România frumoasă » Mănăstirea Prislop, colțul de Rai al Părintelui Arsenie Boca

Dacă vrei să evadezi din aglomeraţia oraşului tău, o vizită la o mănăstire este o alegere bună în orice perioadă a anului. România este fără îndoială o ţară a lăcaşurilor de cult, a unora dintre cele mai frumoase biserici şi mănăstiri, care sunt vizitate în fiecare an de zeci de mii de turişti. Mănăstirea Prislop este una dintre ele, un adevărat colţ de rai, iar dacă nu ai vizitat-o încă, e cazul să o faci acum.

Mănăstirea Prislop este una dintre cele mai importante lăcaşuri sfinte din Transilvania, se află la 13 km de oraşul Haţeg, iar accesul se face pe un drum asfaltat până în faţa porţii. Din Sibiu am parcurs următorul traseu: Sibiu – Sebeş – Orăştie – Deva- Haţeg – Silvaşul de Jos – Silvaşul de Sus – Mănăstirea Prislop. Un drum de aproximativ 150 km pe care l-am facut în maximum 2 ore cu maşina.

Dacă nu ai maşină se ajunge mai greu la Mănăstirea Prislop. Adică, aşa, în vreo 15 ore, fără exagerare! Cu un tren până la Deva şi cu un altul până la Haţeg, iar din gară şi până la ieşire din Haţeg cu autobuzul. De la Haţeg până sus la mănăstire nu există nici un fel de mijloc de transport, nici măcar taxi, aşa că gândeşte-te de două ori înainte de a pleca de acasă fără maşina personală. :(

La Mânăstirea Prislop e bine să mergi în timpul săptămânii când este mult mai linişte, prilej cu care poţi admira peisajele încântătoare, poţi medita şi, cel mai important, te poţi ruga. De obicei în zilele de sărbătoare, cu flori şi lumânări în mână, oamenii veniţi din toată ţara aşteaptă zeci de minute la coadă pentru a ajunge la mormântul părintelui Arsenie Boca.

Mănăstirea Prislop - scurt istoric

Mânăstirea Prislop a ajuns în stadiul în care o vedem astăzi datorită râvnei de care s-au învrednicit trei ctitori. Primul este Sfântul Nicodim de la Tismana, care a copiat la Prislop Tetraevangheliarul slavon, pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, păstrat la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti.

Al doilea ctitor a fost Domniţa Zamfira, fiica domnitorului valah Moise Vodă Basarab. Ea a restaurat biserica în perioada 1564-1580. În 1762, biserica a fost incendiată la ordinul generalului Buccow şi pictura a fost distrusă. Au rămas doar opt scene din “Acatistul Maicii Domnului”. Mânăstirea este stăpânită pe nedrept de greco-catolici în perioada 1762-1948, an în care Mitropolitul de atunci al Ardealului, Nicolae Bălan, a adus personal la Prislop, pentru restaurarea mănăstirii aflată într-o stare jalnică, pe Ieromonahul Arsenie Boca, până atunci stareţ la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, care cu două veacuri în urmă avusese aceeaşi soartă ca şi Prislopul, fiind distrusă cu tunurile din ordinul aceluiaşi general Buccow.

Ca stareţ al mănăstirii, Părintele Arsenie Boca, licenţiat în teologie la Sibiu şi absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, începe imediat înfrumuseţarea locului şi restaurarea mănăstirii, ajutat de Nicolae Zaharia.

În 1950, din lipsă de călugări, Prislopul devine mănăstire de călugăriţe. Între anii 1950-1959 s-a înfiinţat o şcoală monahală şi o cooperativă mănăstirească, în cadrul căreia s-au executat primele ţesături cu motive străvechi din zonele Sibiului, Făgăraş şi Hunedoara, covoare olteneşti şi artistice pentru export, precum şi tricotaje şi croitorie.

În paralel cu desfăşurarea vieţii spirituale, obştea mănăstirii s-a preocupat şi de înfăţişarea interioară a bisericii, precum şi a terenului din jurul ei. Astfel, în 1952, Părintele Arsenie Boca a conceput şi zidit o clopotniţă pe un deluşor de lângă biserică, spre miazăzi, cu un deosebit aspect decorativ.

A amenajat şi un parc cu plantaţii de brazi argintii, arţari, pini decorativi şi magnolii, iar în faţa altarului o încadrare de jnepeni pitici care delimitează biserica de restul terenului.

