"Questo è un evento grandioso". Probabil Sharon Stone, invitată specială la evenimentul din Toscana, a spus-o în engleză, dar entuziasmul e la fel de intens în orice limbă: concertul lui Andrea Bocelli în Lajatico a fost fantastic! Începând cu locul în care s-a ținut, continuând cu vocea teribil de pătrunzătoare și de caldă a artistului și încheind cu atmosfera generală.
În urmă cu vreo 2 ani am cumpărat un DVD cu concertul lui Bocelli în Toscana ("Vivere - Live in Tuscany"). Vrăjiți de ambianța cuceritoare a locului ales pentru spectacol (un deal din Toscana), ne-am promis că vom ajunge cândva să-l vedem pe viu. Anul trecut am fost la concertul de la O2 din Londra, acum am reușit să ajungem și în Lajatico.
Lajatico este satul în care s-a născut și a copilărit Andrea Bocelli, cel devenit apoi unul dintre cei mai apreciați tenori ai lumii. În 2006, artisul a convins municipalitatea să construiască un amfiteatru în aer liber, pe un deal din apropierea satului. Locul a primit numele de "Teatro del Silenzio" și găzduiește un singur concert pe an: concertul lui Andrea Bocelli! În rest, "sala" este învăluită într-o liniște tulburătoare, încadrându-se perfect într-un peisaj desprins parcă din wallpaper-urile cu Toscana.
Evident, am folosit concertul ca pe un pretext pentru a ne face o scurtă vacanță în Toscana. Voi povesti în alte articole despre San Gimignano, Siena, Lucca, Chianti, Volterra. Aici vom vorbi doar despre concert.
Biletele de concert au costat între 75 de euro (în spate de tot) și câteva sute bune de euro (zonele VIP sau foarte apropiate de scenă). Le-am cumpărat prin intermediului site-ului oficial (www.andreabocelli.com) în ianuarie, imediat după ce au fost puse în vânzare, iar în câteva zile concertul era sold-out. La fel am procedat și cu biletele de avion (luate cu 6 luni înainte, au fost cam 70 de euro pe direcția București - Bologna), și cu cazarea în Toscana (120 de euro / noapte la Hotel Leon Bianco, din San Gimignano), și cu închirierea mașinii cu care am hoinărit prin zonă (Opel Astra, 45 de euro pe zi).
Acum, să povestim un pic despre organizarea concertului din Lajatico. Nefiind vorba despre un oraș sau despre o sală modernă, evident că e mai greu de pus totul la punct, ținând cont că la show vin 10.000 de oameni! Statisticile ultimilor ani spun că 70% sunt turiști străini veniți în zonă pentru concert, așadar gândiți-vă cât de bine trebuie puse la punct detaliile astfel încât atâta puhoi de lume să ajungă și să plece civilizat de la un eveniment care are loc pe niște dealuri :)
Pentru a se evita blocajele, Lajatico este închis circulației în ziua concertului, prin sat au voie doar mașinile agreate de organizatori și autocarele acreditate pentru transferuri. Toți ceilalți spectatori trebuie să parcheze în apropiere, lîngă satele La Sterza sau San Giovanni. Din La Sterza se poate lua un shuttle-bus până foarte aproape de Teatro del Silenzio, unde se ajuge doar pe jos! Noi am ales să mergem în parcarea de lângă San Giovanni, pentru că ne-a fost mai ușor să ieșim la finalul concertului.
Ei bine, parcarea asta a fost ceva de neuitat. Am ieșit din șoseaua principală, ghidați de zeci de indicatoare și de zeci de stewarzi sau polițiști (era imposibil să nu nimerești, adică) și am intrat pe un drum de pământ care șerpuia printre dealuri și lanuri de grâu. Praful ridicat de convoiul de mașini era incredibil :)
Mulți stewarzi & polițiști și pe aici, totul era ghidat perfect. Am lăsat mașina, alături de alte câteva sute de automobile, pe o parcelă de teren de la baza dealului pe care era Teatro del Silenzio.
În jur, domnișoare cochete își scoteau din portbagaje încălțările cu tocuri cui, își aranjau în oglinda mașinii hainele scumpe, apoi porneau prin norul de praf spre amfiteatru, alături de noi și de alte mii de oameni :)
Un singur control pentru bilete, în rest relaxare totală. Îmi aduc aminte de un concert din București la care am fost controlat ca pe stadion, dar și de alte evenimente la care am avut probleme ("N-aveți voie cu DSLR-ul", "Interzis să intrați cu sticla aia de apă" etc). Așadar, aici totul era super-relaxat, iar oamenii se întrețineau la un pahar de vin într-o zonă amenajată cu baloți de paie :)
După drumul pitoresc prin praf și lanuri de grâu, am ajuns sus pe deal. La Teatro del Silenzio.
În jurul nostru se vorbeau toate limbile pământului. Și toți așteptau ca vocea lui Andrea Bocelli să se așeze blând peste dealurile Toscanei. Concertul a început cu aproape o oră întârziere, dar nu cred să fi fost cineva deranjat. Atmosfera era superbă.
Apoi, pe scenă a urcat maestrul Bocelli, iar cei 10.000 de oameni au fost fermecați de timbrul său inconfundabil, dar și de prestația invitaților. Printre aceștia, actorul Giorgio Albertazzi (a recitat poezii scrise chiar de Bocelli), vedetele locale Pino Daniele și Riccardo Cocciante (cel din urmă are o super-melodie, "Margherita"), soprana Paoletta Marroccu și baritonul Alessandro Luongo, americanul Peter Cincotti (Goodbye, Philadelphia), Simona Molinari (duet cu Bocelli pe melodia "Quizas, quizas"), violonista ucraineancă Anastasiya Petrishak, britanicul Lindsay Kemp (mim, dansator, coregraf), plus Corul și Orchestra Teatro Carlo Felice di Genova, conduse de Marcello Rota.
Totul a fost la superlativ, iar finalul, cu clasicul Nessun dorma, de neuitat! Iată, mai întâi, o colecție de fotografii de la concert. Apoi, mai jos, câteva video-uri!
Comentarii