La mica distanta de luxul si agitatia de pe Coasta de Azur, aproape de Monaco, sta cocotat pe o stanca un satuc de poveste, pe nume Eze.

Construit in intregime din piatra, Eze se inalta la 427 m deasupra marii si vorbeste lumii despre timpuri apuse cand locuitorii isi observau inamicii venind pe mare si se refugiau aici pentru a scapa de pericol.

Cum ajungi in Eze:

Daca esti cu masina, cum a fost cazul nostru, in 15 minute din Monaco sau Nisa ai ajuns. Altfel, din Nisa poti lua autobuzul 82, care te lasa chiar acolo, dar circula mai rar. Sau poti lua autobuzul 100 sau trenul, dar acestea au statie in Eze sur Mer, iar de acolo continui cu autobuzul 83 pana sus in Eze.

Unii istorici spun ca numele de Eze vine de la al zeitei egiptene Isis, altii vorbesc despre numele roman Avisium dat posturilor de observatie aflate la inaltime. Amandoua povestile dau o nota de pitoresc locului si atrag atentia calatorului, pana la urma asta e scopul lor, nu-i asa?

Eze isi dezvaluie farmecul cu fiecare pas care il strabati, pe stradute inguste, povarnite, umbrite de casele vechi de piatra cu acoperisuri de teracota, care adapostesc ateliere ale artistilor,magazine cu produse locale, cafenele si mai incolo o bisericuta. Ba chiar si doua hoteluri de 5 stele, cu servicii si preturi pe masura: Chevre D'Or si Chateau Eza, sa nu uitam unde ne aflam...

Parterul caselor era folosit ca pivnita sau grajdi pentru oi, capre si magari, iar la etaj traiau localnicii.

Pe platoul din varful stancii, pe locul unei vechi fortificatii medievale, e amenajata Gradina Botanica sau Jardin Exotique, cu o multime de plante specifice zonei mediteraneene.

Biletul de intrare costa 6 euro, iar gradina este deschisa zilnic.

In lunile de iarna programul e de la 9.00 la 16.30.

Plimbati-va pe aleile frumos pavate, faceti un popas si trageti adanc in piept aerul proaspat. Si lasati-va privirea sa coboare spre marea de azur. Ce panorama incantatoare!

Eze Bord de Mer, golfulete, barcute, casute de vacanta, toate par atat de mici...

Odata ce cobori, urmareste Calea lui Nietzsche, drumul pe care se plimba filozoful in cautarea inspiratiei, printre pini si maslini, pana la plaja linistita si frumos umbrita.

Da, asa trebuie sa arate paradisul...