A urmat înzestrarea bisericii cu mobilier nou, lucrat artistic în stilul specific vechii sculpturi româneşti. În anul 1955 a început restaurarea bisericii pentru a-i reda aspectul architectonic şi pictural iniţial, ca în felul acesta să fie pusă în circuitul marilor valori istorice şi artistice din ţara noastră.

În această perioadă, exteriorul şi-a redobândit forma iniţială, din piatră brună rostuită. Turla şi-a primit de asemenea aspectul iniţial, din cărămidă, ca şi cele şapte rânduri de sub cornisă. Acoperişul din tablă a fost înlocuit cu alt acoperiş din ţiglă de culoare verde închis. Între 1956-1958 s-au construit două case: una sus pe deal la circa 150 m de biserică şi alta la intrare în mănăstire; iar în 1959, timp de mulţi ani, în clădirile mănăstirii a fost azil de bătrâni.

În 1985 a fost demolată vechea clădire de la intrare în incinta mănăsitrii, iar în locul ei a fost ridicată o clădire nouă cu etaj, în stil brâncovenesc, cu peste 15 chilii şi un frumos foişor, clădire concepută tot de Părintele Arsenie după frumoasa construcţie brâncovenească de la Mănăstirea Hurezi, din judeţul Vâlcea.

În cei 41 de ani cât părintele Arsenie a fost călugăr la Mănăstirea Prislop, a pictat fresce şi icoane deosebit de valoroase şi a redat mănăstirii strălucirea şi frumuseţea sa originară. Astăzi, mănăstirea cu hramul Sfântul Evanghelist Ioan trăieşte din acest valoros trecut, dar şi din smerenia şi vrednicia celor peste 20 de călugăriţe.

S-a lucrat intens la înfrumuseţarea incintei şi a zonei înconjurătoare astfel încât de când intri în curtea mănăstirii, te învăluie o stare plăcută şi o linişte apăsătoare. Până să ajungi la biserica care se înalţă printre brazi, pe partea dreaptă veţi găsi un mic magazin de unde se pot cumpăra lumânări, brăţări, icoane, cărţi bisericeşti şi fotografii cu părintele Arsenie Boca.

Tot în zonă se află şi un izvor cu apă tămăduitoare. Pentru a ajunge la micul cimitir din incinta mănăstirii, unde Părintele Arsenie îşi doarme somnul de veci, trebuie să urci o pantă, destul de anevoioasă. Deşi cei mai mulţi dintre credincioşii care vin aici sunt bolnavi, reuşesc să urce. Se spune că aceia care au credinţă puternică în Domnul nu resimt deloc greutatea urcuşului...

Aici, la mormântul Părintelui Arsenie Boca, indiferent că este vară sau iarnă, vin în “pelerinaj” cele mai multe flori din România. De fiecare dată când am fost acolo, crini imperiali, trandafiri, gladiole, crizanteme, margarete, lăcrămioare, narcise, lalele, liliac, hortensii, mereu proaspete, îmbrăcau întregul mormânt. Oamenii vin cu flori pentru că Părintele Arsenie iubea tot ce era frumos.

Odată urcată această pantă se ajunge într-o poieniţă unde este amenajat acest cimitir şi unde pe trunchiul unui copac s-a format o cruce care pare a fi sculptată, dar ea reprezintă de fapt puterea Părintelui Arsenie şi un semn pentru noi toţi. Urmând poteca ce duce la mormânt, mergând aproximativ 5 minute prin pădure, veţi ajunge la peştera Sfântului Ioan de la Prislop, o mică peşteră săpată în stâncă.

Părintele Arsenie Boca (1910 - 1989) este considerat de mulți "ultimul sfânt al românilor". În vremea comunismului a fost hăituit de Securitate, fiind închis în mai multe temnițe. A pictat biserica Drăgănescu (la 25km de București), supranumită "Capela Sixtină a Orientului"

Sursa foto: www.crestinortodox.ro

De ştiut ca pelerin la Mănăstirea Prislop

• Fumatul este interzis!
• Femeile sunt obligate să poarte fuste lungi şi nu au voie să poarte decolteu. La intrare, fiecare femeie care nu este îmbrăcată corespunzător primeşte o bucată de material pe care să şi-l înfăşoare în jurul taliei.
• La intrare există o plăcuţă unde scrie “Fotografierea şi filmarea sunt interzise”.

Dacă nu aţi ajuns nicodată la Mănăstirea Prislop, profitaţi de o zi liberă şi mergeţi! Eu una am repetat această experienţă de mai multe ori şi de fiecare dată m-am întors acasă cu multă energie, linişte în suflet şi multe gânduri bune.