România frumoasă » Lepșa și minunățiile naturii din zonă

Cu siguranta, multi dintre voi nu ati auzit si cu atat mai putin ati vizitat Cascada Putnei. Dar "pe-un picior de plai, pe-o guta de rai" va suna foarte cunoscut, nu? Sunt convinsa ca toti romanii au citit macar o data in viata versurile baladei noastre nationale, "Miorita", balada care s-a nascut pe stancile, prin padurile si prin satele muntilor Vrancei.

Cascada Putnei este o cascada naturala situata in muntii Vrancei, aproape de satul Lepsa, care in ultimii ani s-a bucurat din ce in ce mai mult de atentia turistilor. Daca va ganditi la o zona dezvoltata din punct de vedere turistic, o zona cu multe cluburi, pârtii, telescaune si alte astfel de facilitati, va sfatuiesc sa mai asteptati vreo cativa ani.

In schimb, daca va doriti o statiune linistita, o zona in care natura inca este stapana, un loc cu peisaje superbe si o istorie plina de legende si mituri locale, atunci cu siguranta Cascada Putnei si Lepsa trebuie sa fie pe lista voastra de obiective turistice pentru viitor.

Cascada Putnei este o superba cascada naturala care a fost declarata monument al naturii in 1973, moment in care a fost si amenajata pentru vizitare. Cand spun "amenajare" sa nu va ganditi ca ma refer la cine stie ce amenajari luxoase, ci la niste scari trainice din piatra si lemn, care asigura traseul pana la cascada.

Frumoasa cascada se afla intr-un parc natural, e normal ca amenajarile sa fie cat mai simple si mai putine pentru a nu se distruge ecosistemul natural al zonei. Cascada are 80 de metri lungime si se varsa intr-un lac cu o adancime de 12 metri. Vara se mai zaresc uneori pe stancile cascadei câte o floare de colț, din pacate din ce in ce mai rar, pe masura ce trec anii si zona devine mai populata si mai vizitata.

Locuind in zona, ajungem destul de des in aceasta zona montana, dar va spun sincer ca de fiecare data ma minunez de tot ceea ce am ocazia sa vad aici si de toate peisajele care imi bucura privirile. Apele cristaline si viguroase ale Putnei au reusit sa convinga stancile in timp sa le permita accesul si apoi l-au netezit, creând o minunata cadere de apa ce isi gaseste odihna in apele lacului de la baza cascadei.

Dupa ce mi-am incarcat bateriile natural cu energia si veselia jucausa a apei, am urcat inca vreo 300 de metri spre Lepsa si am dat peste o alta minune naturala despre care putini au auzit: Rezervatia Naturala Cheile Tisitei. In aceasta zona de 8 km m-am intalnit cu apele Tisitei si cu minunile pe care le-a creat in timp, minuni care poate odata cu trecerea anilor vor capata aceeasi mediatizare ca Babele sau Sfinxul.

Inaintand pe drumul vrajit al rezervatiei, prin cantece de pasari si rasul vantului dintre frunzele copacilor, m-am bucurat de plantele si animalele pe cale de diparitie pe care inca natura le ascunde aici. Catifelatele flori de colt, parfumul teiului salbatic, nenumaratele soiuri de ferigi pe care probabil tot in vreo zona uitata a tarii le-as mai gasi.

De pe malul Tisitei privirile mi-au fost atrase de sariturile jucause ale pastravilor. Am zarit apoi printre copacii fara sfarsit si coroanele lor inverzite sfioasa capra neagra, despre care s-au scris atatea si pe care astazi nu multi se pot lauda ca au mai zarit-o cu ochii lor. Cartile dedicate faunei tarii noastre spun ca prin padurile rezervatiei de pe Cheile Tisitei se mai intalnesc si jderi, ursi bruni, lupi, râși, etc. Nu i-am intalnit inca si nu cred ca m-as simti chiar comod in prezenta lor :), poate doar la zoo.

Dupa un traseu prin rezervatie trebuie sa imi trag sufletul, sa ma odihnesc putin. Nu de alta, dar nu sunt o mare sportiva la origine, asa ca resimt din plin „sportul” facut aici.

Mi-am continuat drumul spre Lepsa pe jos, pentru ca foarte aproape de rezervatie se afla si pastravaria. Aici m-am delectat cu povestile pescaresti ale proprietarilor, cu imaginile de nedescris ale bazinelor de pastrav, 19 la numar, si ale maternitatii de puiet. Am aflat ca a fost infiintata in 1955 si ca asigura necesarul de pastrav in cele mai importante restaurante din tara.

M-am bucurat enorm ca mi s-a permis sa si pescuiesc aici. Contra sumei de 20 de ron, la capătul catorva ore de pescuit am plecat acasa cu un kilogram de pastrav. Între noi fie vorba, a fost munca sotului, nu a mea, pentru ca eu nu am reusit sa prind nimic. Probabil pestii simteau ca mi-e mila, asa ca fugeau constant de carligul meu. La pastravarie au si un restaurant in care ne-am delectat cu delicioasele preparate pescaresti cum sunt pastravul in cetina de brad, saramura de pastrav sau pastrav pe pat de ceapa gratinata.

Dupa pastravarie am ajuns si la Lepsa. Este un sat de la munte in care turismul incepe usor, usor sa-si pună amprenta. In fiecare an se ridica alte si alte vile, cabane si pensiuni care mai de care mai dotate cu saune, piscine, jacuzzi, dornice sa-si deschida usile turistilor generosi. Ne-am cazat la o pensiune si ne-am bucurat de o saptamana de liniste, natura si drumetii placute. Apoi ne-am gasit linistea alaturi de maicile de la manastirea din Lepsa, luand parte la slujbele de aici.

Cui recomand sa viziteze Cascada Putnei si Lepsa, cu tot ce au ele de oferit? Oricui! Va recomand tuturor sa faceti un concediu aici si sa va bucurati de ceea ce natura ofera fara interventia omului, acum, cat mai aveti ocazia. Planurile guvernamentale si europene vor schimba asta curand, pentru ca sunt deja demersuri pentru infiintarea unei partii de schi si a unei instalatii de telescaune in Soveja, sora Lepsei, legata de aceasta printr-un drum de 14 km dezafectat de inundatiile din 2005 si care isi asteapta si el izbavirea in fondurile europene.

Eu o prefer asa cum este acum, ador acel farmec al naturii virgine nederanjat de interventia omului, dar probabil sunt multi care isi doresc o a doua Poiana Brasov in zona, asa ca acesta va fi viitorul.

Preturile sunt bune, dat fiind ca zona nu este nici foarte mediatizata. Biletele de intrare in rezervatii sunt modice, in jur de 4 ron. Cazare gasesti la tarife cuprinse intre 40 ron si 250 ron, in functie de numarul de margarete al pensiunii si de dotarile acesteia. De mancat se mananca foarte bine cu circa 50 de ron/ 2 persoane si te poti bucura din plin de bucataria traditionala. Poti sa faci si putin shopping in zona, poti achizitiona de la localnici deliciosul cascaval afumat sau specifica specialitate din branza a zonei, buricul, poti lua pastrav afumat sau vase de lut mesterite de artistii locului.

Cum ajungi la Lepsa? Vii pe E85 pana in Focsani, apoi se iese din oras spre Bolotesti, apoi prin Vidra, Barsesti si Tulnici. Sunt aproximativ 80 de km de la Focsani pana in Lepsa. Pentru cei care n-au mai fost de mult in zona am o veste buna, drumul a fost asfaltat recent si se merge fara probleme pana in statiune. Vacanță plăcută!