Din momentul în care am pășit pe solul roșcat al Scoției, trei obiective mi-au fost clare în minte: de vizitat o distilerie de whiskey, de ascultat cimpoieri și de vizitat Loch Ness. Monstrul din Loch Ness.

Loch înseamnă Lac, Loch Ness înseamnă Lacul Ness sau altfel spus este locuința lui Nessie, un presupus animal de mari dimensiuni care trăiește în lac sau prin preajmă. Lacul în sine este destul de anost, lung cât toate zilele (37 km) și lat cât Dunărea la Porțile de Fier, înconjurat de dealuri și păduri de foioase. Mai este și mândul posesor al unei insule de mici dimensiuni. Este practic o falie lungă și îngustă umplută cu apă dulce. Pe lac se plimbă mici veliere, bărci cu motor și rațe. Prin el se plimbă pești, alge și Nessie, gazda noastră imaginară.

Am parcurs traseul cu mașina, începând de la gura de vărsare a râului Ness, adică de la Inverness, un mic orășel din nordul Scoției, mergând de-a lungul lacului până în satul Drumnadrochit unde este amenajată o expoziție dedicată lui Nessie cu poze, filme și diverse accesorii folosite pentru a-l găsi pe timidul Monstru (care deși e fabulos de mare se pare că reușește să se facă invizibil la timp), vizitând pe parcurs castelul Urquhart și îndopându-mă la final cu Fish&Chips. Nu am mers până la Fortul Augustus de la capătul lacului.

Șoseaua șerpuiește pe malul vestic al lacului având pe o parte lacul și pe alta versantul unui deal. Este îngustă și are o culoare ușor roșcată specifică drumurilor scoțiene. Ești prins la mijloc, aș zice, dacă iese Monstrul din lac într-o dispoziție proastă te-ai fript! Am fost destul de stresat de mersul pe stânga ca să-mi mai bat capul și cu această problemă, însă vă atenționez: pericolul există și este cel puțin la fel de mare precum e monstrul de uriaș.

Marcajele și panourile de avertizare cu "Drive Left!" sunt destul de dese, așa cum dese sunt și mașinile de Belgia, Germania, Franța cu volanul așa cum trebuie să fie un volan, adică la stânga și nu la dreapta, de ajungi să-l vizitezi pe Nessie plin de vânătăi de la încercările nereușite de a schimba viteza cu dreapta.

În fine, trecând peste șofat, când am ajuns la expoziție, am fost copleșit de numărul mare de mașini și de îndemânarea cu care ne îndruma un scoțian simpatic, dotat cu toată garderoba tradițională: cipilică cu moț roșu, fustanelă cadrilată, poșetuță, cuțitaș la jambieră și o vorbă aspră și răstită în nu-știu-ce limbă (engleza, bag de seamă, însă nu aia pe care să o pricep și io). Nu contează, am parcat între o irlandeză care tremura de frig ca frunza în bătaia vântului și un italian care se certa, sau vorbea, sau Dumnezeu știe ce făcea, la telefon. Cu el aveam să mă mai întâlnesc și mai târziu. De fapt, nu cu el în persoană, ci cu vocea lui și a însoțitorilor care vorbeau, și vorbeau, și vorbeau.

O vizită la Monstrul din Loch Ness

Centrul expozițional e spectaculos, bine pus la punct: cu restaurant, magazin de suveniruri, pub și bineînțeles o frumoasă, întortocheată și lugubră expoziție dedicată lui Nessie, drăguțul monstru din lacul învecinat.

Expoziția este compusă dintr-un șir de încăperi întunecoase, parcă ești într-o peșteră, cu mici popasuri de prezentare a unor filmulețe gen Discovery. Fain, fain! Am parcurs tot traseul alături de o familie germană și una poloneză. În grup s-a mai nimerit și un adolescent dintr-un alt grup, cred că nordic, agitat și un pic speriat. Fie era claustrofob, fie era un elf deghizat, agentul lui Nessie pe uscat. Grrr.

Mai trebuie adăugat că toate prezentările urmau aceeași rețetă: în prima parte ne arătau personajele (oamenii de știință și personajul lor imaginar - fiecare avea câte o altă idee despre el), apoi ne povesteau ce și cum au meșterit astfel încât să se facă de râs (a se citi că nu au găsit nimic, nici măcar o șopârlă împăiată!), iar la sfârșit totul se termina apoteotic: dar dacă totuși Zâna Măseluță există? Pardon... Monstrul din Loch Ness există? Bietul Nessie, cu așa cercetători și eu aș sta ascuns pe fundul lacului mâncând "fiș", sorbind leneș dintr-un whiskey, eventual un Glenfiddich.

La final am cumpărat magneți și alte prostioare plușate sau nu și am mers la pas prin sat. Ah, să nu uit, am mâncat Fish&Chips. În trei locuri! Nessie a făcut cinste :D