Temple, yoga, ocean, nisip cald, linişte, relaxare, vulcani, terase de orez, apusuri de soare minunate, valuri albastru-verzui, fructe exotice, palmieri pe plajă, oameni destinşi şi prietenoşi, ofrande, pace. Aş vrea să vă pot transmite ce am simţit vara aceasta, în cele prea puţine zile pe care le-am petrecut la Sanur, în vacanta din Bali, pe un ţărm senin al Oceanului Indian.
Şi pentru că e greu să transpun în cuvinte liniştea pe care am găsit-o acolo, ascultaţi numai câteva minute, cu ochii închişi, muzica de clopoţei care se aude, discret, în preajma templelor sau, rar, în alte locuri publice. Cum să fii altfel decât calm şi împăcat, când totul în preajmă e atâta de armonios?
DRUMUL SPRE BALI
Haideți să intrăm încet în poveste! Suntem încă în gălăgiosul Bangkok (despre care am scris pe larg AICI și AICI), pregătindu-ne bagajele să plecăm la aeroport. A fost o clipă de magie şi un mic miracol, zic eu, când am primit mesajul lui Miri (prietena mea de la agenție) că plecarea spre Denpasar se făcea de pe un alt aeroport, nu de pe cel pe care sosiserăm! Eu nu observasem asta şi nici nu vreau să mă gândesc că am fi putut rata vacanţa în Bali din cauza neatenţiei mele (de fapt nu s-ar fi putut întâmpla una ca asta, fiindcă Miri e o prietenă bună, o organizatoare excelentă şi fiindcă eu sunt o norocoasă...).
N-am reuşit să dorm deloc noaptea aceea. Emoţiile, bucuria, nerăbdarea? Nu ştiu. Fred (soțul meu) şi Bobo (băiețelul nostru) au dormit cam 4 ore şi am coborât apoi la recepţie, să comandăm un taxi. Ne-am asigurat de o mie de ori că şoferul înţelege unde trebuie să ajungem, fiindcă nu părea lămurit. Oricum, şi dacă ne ducea la aeroportul pe care aterizaserăm în Thailanda, tot am fi apucat să prindem avionul, de pe celălalt aeroport, fiindcă Fred calculase iar o marjă de timp de câteva ore...:)). Aşteptarea însă, de data aceasta, a fost grea. Eram obosită şi frigul de pe aeroport era pătrunzător. Am pus pe mine cele 3 jachete subţiri pe care le aveam în bagaj, apoi un polar de-al lui Fred, după care mi-am luat şosetele şi adidaşii, continuând să tremur. Nu înţeleg de ce e nevoie ca în Thailanda aerul condiţionat să fie fixat undeva în jur de 10 grade:)
Am trecut ceva mai uşor acum prin procedura de imigrare, deşi tot a trebuit să ne aşteptăm rândul alături de mulţi, mulţi oameni, dar a fost totuşi mai simplu să ieşim din ţară decât a fost să intrăm. Inutil să spun c-am adormit de îndată ce m-am aşezat pe locul meu din avion, obosită şi înfrigurată cum eram. M-am trezit direct la Denpasar, capitala insulei Bali, după un zbor odihnitor de vreo 3 ore cu Air Asia.
Câteva cuvinte însă despre aterizare, care a fost spectaculoasă: pista era atâta de aproape de ocean (noi o vedeam practic răsărind chiar din ocean), încât aveam impresia că avionul se va opri pe apă. Am simţit emoţia tuturor pasagerilor, ca să nu mai vorbesc de a noastră, intensă, văzând cum pilotul se avântă în albastrul acela uriaş...Era doar o iluzie, de fapt...
VIZA DE INTRARE
Aeroportul pe care am aterizat părea prăfuit, vechi şi întunecos, oamenii puţin distanţi, iar primul text pe care l-am citit, după "Welcome to Bali, the island of gods!" („Bine aţi venit în Bali, insula zeilor!”), ne avertiza că posesia şi consumul de droguri se pedepsesc cu moartea. Cum nu eram în cauză, ne-am bucurat de urarea de bun-venit şi ne-am organizat pentru obţinerea vizei "on arrival".
