In nordul Bucurestiului, la umbra unor falnici copaci risipiti intr-un parc desfasurat cu larghete pe malul salbei de lacuri care inconjoara capitala, se afla satul Mogosoaia, fosta mosie a unei boieroaice vaduve si bogate.
Palatul Brancovenesc Mogosoaia este afundat in parc, dupa ce parcurgi o alee larga strajuita de castani batrani si treci pe sub arcada portii zidite din caramida rosie, unde in stanga se afla o mica bisericuta cu hramul Sfantului Gheorghe care functioneaza pentru locuitorii ei la fel ca totdeauna. Intrarea la palat este maiestuoasa, pe scari late, unde pe vremuri domnitele erau conduse de cavaleri simandicosi din calesti si trasuri somptuoase, la petrecerile si sindrofiile organizate de printii si printesele familiei Brancoveanu si Bibescu.
Parcul ingrijit care se intinde pana pe malul lacului adaposteste cavoul familiei Bibescu, are alei pietruite ingrijite, banci pe care te poti odihni in lunga plimbare de strabatere a parcului.
Amenajarile recente facute la intrarea dinspre Bucuresti l-au facut sa fie vizitat de catre locuitorii capitalei in zilele toride de vara, ca adapost de caldura si prilej de gratare. Pe lac, cei iubitori de sporturi extreme pot traversa lacul suspendati pe un cablu, inghitind apa sau nu, dupa abilitatile fiecaruia cu Zumbala.
Frumos cum este aici imbinata istoria veche a locului cu prezentul, cum istoria se face cunoscuta prin cladirile ei, arborii seculari, vegetatia ingrijita, serele care inca functioneaza si produc rasaduri in fiecare an, restaurantul de la parterul cladirii unde odinioara stateau musafirii de seama ai printilor, expozitiile prezente mereu in pivnitele de unde se aduceau vinurile la mesele fastuoase.
O priveliste demna de toata atentia este cea asupra lacului, unde pe malul opus, luxul zilelor noastre epateaza palatul, vilele ridicate in ultimii 20 de ani incearca sa imprumute ceva din maretia vecinatatilor, dar fara succes.
Comentarii