Zilele acestea, au venit ideile de articole unele după altele. N-am scris la momentul calatoriei noastre in Dubai, în decembrie 2014, dar am găsit toate postarile mele de atunci. Asa ca m-am gandit sa le transcriu aici, sub forma unui jurnal de vacanta. Noi, calatorii, treceam printr-o furtuna mare, dar notitele mele arata bucuria descoperirii unui oras magic. Continuarea povestii despre vacanta la Dubai :)
25.12.2014
Azi m-am simtit cu adevarat in vacanta. De dimineata ne-am dus la piata de aur, unde n-am avut deloc intentia de a cumpara bijuterii, ci doar sa simtim "aroma" unei noi piete. Mi-am cumparat insa ceva mai tarziu un sal foarte, foarte frumos, lucrat manual, pentru care am negociat foarte bine (am primit confirmarea lui Fred, sotul meu, care e foarte sever altfel:). Ratacind noi prin cartierul pietelor, am auzit chemarea la rugaciune dintr-o moschee apropiata. Sute de barbati, ducandu-si covorasele de rugaciune, au ingenunchiat si au inceput prosternarile. Altii, mai relaxati, veneau agale cu aceleasi covorase in mana. N-am inteles exact daca trebuiau sa ajunga la o anumita ora sau daca puteau veni oricand...
La una dintre moschei, judecand dupa tonul vocii care se auzea in difuzoare, credinciosii trebuie ca au gresit grav, ca tare ii mai certa...O experienta extraordinara, mai ales ca e vineri azi, ziua lor dedicata lui Alah. Mai tarziu, la 30 de grade, imbracata cu blugi azi, fiindca in zilele trecute mi-a fost un pic frig, ne-am imbarcat pentru o croaziera prin portul Dubai (era inclusa in pretul biletelor noastre de autobuz, pe care le-am folosit pana la epuizare zilele acestea). Muzica vesela, briza placuta, soare arzator si chiar bere (!!!) vanduta la bord. Foarte scumpa, aproape 10 EUR pentru o doza mica. Am primit si eu inghititura, in timp ce Bobo a baut singur o doza mica de Cola Light (numai astfel de soft drinks se ofera:))...Dupa croaziera, ne-am intors la Dubai Mall, am facut un upgrade la biletele noastre de autobuz, cumparand in acest fel bilete mult mai ieftine la acvariu si la "underwater zoo" si obtinand o prelungire cu inca o zi a acestor pretioase bilete de autobuz. Acvariul-ceva urias, cu pisici de mare si cu rechini enormi, cu multi scafandri scufundandu-se printre pesti si cu sute de oameni facandu-si poze prin tunelul de apa. Zi de vis, cu adevarat.
26.12.2014
Salul meu frumos si cina la "cantina" indiana de langa hotel. Am mancat asa de des la ei, ca ne stiu toti chelnerii pakistanezi. Aaa, 80 % din populatia Dubaiului e formata din expati (indieni, pakistanezi, filipinezi si occidentali, desigur). Ce business as avea aici!:)
27.12.2014
Moscheia Jumeirah
Dimineata dedicata vizitarii uneia dintre cele mai frumoase dintre cele peste 5000 de moschei din Dubai. Este moscheea deschisa ne-musulmanilor (desi si celelalte sunt, daca stii regulile de conduita: sa nu intri incaltat, sa fii imbracat modest, corpul sa-ti fie acoperit). Ne-a primit o doamna, Latifa, nascuta in Anglia, foarte expresiva, foarte inteligenta, foarte convingatoare, voluntara pe langa moschee, care ne-a vorbit liber timp de 75 de minute despre cei 5 stalpi ai Islamului (sa declari ca exista un singur Dumnezeu, caritatea, rugaciunea de 5 ori pe zi, postul in timpul ramadanului si pelerinajul la Mecca (daca iti poti permite, fara sa imprumuti bani, si daca fizic esti in stare sa te supui unei astfel de calatorii). Printre primele detalii pe care le-am observat in moschee a fost un panou de afisaj electronic, care parea ca prezinta ratele de schimb valutar. N-am inteles nimic, dar Latifa a clarificat imediat ca e vorba despre un ceas digital, care indica orele de rugaciune. Un domn ne-a demonstrat apoi cum anume se face rugaciunea.
Latifa ne-a mai vorbit apoi despre faptul ca in E.A.U. temele religioase despre care vorbesc imamii in moschei in fiecare saptamana sunt reglementate la nivel guvernamental, deci in toate moscheile se va discuta un singur subiect toata saptamana. Legat de caritate, ni s-a spus ca fiecare musulman are obligatia de a directiona 2,5% din economiile sale spre cineva care are o nevoie disperata de bani, dar donatiile nu trebuie neaparat sa fie in bani, ci pot echivala cu 2,5% din hainele tale sau din alte bunuri. Tot caritate se considera a fi si a-i face cuiva un ceai, a zambi cuiva, a lasa pe cineva sa treaca in fata ta la casa, in magazin. A urmat apoi o sesiune de Q & A, in care accentul, in general, s-a pus pe explicarea locului unde se roaga femeile (separat de barbati in moschei, dar o pot face si acasa, cu aceleasi beneficii), si a portului (in tarile din Golf, barbatii poarta alb, iar femeile negru, capul obligatoriu acoperit-si din cauza caldurii, dar si fiindca li se cere sa fie imbracati modest).
