Daca aveţi ocazia, nu ocoliţi Cracovia! Este cel mai frumos şi cel mai vizitat oraş al Poloniei, plin de locuri în care nu te plictiseşti şi de oameni prietenoşi.
Centrul vechiului oraş îţi aduce aminte de Braşov şi Sibiu, aceleaşi trăsături medievale şi acelaşi tip de Piaţa mare (de fapt, cea mai întinsă piaţă medievală din Europa, denumită Rynek Glowny). Aceasta are un aspect original, dat fiind faptul că în mijlocul marelui careu de clădiri se află Sala Sukiennice şi Turnul Primăriei, două construcţii deosebite. Prima, în stil renascentist, adăposteşte la parter o galerie de magazine cu suveniruri, iar la etaj - Galeria Naţională de Artă.
In Piaţă, poţi auzi un trompetist care, din ora in ora, umple aerul cu cantece, întâlneşti caleşti la tot pasul, violonişti, mici demonstraţii ale unor mimi sau păpuşari, spectacole-surpriza si multe, multe altele, parte din atmosfera de bună-dispoziţie, specifică oraşului Cracovia. Vizitiii caleştilor sunt bărbaţi sau femei, „dichisiţi” şi mândri. Turiştilor, încântaţi, le place să se trântească pe banchetele de catifea roşie, imperială, închipuindu-şi, pentru câteva minute, că aparţin unor familii de viţă nobilă.
Pe tot parcursul anului, dimineaţa devreme, când turiştii încă dorm, echipele de salubrizare spală tot, de la bănci până la trotuare, şi strâng toate gunoaiele, pentru ca vizitatorii să admire oraşul în tonuri cât mai pozitive. După ora 10 a.m., începe forfota. Opţiunile sunt diverse: turiştii fie fotografiază, fie îşi fac siesta pe terase, fie aleg o maşinuţă "de golf", care să-i plimbe prin zonele istorice ale oraşului.
Emblema religioasă a centrului Cracoviei este reprezentată de Biserica Sfânta Maria (Mariachi), construită din cărămida de culoare roşie, cu cele două turnuri inegale, construite în stiluri diferite. Se spune că doi fraţi construiau, fiecare, cate unul dintre turnuri si ca, pana la un anumit nivel, erau la egalitate. Insa fratele mai mare, invidios ca mezinul i-o ia înainte, l-a omorât pe acesta din urma. După faptă, criminalul s-a simţit cuprins de remuşcări şi s-a sinucis.
Din piaţa centrală, calea pietonală Grodzka duce către dealul regal Wawel, unde se află amplasate catedrala şi castelul. Totuşi, "Castelul Wawel" este denumirea preferată pentru întregul complex istoric, care face faima Cracoviei. Prin Poarta Barbicana se intră, oficial, în curtea Wawel.
Colina Wavel, considerată un gen de "Acropole al Poloniei", este parte a legendei. Se povesteşte că un dragon teroriza o mică aşezare şi că nici un cavaler nu avea tupeul să îl răpună. Până când un erou venit din zona Austriei, numit Krakus - un tânăr cizmar, isteţ nevoie mare şi îndrăzneţ - a umplut cu un amestec de sulfuri stomacul unui berbec ucis, lăsând momeala lângă peştera unde dormea monstrul. Sfârşitul poate fi închipuit uşor: însetat, după ce a înghiţit lacom animalul, balaurul a băut multă apă din Vistula şi... a explodat.
De la numele eroului vine şi numele capitalei regilor poloni - Krakow (Cracovia). Dar aceasta este legenda. Istoria notează că numele oraşului a apărut, pentru prima oară, în cronica unui evreu, în urmă cu o mie de ani.
Dragonul îşi avea sălaşul în peştera din interiorul acestui deal, iar mitul este exploatat şi astăzi, când turiştii care plătesc 3 zloti (un euro) coboară câteva zeci de trepte, strâmte, într-o peşteră răcoroasă, dar foarte mică.
La ieşire, prilej de poze, alături de o statuie a dragonului. Dragonul din metal este racordat la gaze :) si, din cinci in cinci minute, scuipă flăcări.
Apropos de catedrală, într-unul din turnurile acesteia se afla clopotul Zygmund, ce cântăreşte nu mai puţin de 11 tone. A fost turnat la început de secol al 16-lea, dar un amănunt interesant e faptul că a fost "croit" din bronzul tunurilor capturate de poloni în Ţările Române.
Toate comorile din castelul Wawel, inclusiv peste 100 de tapiserii, provenind din secolul al 16-lea – expuse, astăzi, la muzeul Wawel – au fost adăpostite, în 1939, în România, după invadarea Poloniei. Tezaurul polon a ajuns, apoi, în Canada şi, în 1961, s-a întors în ţara de origine.
După desfăşurarea unor restaurări majore, din 1930, castelul este deschis, ca muzeu.
Din oraş, nu am văzut decât partea centrală, recunosc. Dar aproape că nu am avut nevoie de altceva… In Piaţă şi pe străduţele adiacente se află amplasate o multitudine de cluburi, baruri şi restaurante, după placul fiecăruia. Oamenii sunt deschişi şi prietenoşi, problema fiind, însă, că nu se descurcă prea bine în limbi străine (cu excepţia, desigur, a câtorva tineri…).
Umblând prin Cracovia, poţi descoperi lucruri legate de ţara noastră, mai ales in supermarket-uri. Există vinuri româneşti, dar şi ghiduri turistice despre România, la un preţ mai mic de 10 euro. Aceste cărţi sunt delicioase pentru un roman, curios sa vadă cum traduc polonezii numele oraşelor.
Astfel, Braşov este in polonă Braszow, Sibiu este Sybin, Tara Românească este Wołoszczyzna, iar Transilvania - Sedmiogorod. Nu încercaţi să silabisiţi, pronunţia este şi mai teribilă :)!
Preţurile din Cracovia sunt mai mici decât în Bucureşti, iar centrele comerciale aflate în împrejurimi pot face victime în randul “shop-aholicilor”. Periferiile arată ceva mai bine decât la noi, şoselele nu prea ştiu ce înseamnă groapa, iar o parte din trenurile lor personale sunt mai moderne decât „Săgeata Albastră” din România.
In Cracovia există destule atracţii turistice, clasice, care merită vizitate, la majoritatea fiind uşor de ajuns dupa ce se cer indicaţii de la recepţia hotelului. Serviciile de care am beneficiat aici au fost mult mai bune decât la unele hoteluri de 3* de la noi din ţară. Pot să declar, cu mâna pe inimă, că cea mai bună mâncare din toate excursiile mele anterioare (Portugalia, Spania, Italia, Franta, Belgia, Ungaria, Bulgaria, Austria, Marea Britanie etc) am servit-o aici, în această localitate încărcată de istorie şi caracterizată de locuri cochete, foarte bine îngrijite şi conservate.
Comentarii