A doua zi a calatoriei noastre in China, după un drum cu escală în Zurich și un prim contact cu Beijingul, se anunta o zi plina. Avem in plan vizitarea Orasului Interzis, a Templului Cerului si a Palatului de Vara. Pe langa ele, pe voucherele primite de la agenție mai avem trecute o vizita la o fabrica de matase, un centru de medicina traditionala si o fabrica de perle. Dar despre acestea va voi povesti intr-un alt articol.
Ne intalnim cu ghidul nostru, Mr. Lee, in holul hotelului si dupa cateva amabilitati urcam in van si plecam.
Am aflat că Beijing a devenit pentru prima data in istoria sa capitala in secolul 13, dar capitala a imperiului mongol, dupa ce Kublai Han cu armata sa a invadat si cucerit China. Mongolii au adoptat civilizatia chineza, recunoscandu-i superioritatea si au pus bazele unei noi dinastii, Yuan, care a domnit intre anii 1279-1368. Capitala, care se numea atunci Dadu, a fost proiectata tot dupa regulile arhitecturii chinezesti.
Odata cu inviorarea sentimentului national, izbucneste o rascoala impotriva mongolilor, care sunt alungati din China si se naste o noua dinastie: Ming. Primul imparat al dinastiei muta vremelnic capitala in sud, la Nanjing (nan=sud), dar al treilea imparat al dinastiei, pe nume Yongle (Fericirea eterna), o aduce inapoi la Beijing (bei=nord), de unde poate apara mai bine tara impotriva pericolului din nord.
La acea vreme, Beijingul a devenit unul din cele mai mari orase ale lumii, iar astazi are in jur de 18 milioane de locuitori, cam cat Romania noastra...
Imparatii au construit palate, temple, gradini superbe, au incurajat si au contribuit la dezvoltarea artelor, a comertului, a medicinii traditionale, lucruri care le-a dus vestea peste mari si tari si au starnit curiozitatea oamenilor din lumea intreaga.
Dincolo de imensa Piata Tian’an men si de cladirile ridicate in anii comunismului se zaresc, prin ceata deasa a diminetii, zidurile rosii ale Orasului Interzis.
De ce se numea asa? Pentru ca era locuinta imparatului Chinei si in afara de el , familia lui si de cei ce lucrau in administratia palatului, nimeni nu avea voie sa patrunda aici, decat cu o aprobare speciala din partea imparatului.
A fost resedinta a 24 de imparati ai dinastiilor Ming si Qing vreme de 500 de ani, incepand cu imparatul Yongle si terminand cu imparatul Aisin- Gioro Pu I, care a fost alungat in 1924 de fortele comuniste.
Palatul, care astazi este inscris in Patrimoniul Unesco, este inconjurat de ziduri pe toate cele patru laturi ale sale si de un canal cu apa, larg de 52 m, avand cate o poarta de intrare pe fiecare dintre laturi si cate un turn de veghe la fiecare colt.
Trecand de Poarta Amiezii am impresia ca am facut un salt inapoi in timp, intr-o lume plina de simboluri si de fapturi mitologice, care ma urmaresc din toate partile.
Orasul este format dintr-o succesiune de curti si cladiri, dispuse pe axa nord-sud, fiecare pavilion avand fata catre sud.
Drept in fata mea sunt cinci poduri de marmura construite peste Raul cu Apa de Aur.
Cat de frumos suna...Raul cu Apa de Aur… De altfel, numele tuturor cladirilor din complex sunt incarcate de poezie…
In partea de nord, orasul e strajuit de un munte artificial (Jingshan sau Dealul de carbune), construit din pamantul excavat pentru constructia canalului ce-l inconjoara, care ar trebui sa-l apere de duhurile rele din nord, conform credintelor chinezesti stravechi.
Cele cinci poduri simbolizeaza si cele cinci virtuti ale Confucianismului, ne spune ghidul nostru.
Confucius credea ca omul, ca parte a naturii, are in sine insusirile generale ale naturii: ordine, dreptate, bunatate, sinceritate. De aceea este suficient ca omul sa fie instruit, dirijat, pentru a se perfectiona. Iar perfectionarea se face prin exemplul inaintasilor. Dupa exemplul acestora, copiii trebuie sa aiba un respect desavarsit fata de parinti, indivizii sa respecte statul, cei vii sa respecte pe cei morti, imparatul sa respecte pe ilustrii sai predecesori si sa se supuna Cerului.
Peste podul situat in mjloc doar imparatul avea voie sa treaca. Celelalte erau destinate familiei si demnitarilor. Apa are si un rol de aparare, desigur, impotriva incendiilor, pentru ca toate constructiile sunt din lemn. In fiecare colt al curtii sunt vase mari de bronz care erau mereu pline cu apa.
Acoperisurile pavilioanelor din aceasta zona sunt strajuite de figuri mitologice de apa, care trebuiau sa apere cladirile de foc. Tiglele de pe acoperis aveau culoarea galbena, care era culoarea pamantului si arăta suprematia “ fiului cerului” pe aceasta lume.
Doar imparatul avea dreptul sa poarte culoarea galbena, oricine altcineva ar fi indraznit ar fi fost pedepsit cu moartea.