Este optiunea fiecaruia ce poarta pe dedesubt, ca si o optiune personala a femeilor daca vor sa-si acopere fata cu totul, sau sa o lase la vedere (mainile si fata pot ramane vizibile, dar doamnele din generatiile mai vechi prefera acoperirea totala a chipului atunci cand sunt in public). Ca orice alta religie, Islamul vorbeste despre bunatate, egalitate intre oameni, simplitate, respectarea unor reguli aici pe Pamant...Latifa si-a facut jobul foarte, foarte bine, cu farmec si cu umor si a vorbit extrem de expresiv, mai ales cu mainile ei vivace (sub haina neagra, severa, purta o camasa crem cu mansetele din alama-superb!). O dimineata plina de informatii pentru noi, de imbogatire spirituala. Pe drumul spre hotel am gasit multe frumuseti...pe fiecare ne-a incantat altceva...
27.12.2014
Incheiem ziua cu aventuri in desert. Incredibil sau poate nu, fiindca ne-am obisnuit deja cu neverosimilul, autostrada trece prin desert, e puternic iluminata, sunt magazine, statii de benzina, sute sau poate mii de jeep-uri care transporta turistii prin nisipurile rosiatice si nesfarsite. La distanta de Dubai, am inteles cum s-a nascut metropola aceasta din nimic. Exista o viziune a cuiva foarte inteligent, exista o infrastructura fantastica, podurile suspendate se intersecteaza la tot pasul, se circula rapid pe cate 4-6 benzi pe sens...
Cateva cuvinte despre aventura acum: soferul, absolut nepoliticos (singura persoana asa de brusca ce ne-a iesit in cale pe-aici), a ajuns cu o intarziere de vreo jumatate de ora, dar nu ne-am suparat, am invatat chiar azi-dimineata sa avem rabdare:)). Mai eram cu o familie din Anglia, care aveau 2 copii mai mici decat Bobo. Fara niciun fel de explicatie sau vorba inutila, am pornit la drum. Nici gand sa ne oprim, sa vedem si noi de aproape camilele...Facem o pauza la un moment dat intr-un loc foarte aglomerat, unde amatorii de adrenalina inchiriau tot felul de motoare si ATV-uri pe care le conduceau prin nisip. Bobo se vaicarea ca-i era foame, mie incepea sa-mi fie frig, ne pierduseram de grup, nici urma de soferul nostru morocanos.
Ne reunim si aflam ca el intre timp dezumflase rotile pentru ce urma sa vina. Ce bine ca n-a mancat nimic copilul! Nu pot sa-mi dau seama cat a durat "dune bashing", dar mie mi s-a parut ca nu se va opri niciodata. Taciturn el, dar foarte bun pilot, soferul nostru ne-a purtat intr-un ritm infernal printre, peste, intre, pe sub dunele imense de nisip. Desi nu mancasem la pranz, eram sigura ca daca nu se va opri, voi vomita in frumosul lui jeep. Brusc, ne-am oprit: rapid, cateva minute de poze si de tavaleala in nisip, apoi ne-a dat imbarcarea prin semne. Totusi, pot sa jur ca mi-a zambit foarte scurt, cand i-am multumit ca a inchis usa dupa mine:)
De aici, dupa alte cateva minute infernale printre dune, ne-a dus la o oaza si, fara o vorba, ne-a lasat cu imblanzitorul de camile. Eu imi luasem geaca ca deja imi fusese frig cat am stat la poze, dar nu toti au fost asa de prudenti...nisipul, desi ne asteptam sa arda, era rece, rece. O scurta plimbare cu camilele si..din proprie initiativa, am intrat apoi in oaza. Desi soferul disparuse cu totul, am gasit aici toate atractiile despre care se vorbea in brosura de prezentare: "tea and coffee corner", pictura cu henna, bar cu sucuri la discretie, haine traditionale pentru poze, o gustare delicioasa, "sand boarding"...a aparut si soferul, ne-a dat haine pentru cei care sufereau de frig, s-a servit cina (totul foarte bine organizat-eram zeci de oameni, bufetul era foarte mare, iar cozile de cate o persoana veneau una din stanga, una din dreapta, fiecare se servea cu ce-i placea de pe mese, ca apoi sa ne unim intr-o singura coada, ca sa primim peste si pui).
Toata povestea a durat 20 de minute, apoi a inceput spectacolul de dansuri traditionale. In deschidere, a aparut un tanar care s-a invartit fara oprire timp de multe, multe minute, cu diverse obiecte (niste tamburine, apoi niste esarfe colorate, apoi hainele lui s-au iluminat cu zeci de beculete-aici am avut mici indoieli ca era ceva traditional:). In final, belly dancing-frumos, ritmat, senzual si foarte scurt. Fata inca dansa cand a aparut soferul (!!!), sa ne grabeasca la plecare...Ne-a aruncat o privire urata fiindca am intarziat un pic (toaleta Bobo), dar eu zic ca i-am mai smuls un zambet minuscul cand ne-a lasat la hotel:). Am uitat, nu prea mi-a placut tinuta neagra si larga de femeie musulmana...Vanitate si ego:))
Comentarii