Vi se întâmplă câteodată să vreţi să plecaţi undeva şi să nu ştiţi unde? Ei bine, eu trec prin etapa asta în fiecare an şi încep să devin expertă în căutări pe Google :). Mergeam din site în site, din review în review şi uite aşa îmi făcusem un "to-go" list. Şi în capul listei stătea satul Măgura. Trebuie să vă marturisesc faptul că prefer locurile puţin exploatate, cu păduri virgine şi cu puţini turişti. Nu îmi place să mă "mint" singură cu o linişte de tipul Valea Prahovei. Exclus!
Toate bune şi frumoase, planuri puse la punct, valizele inghesuite în portbagajul maşinii, iară noi cu o stare de spirit de vacanţă. Aveam să mergem, la mijlocul lui aprilie, într-un sat cu case risipite pe munte, cu iarbă proaspăt încolţită, urma să ne trezim dimineaţă în triluri de păsărele, semn că venise primăvara. Numai că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg: la Predeal începea să viscolească. Bun, uite aşa se duceau pe apa Sâmbetei planurile mele de trândăvie la soare...
În ciuda condiţiilor meteo mai mult decât vitrege, aveam să descoperim o Măgura minunată, cu crestele munţilor acoperite cu zăpadă, de o frumuseţe ce îţi tăia respiraţia.
Nu cred că are sens să vă spun cât era de frig. Gazdele, cei de la Casa Hille, ne-au aşteptat cu gogoşi calde şi vişinată. Focul trosnea în şemineu, noi ne-am tras aproape şi am stat câteva ceasuri de vorbă, să ne mai dezmorţim un pic. Ni s-a adus la cunoştinţă faptul că în camere nu aveam televizoare, cu explicaţia că în vacanţă nu avem nevoie de aşa ceva. Nu puteam fi mai de acord, simţeam nevoie să ma deconectez de tot ce înseamna civilizaţie.
Am început apoi să explorăm un pic zona, am aflat că în sat era un singur magazin, "La Ciocolată", şi acesta foarte slab aprovizionat. Trebuie să menţionez că până la Măgura se ajunge cu maşina.. de teren ar fi recomandarea mea, pe un drum forestier de câţiva km.
Casele bătrâneşti, risipite pe colinele înzăpezite, păreau să aiba fiecare câte o poveste. Toţi sătenii ne dădeau "ziua bună", la început ni s-a părut bizar, apoi am început să ne simţim de-ai locului. Ne-am continuat apoi incursiunea noastră prin acele locuri minunate şi la prăpăstiile Zărneştilor.
Trebuie să recunosc, din cauza timpului nu am apucat să vedem foarte multe lucruri... Gazda noastră ne povestea că pe timp de vară trebuie neapărat să ajungem într-o poiană cu flori, undeva sus pe munte, unde peisajul este de nedescris.
O Măgura pe timp de vară nu am apucat să vizitez, însă vă garantez că Măgura pe timp de iarnă merită cu desăvârşire vizitată, dacă eşti în cautare de tihnă, pace sufletească, peisaje minunate, oameni primitori şi cu suflet cald.
Străjuit de Munții Bucegi și de Munții Piatra Craiului, Măgura este un sat de poveste, unde timpul parcă se scurge altfel. Vi-l recomand din tot sufletul!
Comentarii