Vacanță în Toscana » San Gimignano, un oraș din alte vremuri

San Gimignano este una dintre emblemele superbe ale Toscanei, un orășel de care te îndrăgostești subit și iremediabil. Drumul către San Gimignano e mărginit de leandri. Interminabili leandri si văi superbe la picioarele dealurilor. Cam asa ceva vezi cand te apropii de San G – incepi sa simti cum bate inima Toscanei.

Dupa cateva curbe la dreapta si la stanga, iti sar in fata cele 14 turnuri care au facut orasul celebru, supranumit Manhattan-ul medieval. Se spune ca fiecare dintre aceste 14 turnuri a apartinut cate unei familii nobiliare si erau folosite ca turnuri de aparare in ere demult apuse.

Drumul principal trece pe la baza dealului pe care e cocotat San Gimignano, parcarea fiind posibila intr-una din cele trei parcari uriase foarte bine indicate. In orele de varf ale weekend-urilor, cand zecile de autocare cotropesc de-acum neincapatorul orasel medieval, cativa politisti locali sunt dipusi in punctele cheie ale drumului, indrumandu-te catre parcarile care mai sunt disponibile. Deci, nicio grija de a face „acte de civilizatie tip Romania” si sa lasi masina parcata aiurea, ca iti va fi din start ridicata. Ori vei merge de vei capia de la locul ok in care ai lasat-o pana in miezul orasului.

Asa cum ziceam, San Gimignano este cocotat pe un deal cu multiple puncte de acces (fie pe poarta principala, fie cu liftul, fie pe una din caile de acces laterale). Nu m-am cocotat in niciunul dintre turnuri, nici nu stiu daca toate sunt „functionale” din punctul asta de vedere – doar Turnul cu Palazzo Communale, Torre Grossa, stiu ca este deschis urcarii, pentru ca prietenii cu care eram in vacanta din primul an au urcat. Dar perspectiva pe care o ai din varful orasului este funambulesca: toata Toscana iti sade la picioare relaxata si – exact ca o odalisca timpurie – zace in lentoarea verii toride. O alta idee de imagine frumoasa "de sus" poti sa ti-o faci dintr-un restaurant unde se mananca bine si este tras mai la o parte din calea "hoardelor": Beppone (desi, daca il cauti pe tripadvisor, majoritatea recenziilor incep cu "trap").

Intreg orasul este pietonal si – in comparatie cu Lucca si vivacitatea sa nelasata doar pe umerii turismului – San Gimignano este exclusiv turistic. Casele orasului sunt locuite si astazi (una dintre multele romance intalnite acolo mi-a povestit ca zidurile sunt asa de groase, incat soarele patrunde foarte rar si este un iz permanent de mucegai inauntru) si ofera o binemeritata umbra turistilor infometati de plimbari.

Parterul le este ocupat de mici restaurante sau pravalioare de unde poti cumpara artizanat si tot felul de suveniruri. Din vitrine, salamurile si suncile preparate traditional iti fac cu ochiul, papilele gustative se revolta la vazul a zeci de sortimente de branzeturi si cascavaluri – afumate sau nu, mai tari sau ceva mai moi, cu sau fara mucegai.

Dar aici, vinul face legea. Toscana este cea mai cunoscuta regiune din Italia in materie de vinuri, iar cu siguranta cel mai bun vin este Chianti. Pentru straini, vinul de Chianti se leaga de Toscana in acelasi mod in care gondolele se leaga de Venetia. Iti poti incepe cumparaturile de la 3 euro, ajungand sa dai pentru un vin rar, de colecţie, peste 100 euro/sticla. Tot aici poti gasi celebrele pungute cadou cu vinul specific zonei San G – Vernaccia - si biscuitii cu migdale cu care acesta se mananca/bea in mod obligatoriu – cantuccini.

Daca urmezi instructiunile oricarei harti cu obiective care nu trebuie ratate in San Gimignano ti se insira: Muzeul Arheologic (colectii rare de piese etrusce, romane si medievale), Muzeul de Arta Sacra, Muzeul Vinului (ca doar suntem in patria vinului italian, nu?), o farmacie de pe la 1.500 (in vitrinele sale sunt prezentate ceramica si sticlarie vechi, in care se pastrau substantele necesare preparatelor farmaceutice), cea mai premiata gelaterie a locului, aflata in Piazza della Cisterna, si multe altele.

Intregul San Gimignano esteun muzeu in aer liber, ca oricare alt oras din minunata Toscana. Cand intri din Via San Giovanni in Piazza della Cisterna ti se deschide, astfel, principal piata a orasului, de forma triunghiulara, imprejmuita de case medieval datand din diverse secole (printre ele cateva exemple inca in picioare de palazzo-uri in stil gotic si romanesc). In mijlocul pietei se ridica o fantana medieval foarte bine prezervata – principal sursa de apa a stramosilor locului, care dateaza din 1346.

Cand nici nu te astepti, in dreapta ta, printr-un spatiu mai ingust numit logie se deschide Piazza Duomo, marginita de Biserica Collegiate (in capul scarilor care se deruleaza la picioarele sale), de Palazzo Comunale si de Palazzo Podesta (casa primarului). Legatura intre zidurile orasului o fac doua pietonale lungi care au, de-o parte si de alta, zeci de locante si magazine locale, intesate de produse cu aroma locala.

Orasul in sine este un labirint de mici stradute, mici ascunzatori, mici intranduri care duc undeva anume sau care – pur si simplu – se proptesc in vreo locanta sarmanta ori in casa vreunui localnic.

Sarmul orasului consta in acel iz de poveste veche pe care il transmite turistilor. Totul e pastrat special cu iz de vechi pentru a te introduce intr-o alta lume, intr-un alt timp. Timp si lume in care valorile erau la loc de cinste, in care bunastarea locului era binecunoscuta peste mari si tari, in care oamenii traiau frumos. Ne-am intors in San Gimignano aproape la fiecare doua zile din sederile noastre in imprejurimi: poate si pentru ca podere a noastra e la doar 5 minute de oras, dar poate si datorita farmecului aparte al acestui orășel care ne-a vrajit iremediabil.