Intotdeauna am iubit turismul de calitate, din care sa raman cu ceva, care sa ma imbogateasca si sa imi faca placere. Niciodata nu am avut “de bifat” locuri si situatii, doar pentru ca asa era “cererea”/”moda”. Drept pentru care m-am orientat – fara sa stau pe ganduri - spre locuri frumoase, incarcate de istorie, mister si bogatie spirituala. Am ales Miclosoara, pentru ca citisem si auzisem foarte multe despre Contele Kalnoky si aportul sau dinamic la o mai buna mediatizare a turismului «laic» din Transilvania.
Totul a venit natural – intr-o superba zi de inceput de noiembrie – cand am decis sa pornim catre Miclosoara, travarsand usurel o zona superba: Tinutul Szekler (Tinutul Secuiesc). Daca intr-un articol precedent va vorbeam despre Tinutul Sasesc (al fostilor etnici germani), acum dedic aceasta postare unui tinut superb, aproape virgin din orice punct de vedere si de-o incantatoare deschidere.
Spun virgin pentru ca cele doua judete care formeaza in principal acest tinut (Covasna si Harghita) au fost uitate de autoritatile noastre locale din punctul de vedere al fondurilor de investit in aceasta zona (drumuri, orase, dinamica fortelor de munca), parca intr-o incercare nu foarte crestina de a pedepsi micile incercari esuate ale locuitorilor acestor tinuturi de castigare a autonomiei locale. O tampenie – daca e sa ma intrebati pe mine, dar – si acest “dar” este unul de bun augur – neimplicarea fondurilor in aceasta zona i-a conferit un aer decrepit aproape salbatic, o liniste autohtona dementiala si o relaxare cum numai intr-o zona nebatuta de turisti galagiosi poti intalni.
M-am bucurat de fiecare clipa petrecuta in Tinutul Secuiesc, ca un copil agitat caruia ii e dat sa intalneasca locuri si oameni calmi, asezati si relaxati, care sa-i confere – brusc – o stare de liniste ametitoare.
Am intalnit acest sentiment cand am locuit pe proprietatea Contelui, pensiunea Kalnoky. Am inchiriat o camera pentru 2 nopti la un pret bunicel pentru un astfel de loc, totalmente aparte, eclectic. 1 noapte B&B costa 39 EUR/persoana - pret special pentru cetatenii romani, plus cina 18 EUR/persoana si pranzul 15 EUR/persoana; copiii sub 4 ani nu sunt taxati).
Informatii actualizate gasiti aici.
Am intalnit acest sentiment in scurta vizita de la Conacul Contelui Kalnoky (unde ni s-a dat cheia si am patruns singuri, manati de curiozitate si dorinte un pic paranormale, de conac bantuit sub bruma apasatoare), l-am intalnit cand am vizitat Valea Zalanului (locul unde Printul Charles are o mica proprietate, sora geamana cu cea a Contelui, unde trage de cate ori vine in vizita in Transilvania), m-am lovit de el cand am stat si m-am lasat mangaiata de ultimele raze firave de soare ale unui noiembrie bland si ingaduitor pe malul Lacului Sfanta Ana, m-am lasat purtata de acest sentiment cand am vizitat un muzeu al satului ingrijit cu pasiune si daruire de o familie de unguri de-ai locului (cel de la Cernat, jud. Covasna).
Totul coroborat a creat o senzatie unica de placere, relaxare (desi eram insotita si de fiica noastra de 2 ani si cateva luni, in continua miscare si agitatie) si implinire sufleteasca cu frumos.
Proprietatea Contelui se afla pe drumul secundar (131) care leaga Feldioara de Baraolt – un drum linistit, fara masini care sa deranjeze, destul de carpit si darapanat (fara fonduri nu poti face nimic, ramai cu usurinta suspendat in atemporalitate), care trece fix prin fata casei de la strada.
De mentionat ca de pe site-ul lor nu iti dai seama foarte lejer cum este impartita proprietatea si am avut nevoie de un schimb de 24 de mail-uri cu persoana care se ocupa de rezervari :). Intr-un final – doar ajunsi la fata locului – poti realiza faptul ca locul este impartit intre trei proprietati:
- cea principala, care se afla pe D131 si care insumeaza salonul pentru mic dejun, salonul si crama de la subsol, 2 camere de la mansarda, alte 2 saloane de sezut si admirat peisajul la gura sobei sau langa un pahar de palinka, o bucatarie externa si o casuta din fundul curtii unde se afla 2 camere departe de orice ochi curios;
- cea secundara, care se afla la o distanta de 2 stradute fata de locul de intalnire si de servit masa – care este compusa din 6 camere superb decorate in stil traditional, cu mobile vechi cumparate de la batranii satului si cu grija restaurate, dar si de o curte cu iarba si fantana;
- conacul familiei Kalnoky – care se afla la o mica distanta de casa principala, tot pe D131, cu o curte impozanta, domeniul aferent mostenirii, conacul maiestuos, unde mai exista alte 2 camere spre inchiriere.
Am hotarat sa fim departe de drum (desi ne-a fost garantata linistea, chiar in acele conditii, spunandu-ni-se ca abia daca trec 10 masini pe zi in timpul weekend-ului) si am luat una dintre camerele din locatia secundara. Am fost asteptati cu foc in soba si trosnet bland de lemne uscate, cu o caldura binevoitoare si cu o masa ungureasca calda si buna. A doua zi am hotarat sa vedem si Valea Zalanului – gestionata tot de Contele Kalnoky, aflata la cativa kilometrii departare de Miclosoara – dupa ce intri pe un drum forestier pe care mergi pret de 7-8km. Masa ne-a fost intinsa si acolo, ne-am regalat cu gulașul unguresc al tanti Annei si cu conversatia placuta pe care am avut-o cu baiatul tanar si destoinic care se ocupa zi-lumina de acea proprietate.
A fost un weekend de decoperiri frumoase, de placeri nerefuzate si de liniste relaxanta. Contele Kalnoky a stiut cum sa isi atraga un grup-tinta de turisti: cred ca noi am reprezentat cei 10% cetateni romani care vin si inchiriaza acolo – restul, 90%, sunt de oriunde numai din Romania nu – mediatizarea nu s-a dorit a fi facuta pe teritoriul romanesc, ci in afara. Si functioneaza teribil de bine!
Totul este reconditionat cu dragoste si pasiune, personalul care ajuta la bucatarie, in gradina si pe langa case este extrem de amabil (desi putin vorbitor de limba romana, dar si asta deranjeaza foarte putin – se merge tot pe ideea de a nu se simti oaspetii inoportunati), iar locurile care invaluie cu caldura proprietatile sunt pline de mister, culoare si liniste sublima.
Gasiti o multime de imagini graitoare in galeria foto.
Comentarii