Castelul Roșu » Acasă la Lizuca și Patrocle

Privim mereu peste hotarele tarii si ne minunam de obiectivele turistice pe care le au celelalte tari, de superbele lor castele si palate si de istoria ce le inconjoara. Dar stiti voi oare cate obiective turistice ascunde tarisoara aceasta a noastra, fara ca noi sa fi auzit macar de ele? Ei bine, sunt nu multe, ci foarte, foarte multe, iar eu o sa va spun acum povestea unui castel pe care sunt sigura ca multi dintre voi nu-l cunoasteti: Castelul Rosu din satul Lilieci, comuna Hemeiusi, judetul Bacau.

O sa va intrebati de ce sunt asa sigura ca nu-l cunoasteti si o sa va spun ca nici eu nu aveam habar de existenta lui pana de curand. Mai mult de atat, el nu este inca deschis vizitelor publice, din pacat.

Acesta este si motivul pentru care am ales sa va vorbesc despre el, pentru ca am speranta ca daca va fi popularizat, se vor face investitiile necesare terminarii reconditionarii sale. Sper ca odata ce noi romanii, vom afla cat de frumos si de important este pentru patrimoniul nostru cultural, nu va mai fi disputat de diversi oameni de afaceri pentru a fi transformat intr-o casa de vacanta de la tara sau mai stiu eu ce pensiune rurala.

Mda, Castelul Rosu de la Hemeiusi, o locatie intr-un satuc uitat din Bacau si cam atat. Inca nu v-am facut curiosi, nici macar cat sa dati un search pe Google, asa-i? Cati dintre voi ati vazut in copilarie filmul "Dumbrava Minunata"? Va mai amintiti de Lizuca, de Patrocle si de minunata lor dumbrava? Ei bine, filmarile au avut loc aici, in parcul Castelului Rosu, considerat al doilea parc dendrologic din Romania, cu o suprafata de 49 ha.

Adaposteste o multime de specii de plante si copaci aduse de peste mari si tari, eu am avut chiar placuta surpriza sa descopar aici arbori de Sequoia, originari din muntii Sierra Nevada din Statele Unite ale Americii. Acest parc a luat fiinta in 1880 cand una dintre proprietarele castelului, Luciei-Schonburg-Waldenburg, a chemat un mare peisagist din Germania care sa-i realizeze o gradina superba in stare sa rivalizeze cu gradinile marilor castele din Europa.

Plimbandu-ma acum prin acest parc, la 130 de ani de la infiintare, realizez ca a reusit ceea ce si-a propus. Descoperind minunata colectie de trandafiri, ce adaposteste peste 600 de specii si care este unica in Romania, realizez cu tristete ca avem lucruri deosebite in tara dar pe ca din pacate nu stim sa le apreciem si sa le promovam la adevarata lor valoare.

Castelul Rosu este o constructie din gresie si caramida rosie, de la care ii vine si denumirea. Constructia sa este atestata documentar in perioada 1864 - 1866 iar stilul sa nu este unul bine definit, putandu-se observa o multime de influente, de la stilul venetian la cel romano-gotic si pana la al nostru stil autohton brancovenesc.

V-am facut cat de cat putin curiosi? Ati cautat castelul? Din pacate, internetul nu ofera prea multe informatii despre el si despre locatie in sine. Cateva date istorice, cateva informatii la nivel general si cam atat...insa nimeni nu va spune ca in parcul castelului s-au inceput lucrarile pentru un sediu de companie investindu-se milioane de euro, in timp ce castelul este dezafectat si se degradeaza pe zi ce trece fara ca nimeni sa investesca in el macar 2 banuti...

Cui recomand eu sa viziteze acest castel superb din caramida rosie care in lumina soarelui pur si simplu iti taie respiratia prin unicitatea si frumusetea lui? Cui recomand sa se plimbe prin padurea ce il inconjoara in adierea vantului caldut sorbind parfumul trandafirilor ce presara aleile din jurul castelului? Cui recomand plimbarile cu barca pe lacul Lilieci aflat in parcul acestui castel pentru a vedea rata cu mot rosu, unica in Europa, rata sunatoare, rata motata, vidra si alte specii deosebite de pesti si pasari? Raspunsul meu este: tuturor oamenilor. Il recomand romanilor pentru ca nu trebuie uitate aceste mici crampeie din istoria noastra si il recomand strainilor pentru ca stiu sa aprecieze frumosul si il pot promova cu succes si peste granitele tarii.

