Vacanta in Egipt » Cairo și piramidele de pe platoul Gizeh, uimire și încântare

Vacanta in Egipt. 1:30 dimineața. Telefonul sună în camera noastră de hotel. Nu înțeleg nimic la început. Aud pe cineva vorbind românește, cu accent străin. Acum înțeleg. E ora când trebuia să fim la recepție, pentru plecarea în excursia la Cairo. Am uitat să setez alarma sau am setat-o greșit. Sar urgent din pat, mă spăl pe dinți și-l trezesc pe Bobo, copilul meu. Rucsacii erau pregătiți de aseară, și hainele pentru azi. Mare noroc. De obicei nu sunt așa de organizată.

Ajungem la autocar, ne cerem scuze de la cei care au ajuns la timp. Saladin, ghidul nostru, avea deja pachetele noastre cu micul dejun. Mă doare capul rău de tot. Încerc să dorm în autocar, dar nu reușesc. Ne tot oprim pe la o mie de hoteluri, să luăm excursioniști. Fețe cunoscute de la aeroport, am venit toți cu același charter de la București.

Urmează câteva ore de drum până ajungem, în jur de 8, la Cairo. Nu ne putem dezlipi ochii de geam. Totul e gri, clădiri dărăpănate, cărămidă netencuită, multe mașini, biciclete, oameni simpli, un tânăr vânzător, pe bicicletă, ducând pe cap, în echilibru, o tavă uriașă cu lipii.

Prima oprire o facem la Moscheea de Alabastru a lui Mohamed Ali. Păstram în minte imaginea moscheii Jumeirah, extraordinar de frumoasă, pe care am văzut-o în Dubai: sclipitoare, luxoasă, impecabil de curată. Moscheea de alabastru din Cairo este opusul: foarte simplă, din piatră, solidă, cu covoare sărăcăcioase, austeră. Porumbeii au lăsat urme ale trecerii lor în sala mare, pe mocheta roșie prăfuită. E o altă lume în care am intrat acum. La hotel și pe toată coasta nu se simte diferența, totul sclipește și e făcut să atragă turiștii. Africa însă e un alt continent, iar primele impresii din Cairo îmi confirmă această realitate.

Saladin ne povestește în câteva cuvinte despre Moscheea de alabastru, apoi ieșim să vedem priveliștea. Cărămiziu șters și gri, cer palid, praf. Oamenii sunt însă foarte plăcuți, discreți și simpatici. Am găsit un vânzător ambulant de cafea (exact ce-mi trebuia să mă pot dezmetici după durerea de cap și după puținele ore de somn din această noapte). Cum m-am apropiat, cum am primit complimente: "Angelina Jolie, where are you from?" E adevărat că la final rugămintea lui a fost să le spun și celorlalți din grup ce bună e cafeaua lor... deci complimentul n-a fost chiar gratuit :)

Am vizitat apoi Muzeul de Egiptologie, în mare fugă. Interesant și spectaculos, un loc în care, dacă lumea în care trăim n-ar fi atât de agitată, ar trebui să putem intra liniștiți și încrezători. Măsuri de securitate, ca peste tot în marile muzee ale lumii. Noi n-am vizitat secțiunea mumiilor, care nu era acoperită de biletul inclus în pachetul nostru de excursie, dar au fost turiști din grup care au reușit să intre și acolo.

Tot în grabă, am pornit mai departe, pentru prânz și o croazieră pe Nil. Cairo, văzut din goana autocarului, mi-a părut un oraș plin de viață, aglomerat și sărac, dar plin de farmec. Oameni peste tot, mormane de fructe, vânzători ambulanți, copii venind de la școală. Nilul, despre care aveam în minte atâtea, că are o deltă cu pământ roditor, că e un fluviu uriaș și periculos, plin de crocodili, ne-a întâmpinat cu apele lui mâloase, tulburi, cafenii, cu clădiri simple și dărăpănate pe mal. În timpul croazierei, îmi aminteam mereu șirul de zgârie-nori sclipitori din Bangkok, luxul asiatic, comparat nedrept cu sărăcia Africii. (Totuși, și în Bangkok am văzut cartierele lipsite de strălucire, iar sărăcia este la fel, peste tot.)

