Vacanta in Egipt, Hurghada. Un mic dejun rapid și suntem gata pentru noua aventură. Urcăm în microbuz și pornim după următorii turiști înscriși pentru excursie. Trecem de la hotel la hotel (suntem în Hurghada, Egipt) și culegem grupuri-grupulețe de persoane care au ales, ca și noi, să coboare în adâncurile Mării Roșii, la bordul unui submarin.

Nu suntem foarte mulți: noi doi, un cuplu de români tineri și o familie cu copii din Lituania. Bobo s-a împrietenit la întoarcere cu Marc, băiatul de 12 ani care vorbea foarte bine engleza, și au discutat de-ale lor tot drumul. Odată ajunși însă la baza de plecare, am văzut că suntem destui, din multe țări. Ghidul a cumpărat biletele, ne-a spus cum ne vom reîntâlni la final, ne-a spus cam cât urma să dureze aventura, de unde să luăm autobuzul înapoi spre hotel, precizând că are și un alt grup în paralel, dar a rămas cu noi în cele din urmă până la capătul aventurii.

Sala de așteptare era amenajată ca un fel de muzeu al apelor, interesant și spectaculos. Am primit câte un număr de ordine, pe o plăcuță de plastic, pe care trebuia să o purtăm la gât până la sfârșitul excursiei. Ne-am îmbarcat întâi pe un vas care ne-a dus în larg. Minunate culorile Mării Roșii: fâșii late de turcoaz alternau cu panglici de gri, de bleumarin, ca apoi turcoazul pur să revină din nou.

Cât timp a durat călătoria pe vas, am fost cam agitată. Se filma în continuu, eram fotografiați, cameramanul ne punea întrebări...n-aveam niciun chef și nici nu ni se ceruse acordul. Am răsuflat ușurați și m-am însuflețit cu adevărat când am coborât în submarin, pe o scară verticală îngustă și înaltă, perpendiculară pe sol. Acum am înțeles rostul plăcuțelor de plastic cu numere: indicau locurile pe care le aveam pe submarin, fiecare în dreptul unui hublou. Mă simțeam copilăresc de bucuroasă, parcă aș fi fost pe Nautilus (eram, în realitate, la bordul submarinului Sinbad, condus de căpitanul Farid, un fel de căpitan Nemo de Hurghada.)

Fiecare dintre noi aveam un mic monitor la nivelul genunchilor, pe care puteam observa coborârea în adâncul mării. Superbă experiență, minunată senzație. Pe măsură ce coboram, apa devenea tot mai clară și a început să apară o lume nouă: pești răzleți, apoi pești mai mulți, bancuri de pești, pești alb-negru, pești colorați, epave. Dar asta ce mai e? Un scafandru prietenos ne făcea cu mâna la fiecare hublou. Apoi a început să hrănească peștii. Agitație, bucurie: blitz-urile au început să sclipească, oamenii se ridicau și se mutau de pe o parte pe alta a submarinului,toată lumea fotografia și filma micul colț superb de lume în care ne cufundam. Bobo s-a dus în față, la piloți. A fost primit, bineînțeles, și și-a petrecut aproape toată dimineața cu Farid. Am coborât cam 20 de metri în adânc, pe o rază destul de mică. Mi-a explicat căpitanul că acela era perimetrul pentru care avea autorizație de deplasare de la armată.Căpitan care mi-a spus și că dacă am nevoie de orice în Hurghada, îl pot contacta cu încredere:).

Aventura noastră subacvatică n-a durat mult, poate ceva peste o oră. Am fost transferați înapoi pe ambarcațiunea cu care am venit, am mai străbătut o dată, veseli, mai multe felii colorate de mare și am ajuns la hotel cu amintirea unei dimineți superbe, petrecute cum nu se poate mai interesant. Pe punte, un domn cu privire senină m-a auzit spunându-i ceva lui Bobo. S-a întors spre noi și ne-a zis: „Vorbiți românește”. Era un român plecat din țară de vreo 30 de ani, care vorbea curat și corect românește, fără nici cel mai mic accent austriac. I-am povestit că fuseserăm la scuba cu o zi înainte, că Bobo fusese foarte curajos și încrezător, iar domnul s-a uitat la noi cu simpatie și a tras concluzia: „Copil iubit”. :)