al muzeului, la morile de vânt. Angajaţii muzeului susţin că această colecţie de mori este una foarte importantă, fiind cea mai valoroasă colecţie din Europa. Ea cuprinde 5 mori de mărimi diferite, aduse special din Dobrogea, zonă secetoasă unde nu au putut exista mori hidraulice.

Printre cele 5 mori de vânt se află şi o moară cu pânze, un exponat deosebit de valoros, fiind ultimul şi deci singurul exemplar din acest tip de moară din România care a supravieţuit până în zilele noastre. Moara a fost adusă în muzeu în anul 1966, din localitatea Curcani judeţul Constanţa.

După o plimbare relaxantă pe aleile din muzeu, ce poate fi mai pitoresc decât un popas la umba stejarilor seculari, la „Cârciuma din Bătrâni”, hanul tradiţional din cadrul muzeului? E imposibil să-l ocoleşti şi asta pentru că mirosul de mititei te îmbie de la distanţă. Aici poţi să te "lupţi" cu un ciolan pe varză sau cu slăinuţă, ceapă roşie ori cârnăciori de toate felurile care te aşteaptă cuminţi pe platouaşele din lemn. Din meniu nu lipsesc nici sărmăluţele ca la mama acasa, dar nici vinul de calitate servit în căni de lut.

Probabil vă întrebaţi de unde îi vine numele de „Cârciuma din Bătrâni”. Am aflat şi eu că undeva, între Transilvania şi Ţara Românească, există o localitate numită Bătrâni. Hanul a fost construit în jurul anului 1850 în această localitate din judeţul Prahova. A fost adus în muzeu în anul 1988 și de atunci este locul ideal pentru a savura în tihnă, într-un cadru rustic, bucatele tradiţionale româneşti.

În partea opusă Hanului din Bătrâni se află două biserici din lemn unde se oficiază nunţi.

1. Biserica din lemn ”Pogorârea Sfântului Duh” este originară din satul Dretea, comuna Mănăstireni, judeţul Cluj. A fost demontată în octombrie 2003 şi reconstruită în mai-august 2004, de unul din cei mai mari meşteri restauratori de biserici din zilele noastre. Este a doua biserică din cadrul muzeului, căreia i s-a restituit funcţia slujitoare, cultică, prin slujbele duminicale sau speciale, ocazionate de obiceiurile şi sărbătorile ţărăneşti pe care le organizează muzeul din Sibiu.

2. Biserica de lemn "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril", originară din satul Bezded, judeţul Sălaj. A fost salvată de la distrugere prin transferul şi reconstrucţia în muzeu în anul 1990. Construcţia datează din anul 1754. Biserica are un acoperiş imens şi o intrare micuţă. O legendă spune că a fost special construită aşa, pentru ca turcii să nu poată intra călare, iar pe credincioşi să-i oblige să se aplece în faţa lui Dumnezeu. :)

În ultimii ani, Muzeul Satului din Sibiu a devenit un loc de “refugiu”, care oferă sibienilor o oază de linişte şi relaxare departe de aglomeraţia oraşului. Sunt puţine locuri în Sibiu unde poţi savura într-un cadru pitoresc mâncăruri preparate la ceaun. Unde să respiri aer curat, să te plimbi nestingherit pe aleile pavate, să te aşezi pe o bancă sau pe iarbă, să te uiţi pur şi simplu la cerul albastru sau să zâmbeşti urmărind zborul unui fluture.

Există însă Muzeul Satului. Locul acesta rupt de cotidian, de freamăt şi de zgomotul maşinilor. Un loc preferat şi de doi pictori din Chişinău, dornici an de an să păşească într-o altă lume absolut fascinantă.

Un spaţiu calm şi cald, încărcat parcă de spiritualitatea caselor strămutate, un spaţiu ce pare sa păstreze tihna zilelor simple, a zilelor lesne ghidate nu de semafoare şi trenduri, ci de credinţe şi obiceiuri. Şi îl regăsesc zi de zi la fel de primitor, cu aceeaşi bancă simplă, aceiaşi oameni zâmbitori, acelaşi cer senin, acelaşi spaţiu de respiro.

Frumuseţea Muzeul Satului din Sibiu este incomensurabilă, drept urmare v-am pregătit o galerie foto cu cele mai reprezentative obiective. Trebuie să ştiţi şi voi cum trec anotimpurile peste uliţele satului tradiţional românesc...

Vă sugerez să răsfoiţi întregul album! Promit că nu veţi regreta! :)