De multe ori, in goana dupa locurile pe care am vrea sa le vedem macar o data in viata, uitam un lucru: ca frumusetea e chiar sub ochii nostri, aici, acasa. Lucru care ni se confirma de fiecare data cand dam o fuga undeva la munte sau in alt locsor de pe meleagurile natale.
Asa ca, de cativa ani incoace, pe langa zilele de concediu petrecute in calatorii in afara tarii, imi aloc macar cateva pentru o vacanta in Romania, iar anul asta i-a venit randul Moldovei mele dragi.
Am avut doar doua zile la dispozitie, pentru calatorie, iar traseul ni l-am planificat astfel:
Prima zi: am pornit dis-de-dimineata din Piatra Neamt sa vedem Manastirile Varatec, Agapia si Neamt si spre seara ne-am oprit in Iasi, unde ne-am si cazat.
A doua zi: plimbare prin Iasi, apoi o vizita la Palatul lui Cuza de la Ruginoasa, Palatul Sturdza de la Miclauseni si inapoi acasa. Si o oprire bine-meritata la Hanu’ Ancutei, pentru a ne rasfata cu bucatele-i vestite.
Despre alte locuri ce merita vazute prin Tinutul Neamtului va spun cu alta ocazie, ca-s multe si nu incap toate intr-o poveste. :)
Drumul spre manastiri trece printre dealuri pe care se rostogolesc alene lanuri de floarea-soarelui, tufe de arbusti pitici si mici satuce incremenite in timp, cu flori vesele in poarta. Dragi imi mai sunt casele mici, taranesti, cu prispa de lemn si cu decoratiuni frumos lucrate de mesterii satului. Daca o sa am vreodata casa pe pamant, asa imi imaginez ca o sa arate.
Cum ne apropiem de Varatec imi vin in minte versurile lui Eminescu: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind/ S-auzi mandra glasuire a padurii de argint…”
Aici, intr-o vale tainuita la adapostul Muntilor Stanisoarei, am gasit un loc ca din povesti, un sat cu casute albe, cu cerdac si curtile pline de flori, ingrijite de maicute. Atata frumusete, tihna si randuiala nu mi-a mai fost dat sa vad de multa vreme.
Biserica e in restaurare, asa ca nu am putut intra, dar am vizitat muzeul manastirii, care adaposteste o colectie de arta veche, icoane pictate in tempera pe lemn, datand din sec. al XV lea, obiecte de cult din argint aurit, manuscrise vechi si carti de cult, vesminte de catifea brodate cu migala in atelierele manastirii, cu fir de aur si matase, cu motive florale, toate marturii ale bogatiei spirituale a manastirilor Moldovei.
Ne-am rasfatat cu cate o placinta facuta in brutaria de vizavi de zidurile manastirii si am pornit spre bisericuta din apropiere, “Nasterea Sf Ioan Botezatorul”, la al carei adapost stiam ca se afla mormantul Veronicai Micle. Poeta si-a trait aici, la Varatec, ultimii ani din viata. Am ajuns aici intr-o scurta plimbare printre casele satului monahal, o adevarata incantare pentru ochii nostri.
Pe masura ce s-a dezvoltat asezamantul monahal s-au construit si casele maicutelor, in numar de 180, pe o suprafata de 70 ha, unde se roaga si muncesc 450 de calugarite!!! Asa se face ca Varatecul, alaturi de Agapia, sunt cele mai mari asezari monahale in Romania.
La Manastirea Agapia am ajuns in mai putin de 10 minute si am regasit aceeasi pace si frumusete ca la Varatec.
Primul asezamant monahal a fost intemeiat in secolul al XIV lea de calugarul Agapie, venit aici de la Manastirea Neamtu, undeva la 2 km de actuala manastire, in munte. La schitul vechi (Agapia Veche) se ajunge intr-o plimbare placuta, pe o poteca prin padure. Daca nu va incumetati, puteti urca si cu masina, dar parca-i pacat...
Biserica noua a fost ctitorita intre anii 1642-1647 de fratele domnitorului Vasile Lupu, iar de atunci a trecut prin tot felul de incercari, suferind numeroase jafuri, distrugeri si incendii, dar a fost intotdeauna refacuta si consolidata. Abia la 1803 e transformata in manastire de maici.
Odata trecuti de poarta grea de lemn, biserica ne apare mica, alba, ca o bijuterie delicata inconjurata de chiliile manastiresti, cu arcade sustinute de coloane la fel de albe, cu balcoane peste care se revarsa valuri vesele de muscate curgatoare si tot felul de flori de nu le stiu pe nume.
Pictura interioara e realizata de Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1862, la doar 20 de ani. E cu totul altfel decat icoanele pictate pe care le-am vazut pana acum, in orice biserica. Portretele si scenele infatisate sunt realiste si pline de culoare, de lumina si caldura. Trebuie sa veniti aici, la Agapia, ca sa intelegeti ce vreau sa spun.
Vorbind despre pictura lui Grigorescu, Mihail Kogălniceanu - prim-ministrul Moldovei în acea vreme, spunea că "... prin bogăţia compoziţiei, adevărul şi vivacitatea coloritului lor, tablourile de la Agapia formează pentru Moldova o adevărată galerie de pictură, care va atrage întotdeauna admiraţia românilor şi stima străinului cunoscător care ar călători prin acele îndepărtate locuri."
Luand-o pe ulitele satului monahal, am gasit si Casa Memoriala Alexandru Vlahuta. Aici, intr-o casuta cu cerdac,venea scriitorul sa se odihneasca pe timpul verii, la mama si sora lui, amandoua calugarite si tot aici isi primea prietenii in vizita, printre care I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Barbu St. Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Nicolae Grigorescu.
Vizitati si Muzeul Vivant de la Agapia, care prezinta modelul unei gospodarii manastiresti tipice. Cititi aici mai multe despre Muzeul Vivant.
Cu parere de rau am pornit mai departe, caci voiam sa ajungem si la Manastirea Neamt. Manastire de calugari, aceasta e mult mai austera, lucru care mi-a sarit in ochi de cum am trecut dincolo de poarta.
Manastirea Neamt este cea mai veche si mai insemnata din Moldova, fiind denumita si “Ierusalimul Ortodoxiei Romane”. Aici s-au gasit dovezi ale vietii monahale inca din sec al XI lea si al XII lea. Biserica actuala este ctitorita de domnitorul Stefan cel Mare intre anii 1485-1497 si e reprezentativa pentru arhitectura moldoveneasca din sec al XV lea.
Peretii sunt ziditi din piatra si caramida, iar friza e decorata cu ceramica smaltuita, bogat ornamentata.
As mai spune ca manastirea a fost un important centru de cultura si arta, inca de la infiintare: biblioteca, scoala de caligrafi, tipografie, atelier de gravura, scoala de pictura. Asezamantul are cea mai veche biblioteca manastireasca cu 18.000 de volume, avand astfel, o contributie deosebita la dezvoltarea culturii si artei romanesti medievale.
In imediata apropiere a manastirii se afla si Casa memorială ”Mihail Sadoveanu”, resedinta de vara a scriitorului si indicatoare catre o multime de alte manastiri, dar timpul nu ne mai permite o alta vizita, caci mai avem ceva de mers pana la Iasi, unde poposim peste noapte. Din mers facem cu mana Cetatii Neamt si Humulestiului lui Creanga, cu care ne vom regasi intr-o alta poveste.
Comentarii