Taxa de viză se putea plăti la multe, multe ghişee, direct in euro (21 de euro/persoană, indiferent de vârstă şi de naţionalitate), după care se formau mai multe cozi (minuscule, comparativ cu cea de la Bangkok), unde ofiţerii de imigrări verificau documentele: paşaportul, biletele de avion, taxele de viză şi formularul de intrare în ţară, completat deja din avion. În câteva minute trecuserăm deja de controlul actelor şi eram gata de vacanţă!
SANUR , HOTELUL ŞI PLAJA
La ieşirea din aeroportul din Denpasar aşteptau zeci de taximetrişti, pregătiţi pentru curse oriunde pe litoral. Pe noi ne-a abordat un domn tânăr, destul de insistent. Fred a discutat cu el şi a reuşit să obţină jumătate din preţul propus iniţial, pentru o călătorie de aproximativ 45 de minute, până la Sanur (aprox. 8 euro).
La o prima vedere, nimic nu părea exotic pe insulă, cu excepţia palmierilor. Spaţiile erau mult mai mici decât în Bangkok, şoselele, clădirile, numărul de oameni, totul era redus ca dimensiune. În schimb, aglomeraţia persista şi aici, dar într-un alt fel, parcă mult mai intim. Era un furnicar de motorete mai cu seamă, care se strecurau cu abilitate printre maşini şi autobuze.
[gallery link="file" ids="13326,13312,13317"]
Ce am ales pentru cazare în Bali? Respati Beach Hotel, un hotel de 3 stele care ne-a plăcut din prima clipă când am ajuns acolo. Prețul: 690 euro pentru 8 nopți de cazare, cu mic dejun inclus. Respati Beach Hotel (site oficial), despre care citiserăm într-un ghid de călătorie editat în Franţa, e de fapt un complex de bungalow-uri spaţioase din cărămidă, construite în mijlocul unei grădini exotice splendide.
La capătul aleii de piatră era piscina albastră, înconjurată de şezlonguri umbrite, un pavilion pentru masaj, terasa restaurantului deschisă spre plajă şi o construcţie mai înaltă, amenajată tot ca sală de mese, cu vedere spre ocean.
Bungalow-ul nostru („deluxe”) era compus dintr-o cameră mare, plăcută şi foarte curată, cu un pat imens pentru părinţi, un pat suplimentar pentru Bobo, o altă canapea, plus o baie spaţioasă cu duş. Am primit la recepţie câte un suc proaspăt de fructe, iar în cameră ne aşteptau un coşuleţ cu banane, lime şi un fruct pe care nu-l cunoşteam ("snake skin fruit"), apă pentru fiecare membru al familiei şi flori.
Ni s-au mai oferit din partea hotelului câte 10 minute de masaj gratuit, de care am profitat cu plăcere în zilele următoare. Să mai spun oare că se făcea curat în fiecare zi, se schimbau aşternuturile, primeam alte flori şi alte sticle cu apă, ca şi periuţe şi paste de dinţi, săpunuri şi geluri de duş? Bobo şi-a făcut o colecţie de periuţe de dinţi cât am stat în vacanta in Bali :)
Nici nu am despachetat bagajele, că am şi pornit în recunoaştere. Nu se putea să-l ţinem pe Bobo departe de apă prea multă vreme. Plaja hotelului Respati Beach era micuţă, îngrijită, cu umbrele şi cu şezlonguri albe. Era linişte, linişte, linişte. Pe terasa restaurantului se auzea discret muzica de clopoţei, dar plaja era calmă, singurele sunete care ajungeau la noi fiind vocile vântului şi ale oceanului. Ce liniştitor! Multe ore plăcute am petrecut noi pe plajele din Sanur, înotând în apa caldă, sărind peste valuri, însorindu-ne, jucându-ne cu zmeul, vorbind cu oamenii...
Las imaginile să vă spună mai multe. Eu voi reveni cu povestea despre vacanta in Bali într-un episod viitor:)
[gallery link="file" ids="13353,13351,13350,13349,13347,13346,13345,13344,13343,13339,13337,13338,13336,13334,13332,13331,13329,13325,13324,13323,13322,13320,13321,13319,13318,13316,13315,13314,13310,13380,13379,13378,13377,13373,13372,13371,13370,13368,13369,13367,13366,13365,13363,13361,13360,13359,13358,13354"]
Sursa foto principala: Joan
Comentarii