Vacanta la Milano. După o plimbare prin Milano in prima zi a city-break-ului (povestea aici), a doua zi am inceput-o cu un mic dejun la hotel, destul de matinal, intrucat ne-am propus sa plecam dimineata devreme spre Lacul Como. Am hotarat sa mergem spre Lecco si de acolo spre Bellagio, iar drumul de intoarcere sa fie prin Como.

Am setat traseul pe GPS-ul Toyotei si am pornit la drum, autostrada in mare parte, asa ca intr-o ora am ajuns aproape de Lecco. De aici, drumul spre Bellagio continua serpuit si ingust pe coasta lacului, din loc in loc strapungand muntele si infatisandu-ne un peisaj de vis. Verdele padurilor era intrerupt de mici asezari cu case de vacanta ce coborau in trepte spre malul lacului, inconjurate de pini si flori multicolore. Iar pe fundal imaginati-va Alpii...
Iar noi intorceam capetele in toate directiile exclamand intr-una ca niste copii.

Ajunsi in Bellagio drumul ne-a dus fix pana in parcarea de pe Lungo Lario Manzoni. Desi era dimineata si destul de rece afara ne-am oprit in gelateria Hotelului Excelsior si am incercat cateva sortimente de inghetata. Cate doua cupe fiecare, opt in total, bune toate.

De aici am inceput sa urcam pe stradute inguste cu magazine cu tot felul de suveniruri, ca in orice oras turistic, apoi alte stradute, primaria si o bisericuta datand din secolul XII construita in stil romanic (Basilica di San Giacomo).

Pentru ca ne-a iesit in cale o Macelleria e Salumeria ne-am luat cate un sandwich pregatit pe loc cu paine proaspata, cateva fasii de salami, branza, rosii uscate, o bunatate.

Am coborat in port pentru o plimbare pe malul lacului si am descoperit cladiri mari, hoteluri elegante cu terase ce dau spre lac, vaporase ce vin si pleaca spre oraselele pe care le banuiam la fel de pitoresti pe partea cealalta a lacului. Privit de aici, Bellagio are un aer aristocratic, nu-i de mirare ca milionarii lumii isi gasesc refugiul aici, pe malul Lacului Como.

Dincolo de lac este Tremezzo, care a adapostit de-a lungul timpului celebritati ca Giuseppe Verdi, Regina Victoria sau Kaiserul Wilhelm II, ca sa numesc doar cateva.

Drumul inapoi spre Milano serpuie pe malul aceluiasi lac, cu aceeasi priveliste, schimbata pe alocuri, dar nu mai putin frumoasa.

Villa Balbianello ridicata pe un promontoriu, pe ruinele unei vechi manastiri. Vara, parcul ce o inconjoara se poate vizita.

Lezzeno coboara in trepte, ca niste degete rasfirate spre lac. Lasand totul in urma, eu imi imaginez cum ar fi daca m-as intoarce pentru a petrece cateva zile macar aici, pe Lacul Como.

Pentru ca e ultima seara in Milano ne-am rezervat o plimbare si o cina intr-un loc mai deosebit, in zona Naviglio Grande.

Am ajuns cu metroul pe linia 2 (verde), pana la Piazza Genova FS, iar de aici am urmarit indicatoarele catre Naviglio.

Naviglio Grande este unul dintre canalele care legau raul Ticino de oras, transformandu-l intr-un important nod comercial. Navigabil din 1272, cu o lungime de 49,9 km, pe Naviglio soseau marfuri de care aveau nevoie locuitorii orașului: carbune, vin, carne, peste, lemn, sare, cereale si chiar marmura utilizata pentru constructia Domului. Pe acelasi sistem de canale marfurile plecau spre nord, spre Lacul Maggiore si Elvetia.

Acum zona e una boema, plina de restaurante, magazine de muzica si ateliere de arta. Cand vremea e buna, puteti face o plimbare cu barca pe canale.

Muzica buna ne susura in urechi, iar noi ne delectam cu niste paste delicioase si un pahar cu vin, finalul potrivit pentru o asemenea calatorie.