Finuții noștrii dragi ne-au scos la o plimbare de o zi in Serbia, la Vrsac (sau Vârșeț). A fost prima noastră iesire in tara vecină :). Am plecat din Timisoara si am parcurs cei 80 km in aproape o oră. Am putut să trecem vama cu buletinul și am ajuns în locul unde se fabrică faimoasa lor ciocolata CIPIRIPI :).
Acum să vă povestesc puțin despre acest orășel, Vrsac / Vârșeț. În traducere ar însemna „orasul de sub cetate” și este unul dintre cele mai vechi orase din Voivodina.
[box type="info"]Comunitatea românească din acest oraș e foarte importantă, numără în jur de 6.000 de oameni, ceea ce înseamnă peste 10% din populația întregului oraș[/box]
Am avut noroc ca în acel weekend sa fie Festivalul Vinului și strazile din centru erau pline de mancaruri traditionale, obiecte decorative, magneti si jucarii pentru copii. Ne-am plimbat și am mancat o pleskavita. Nu te poti intelege in engleza cu vanzatorii, mai bine vorbesti in romana si prin semne :). Ne-au placut foarte mult produsele lor traditionale, dar si pateurile cu visine.
Unul din locurile pe care trebuie sa il vizitati este Casa Orasului sau Primaria (strada Pobede), care dateaza din 1795, cand s-au unit doua comune Vrset-ul sarbesc si Vrset-ul german. O sa observati sigur Biserica Ortodoxa Romaneasca ,,Sfanta Salvare", construită in anul 1913. Este construită dupa planurile arhitectului Dimitrie Boitaru intr-un stil bizantin. Deoarece am fost doar o zi acolo si a plouat nu am vizitat mai multe obiective. La festival am ascultat cu drag muzică sarbeasca si oamenii au fost tare amabili si draguti.
Dupa aceea am mers cu masina și am urcat in partea de sus a orasului, pe deal. Aici se află Biserica Sfintei Cruci ridicate în 1720, cea mai veche biserica Romano Catolica din Banat si foarte aproape este Biserica Sf Teodor cladita in 2002.
Am lasat masina parcata pe deal și am urcat pe jos spre Kula sau Cetatea Varsetului. Aceasta este simbolul orasului și a fost construita in 1439.
Cand mergeti spre deal veti observa plantații întregi de viță de vie. Din cate stiu, la sfasitul secolului al 19-lea Varset era considerat unul dintre cei mai mari producatori de vinuri din lume.
Acest orasel ne-a surprins placut si cu siguranta vom reveni aici!
[gallery link="file" ids="15915,15917,15918"]
Biserica ortodoxă românească din Vârșeț se numește Înălţarea Domnului și este este operă a arhitectului Ferencsik Aladér din Lugoj. La Vârșeț există și biserică a greco-catolicilor români, care au preluat clădirea bisericii evanghelice, confesiunea respectivă dispărând aproape în totalitate din oraș. Ce mai impunătoare biserică, emblemă a orașului alături de culă, este cea romano-catolică cu hramul Sf. Gerard (Sankt Gerhard/Szent Gellért), proiectată de Franz Xavier Brandeis din Ciacova. Sf. Gerard - călugăr benedictin originar din Veneția - a fost primul episcop de Cenad, în noua înființată Episcopie de Cenad în anul 1038 (azi, pe teritoriul fostei episcopii se află cele trei episcopii romano-catolice surori, cea de Timișoara, cea de Szeged-Cenad și cea de Zrenjanin). Biserica cea mică și veche de pe deal, despre care vorbiți dvs. are hramul Înălțarea Sfintei Cruci. A fost singura biserică romano-catolică a Vârșețului, în perioada 1720-1729, după plecarea otomanilor din Banat (1716) și instaurarea administrației imperiale cu contele Florimund Mercy guvernator. Înainte de instalarea otomanilor în Banat (1552) și constituirea Vilayetului de Timișoara, la Vârșeț, la fel ca în toată provincia au existat multe biserici romano-catolice. De la 1716 romano-catolicii au revenit în Banat treptat, nemți, italieni, francezi, spanioli, unguri, cehi, slovaci etc. Apoi, există și un frumos palat episcopal ortodox sârb, vis-a-vis de catedrala sârbă Sf. Nicolae, construit după 1750 și „remodelat” la început de secol XX de arhitectul Laszlo Szekely din Timișoara, cel care a „remodelat” și frumosul palatul episcopal sârb (așa-zisul vicariat) de acolo. Referitor la clădirea primăriei, doar un corp (cel vopsit deschis și cu înalțimea cea mai mică, numit „Lotićeva kuća”) a fost ridicat în sec. XVIII, rechiziționat de administrația locală în 1795, clădirile cu notă neogotică fiind din sec. XIX și XX.