Vacanță în inima Cataloniei » Barcelona es teva

Unele orase sunt atat de frumoase, incat abia dupa ce le parasesti incepi sa ai regrete ca nu poti spune oricand «BARCELONA ES TEVA». Adica «Barcelona iti apartine», in limba catalană.

Nu o vazusem, pana in urma cu 4 ani, si tot ceea ce auzisem despre Barcelona era legat, intr-un fel sau altul, de Gaudi si de Zara, de zecile de magazine Zara. Ma astepta o surpriza de proportii, una pe care o vor gusta-o toti cei ce se gandesc la «shopping fara frontiere» sau la o poza cu renumita soparla sau cu dragonul din parcul Guell (unii dintre conationali au ajuns sa-l numeasca parcul Gigel, fiindu-le imposibil sa-i retina denumirea…).

Barcelona este surpriza normalitatii! Este acea stare a lucrurilor in care, parca, totul merge bine, fara ca tu sa fii obligat sa faci eforturi supraomenesti.

Strazi bine iluminate, semafoare ce iti trasmit salutul lor verde, fara sa stai ore intregi in intersectii, locuri magice, numite parcari subterane, biciclisti care nu incomodeaza traficul… Iar dupa ce obosesti foarte tare, dupa ore intregi de mers, orice straduta pe care o iei te duce intr-o oarecare piata, unde se vinde inghetata buna si sigur, sigur sunt si pomi, poate chiar un spaniol cantand incet la o ghitara.

Stateai, bucurandu-te de normalitate. Iata ce mi s-a parut incredibil in Barcelona. Stiu, pare ciudat sa te mai minunezi, in secolul in care se produc acceleratoare de particule, in fata unor semafoare coordonate sau a unor parcari…

Din prima zi, am pornit sa vedem ceea ce era de vazut. Am cumparat un ghid care prezenta 9 trasee. Ideea era sa le realizam pe toate, cumva, dar pana la urma am facut doar unul si, in rest, ne-am plimbat pe unde ne-au dus pasii. Ciudat este că, in final, am reusit sa vedem cam tot.

Primele case vizitate au fost Batllo si La Pedrera. Am intrat doar in La Pedrera. Mi s-a parut absolut incredibil ca cineva a trait, cu adevarat, in casa aceea si ca, poate, era un om obisnuit cu probleme reale, cu facturi de platit si cu diferite suparari. De ce incredibil? Pentru ca este o casa ca o poveste, unde nu ar trebui sa traiasca oameni, ci doar personaje fantastice. Era plina de rotunjimi, de culori, de fier forjat care se unduia pe langa balcoanele modelate, parca, din plastilina.

Este o casa care traieste, o casa creativa, iar cand te urci pe terasa este..., ei bine, este, iar, incredibil. In departare, se vede Sagrada Familia, iar terasa pe care pasesti este plina de forme. Mie mi s-au parut niste tarte uriase cu frisca, pazite de cavaleri, arborand coifuri ascutite. Am plecat din La Pedrera pentru ca mai aveam si alte povesti de ascultat. Orasul stie destul de multe…

Pasii ne-au dus pe Las Ramblas, o strada extrem de cunoscuta… din mai multe motive. Magazine multe. Flori cat vezi cu ochii si foarte, foarte multi artisti de toate tipurile : dansatori, pictori, comedianti, mimi.

Unul dintre cele mai frumoase locuri descoperite aici a fost o piata, o piata cum nu am mai vazut in cartierele noastre. Se numeste La Boqueria si este un fel de gradina Eden. Eu fiind, in egala masura, o gurmanda si un “fin gourmet“, asa imi imaginez, printre altele, Paradisul: MANCARE.

La intrarea in Rai (asa voi numi, de aici incolo, piata La Boqueria), stateau de straja niste tarabe, incarcate cu ciolane afumate, cu muschiuleti, costite, carnaciori. Toti rumeni si parfumati, numai buni de gustat. Erau si sandwich-uri facute cu toate cele enumerate mai sus. Intrand mai bine in Rai, pe o taraba se aflau zeci de pahare umplute cu pasta de fructe, care tronau in niste ladite pline cu gheata. Nu am mai rezistat. Am luat un suc de mure (delicios) si unul de lamaie, parca, (delicios) si… am mers mai departe. Toate fructele din lume erau acolo - bine sterse, lucioase si proaspete. Piata de pește arata impecabil si avea de toate, de la scoici si raci pana la...orice. Si chiar langa tarabele pline cu gheata si peste se afla un restaurant, o tejghea, mai bine zis, unde se facea “live cooking”. Era coada si nu am ramas. Am ramas cu pofta…

Am iesit din piata si am inceput sa grabim pasul spre port. Statuia lui Cristofor Columb se vedea de la distanta, ea constituind reperul nostru. Cand am ajuns pe malul apei, portul acela mi s-a parut cel mai frumos lucru pe care-l vazusem, de multa vreme. Este construit un pod de lemn, care face legatura cu un complex comercial, unde se afla si acvariul.

Ce este atat de deosebit la acel pod? Este foarte lat, are banci, iar oamenii stau pe el si dau mancare pestilor care se vad prin apa limpede. Te simti atat de bine stand acolo si simtind mirosul puternic de apa sarata si albastra, in timp ce mananci o clatita cu ciocolata si te uiti la pesti! Este aproape perfect! Langa pod, sunt amplasate doua geamanduri, daca-mi amintesc eu bine, in forma de oameni cu chipul indreptat spre cer. Si eu m-as uita in sus, recunoscatoare, daca soarta mi-ar surade si as reveni in aceste locuri… Apoi, am mers la Acvariu (acesta este cel mai mare acvariu din zona mediteraneană), un fel de tunel subacvatic, iar pe deasupra ta trec rechini, nu meduze. Singurul tau efort este sa faci poze si sa te uiti la albastrul lichid de deasupra.

Seara, drumul ne-a condus spre fântana magică de la Montjuic, o alta destinatie obligatorie. Auzisem ca sunt splendide fantanile. Cand am ajuns la ele, mi s-au parut complet obisnuite. Chiar nu intelgeam ce este asa de spectaculos. Cateva minute mai tarziu, insa, am inteles. A inceput sa se auda o muzica splendida si, deodata, apa s-a colorat sub luminile unor reflectoare ascunse in fantani. Iar apa si luminile dansau in ritmurile muzicii, astfel incat ajungeai sa ai impresia ca apa canta sau ca luminile, tocmai, au invatat o partitura noua. Nu puteai sa-ti dezlipesti ochii.

Intr-o alta zi, am mers prin parcul Guell. Ma asteptam sa treaca printese pe langa mine, iar un cal alb, purtand un cavaler, sa-mi strice poza cu casa lui Gaudi. Este un basm. Turta dulce si animale fantastice si poteci, pe care ai impresia ca doar tu ai mers.

Dar revin la ceea ce am spus si mai inainte. Dincolo de toate aceste atractii, Barcelona este un oras, care te vrajeste prin normalitate. Prin frumusetea oamenilor, care se imbraca foarte colorat, prin curatenie, prin lipsa cainilor vagabonzi, prin milioanele de locuri in care poti sa stai, pur si simplu, si sa te odihnesti, prin paella cu fructe de mare, scoici si raci, prin tortilla de patatas, prin gazpacho (supa de rosii rece), prin fabada (fasole)… sau prin Rioja - ceva ce, iarasi, nu trebuie ratat sub nici o forma….

Daca ar fi sa dau un sfat, acela ar suna asa: aruncă ghidul și ia-o usor la pas, pe oriunde prin Barcelona. Te va astepta, indiferent de optiune, un final de poveste fericit.