Il recomand adultilor, pentru ca ei cunosc cultura tarii, si copiilor, pentru ca ei vor duce aceasta cultura mai departe, il recomand batranilor, pentru ca ei inca mai cunosc povestile ce impanzesc zidurile acestei cladiri.

Cand am ajuns in fata statiunii de cercetare ne-a spus ca se bucura ca mai sunt inca oamenii care vor sa viziteze locul si ca nu a fost uitat in totalitate.

Am intrat pe portile imense ce strajuiesc domeniul de la Hemeiusi si am condus masina pe aleea pietruita, pazita parca de plopii inalti. De o parte si de alta a drumului, gradinarii se ocupau cu intretinerea gazonului si ne priveau curiosi. Cand am ajuns in capatul aleii, am parcat masina in fata casutei padurarului, casuta ce m-a dus cu gandul la cea de turta dulce din Hansel si Gretel fiind alba si cu giurgiuvele rosii pe la geamuri si usi.

Din casa rasunau melodii alerte populare de la radio si un miros delicios impanzea aerul prin usa de plasa de la intrare. Am ciocanit si ne-a intampinat sotia padurarului, o femeie deosebita, ce trebaluia de zor la dulceata de capsuni din care la plecare ne-am si infruptat. Ne-a zis ca in mod normal nu e deschis spre vizitare, castelul fiind in renovare iar statiunea nefiind deschisa publicului, dar dat fiind ca am batut drumul pana acolo ne-a permis sa facem o plimbare prin zona.

Am lasat masina in fata casei si am pornit in continuare pe aleea de piatra ce se pierdea intre copacii imensi. Am fost impresionata de numeroasele soiuri de brazi adusi din cele mai indepartate colturi ale lumii, de plopii argintii, de minunatul arbore "mamut" si de sutele de alte specii pe care le-am gasit aici in materie de arbori. Inaintand pe aleea am descoperit curand o poiana plina cu o multitudine de soiuri de trandafiri, colorati, parfumati, pur si simplu deliciosi, in fata caruia se ridica maret Castelul Rosu.

Cladirea este absolut remarcabila, iar culoare pur si simplu iti rapeste privirea, din pacate, cand te apropii si privesti prin sipcile smulse din barajele ce acopera usile si geamurile castelului, observi degradarea totala ce pune stapanire pe el. M-a impresionat intr-un mod neplacut sa aflu ca lucrarile de renovare au inceput in 1999, la un calcul simplu au trecut 13 ani si castelul in loc sa prinda forma din nou se mai darama cate putin in fiecare zi. Nu pot sa nu ma intreb care este povestea celor care odata au umplut acest castel cu rasetele, veselia, vorbele si uneori lacrimile lor...

M-am plimbat cu placere apoi cu barca inchiriata de la un satean pe lacul Lilieci si m-am bucurat de minunatele soiuri de pasari si pesti pe care le-am desoperit aici. Este istoria noastra si merita sa ramana in continuare istorie in sens faptic, nu doar in cateva pasaje razlete ale unor carti de istorie sau pe internet.

Si sper sa fi convins macar o mica parte din iubitorii de calatorii ca este o locatie care merita vizitata atat din punct de vedere cultural, istoric cat si turistic.

Castelul Rosu se afla in satul Lilieci, comuna Hemeiusi, la o distanta aproximativa de 8 km de Bacau, pe partea stanga a soselei nationale ce duce de la Bacau la Piatra Neamt. Drumul este foarte bun, soseaua intretinuta si nu pune probleme soferilor.

Va puteti caza la pensiunea Margo, care se afla in apropierea castelului, si va puteti bucura si de bunatatile traditionale oferite de restaurantul acesteia. Camerele sunt curate, spatioase si foarte primitoare. Pretul variaza intre 150-250 ron/camera pe noapte cu mic dejun inclus si acces la piscina, sauna, spa si teren de tenis. La aproximativ 50 de km de aici se afla orasul Targu Ocna si unde va puteti bucura de salina.