Gazdele ne-au așteptat cu o masă simplă, cu orez, lipii calde, friptură, salate și câteva deserturi. Cafeaua s-a dovedit a fi imposibilă pentru gustul meu, fiindcă îi pun un condiment ciudat, parcă ar fi leuștean, ceea ce o face de nebăut.:) Am avut parte și de un spectacol la bord: un derviș rotitor și o dansatoare exotică. Foarte impresionant, la fel ca în toată lumea musulmană. L-am întrebat pe Saladin cum se face că femeile sunt atât de ferite și atât de protejate de Coran, dar iată că tânăra și frumoasa dansatoare era expusă, într-un costum de scenă provocator, vederii atâtor bărbați. Răspunsul lui n-a fost chiar măgulitor pentru fată, însă mi-am propus să mai caut informații legate de acest subiect.

Iată-ne înapoi în autocar, pornind la drum spre ultima noastră destinație a zilei: piramidele de pe platoul Gizeh și Sfinxul. A fost incredibil când am întors capul și am zărit, după blocurile gri, în praf, vârfurile piramidelor. Apoi încă o dată. Credeam că e încă drum lung până la ele, dar nu... sunt acolo, la periferia orașului, în deșertul care vine până la marginea capitalei. Am văzut piramidele lui Keops, Kefren și Mikerinos și Sfinxul magic.

O experiență nemaipomenită vizita, la fel și intrarea în piramida lui Keops (un traseu îngust, oblic, ascendent, ca un tunel, relativ scurt, dar nu chiar ușor, într-un spațiu închis și slab luminat, foarte puțin aerisit și ticsit de lume-iată o experiență nu neapărat ușoară pentru cei mai puțin antrenați sau încălțați neadecvat). Citisem în Egiptul secret al lui Paul Brunton despre traseul parcurs de el în piramide și despre experiența mult mai profundă și mai înălțătoare pe care a trăit-o el. N-ar fi fost posibil să avem și noi o experiență asemănătoare, având în vedere numărul mare de turiști și vânzoleala din piramidă, dar poate vreodată vom reuși să ne întoarcem și să aflăm mai multe despre misterele ascunse în adâncurile incredibilelor construcții.

Trebuie să le mulțumim tovarășilor noștri de călătorie care ne-au ajutat să plătim intrarea la piramida lui Keops. Noi aveam doar dolari, iar aici era posibil să cumpărăm biletele doar cu lire egiptene.

Original fel de a face afaceri în jurul piramidelor...noi nu voiam să luam niciun fel de suvenir, iar vânzătorii insistau. Odată ce intri în vorbă cu ei, ai pierdut. Noi n-am pierdut mult: doar 15 lei. Văzând că-l tot refuzăm, negustorul ne-a "oferit" în dar un acoperământ de cap arăbesc pentru bărbați, din acela cu inel...numai să-i dăm niște lei românești...Bine...și-i dau 15 lei. N-a fost deloc mulțumit.

Timpul de vizită a fost foarte scurt. Mici opriri pentru fotografii, o aruncătură de ochi spre Sfinx, câteva secunde de reculegere în deșert, în mijlocul nisipului cald și încărcat de istorie, pentru a pleca mai departe la program. Am ajuns târziu înapoi la hotel, probabil după miezul nopții, ceea ce a însemnat o excursie de aproape 24 de ore. A meritat fiecare clipă de oboseală și fiecare bănuț (100 USD pentru mine și 55 USD pentru Bobo). În această ieșire i-am cunoscut pe Dana și pe Bogdan din Târgu Jiu, profesori amândoi, foarte drăguți și prietenoși, cu care am și călătorit înapoi spre România, de altfel.