“De cate ori ma gandesc la copilarie, parca imi simt capul plin de o ceata galbena: tiglele de pe acoperisurile cladirilor- galbene, lectica imparateasca- galbena, perna de pe tron- galbena, captuseala hainelor si palariilor- galbene, cingatoarea- galbena, vasele si tacamurile pe care le foloseam – galbene…totul era galben. Aceasta culoare, asa-zisul galben imperial stralucitor , folosit in exclusivitate de Curtea Imperiala, m-a facut sa simt, inca din copilarie, ca sunt unic in lumea asta, creatie cereasca, deosebita de restul lumii“ (Pasaj din lucrarea autobiografica “Ultimul imparat” scrisa de Aisin- Gioro Pu I)
Poarta Supremei Armonii face trecerea catre pavilioanele administratiei palatului. Aceasta e strajuita de doi lei, simboluri ale puterii.
Pavilioanele din aceasta curte, inaltate pe un podium de marmura pe trei nivele, poarta nume precum: Sala Armoniei Supreme (unde era incoronat imparatul), Sala Armoniei depline si Sala Pastrarii Armoniei.
De o parte si de alta a salilor erau bibliotecile, magaziile in care era pastrat tezaurul: vase de ceremonie, arme, obiecte de arta, etc. Din pacate multe dintre ele s-au pierdut in negura timpurilor, fie furate de eunucii de la curte, fie disparute in timpul incendiilor izbucnite ( unele chiar provocate, pentru a li se pierde urma).
Dincolo de aceste pavilioane se afla curtea interioara a palatului, locul unde traia imparatul impreuna cu sotiile, concubinele si copiii.
Sala Puritatii Ceresti, Sala Uniunii si Pacii si Sala Linistii Terestre.
In spatele acestor pavilioane se afla Gradinile Imperiale pline de copaci batrani, flori, pavilioane, stanci, cascade, un loc potrivit pentru meditatie si relaxare.
La sud de Orasul Interzis este Templul Cerului, spre care ne indreptam si noi, impreuna cu ghidul nostru, trecand chiar pe drumul pe unde mergea imparatul.
Urmand aleile unui parc zarim o multime de oameni, care se relaxeaza in aer liber, fiecare in felul lui. Peste tot pe unde ne-am plimbat, muzica rasuna printre copaci si perechi de toate varstele danseaza de iti vine sa li te alaturi, altii joaca tot felul de jocuri, ba te invita si pe tine si daca nu esti prea retinut poti avea parte de cateva clipe de bucurie intensa.
Pe o platforma de marmura alba formata din trei nivele se inalta o constructie din lemn, circulara, cu un acoperis din trei etaje, colorat in albastru, reprezentand cerul.
Imparatul Yongle a ordonat constructia templului. El venea aici de doua ori pe an, dupa cum ne spune ghidul nostru, o data la echinoctiul de primavara si o data la solstitiul de iarna, pentru a se ruga pentru o recolta bogata si pentru a slavi cerul. Inainte de inceperea ritualului, imparatul postea doua zile in Orasul Interzis si inca o zi aici.
Templul este incarcat de simboluri: in interior tavanul se sprijina pe cateva randuri de coloane: sunt patru coloane aurite ce reprezinta anotimpurile, alte 12 reprezinta lunile anului si ultimele 12 orele zilei.
Dragoni si phoenicsi sunt pictati pe pereti reprezentandu-i pe imparat si pe imparateasa, iar terasa de marmura are dragoni sculptati pe balustrade si nori (reprezentand cerul).
Dar, cum se intampla de fiecare data cand mergi intr-o excursie organizata, nu ai timp sa vezi tot ce ti-ai dori, trebuie sa mergi mai departe, insotit de ghid, catre celelalte obiective de bifat.
Palatul de Vara, situat undeva in nord-vestul Beijingului, se afla in una din cele mai frumoase gradini imperiale din lume: Gradina Armoniei Cultivate sau Yihe Yuan.
Odinioara resedinta de vara a imparatului, isi leaga numele de cel al imparatului Qianlong din dinastia Qing, care a construit-o in cinstea mamei lui. Suferind multe stricaciuni, palatul si gradinile au fost reconstruite in timpul domniei imparatesei-mama Cixi.
Gradinile se intind pe o suprafata de 300 ha, din care, mare parte sunt ocupate de un lac artificial. Pamantul excavat a fost folosit pentru ridicarea unui deal numit Colina Longevitatii.
Intr-un cadru natural pitoresc intalnesti copaci seculari, pavilioane, temple, barci plutind alene pe apa lacului, poduri arcuite, toate spre lauda arhitectilor gradinii.
Daca ai mai mult timp la dispozitie, iti poti rezerva o zi intreaga pentru o plimbare de vis prin gradina. In varful Colinei Longevitatii se afla Templul virtutii budiste si Pagoda smaltuita cu ceramica verde si galbena. De aici poti admira intregul complex, insulitele de pe lac, podurile ce le leaga, apoi poti face si o plimbare prin Marele coridor, construit special pentru imparateasa, pentru a se putea plimba nestanjenita de vreme.
Nu rata zona din spatele colinei, unde se afla strada Suzhou: aici e redat la scara mica orasul Suzhou din sudul Chinei, renumit pentru canalele, gradinile si matasurile sale. Aceasta zona a fost construita pentru una din concubinele imparatului, pentru ca aceasta sa-si poata imagina cum arata lumea reala...
Comentarii