Vacanta in China a fost un vis. Mi-aduc aminte cum, copil fiind, sambata seara ma asezam frumos in fata televizorului, asteptand cu mare nerabdare sa inceapa “TeleEnciclopedia”, emisiunea care mi-a deschis ochii asupra lumii. Imaginea Marelui Zid Chinezesc m-a fascinat atat de tare incat visam noaptea ca pasesc pe el. Mai apoi am aflat despre Drumul matasii, despre imparatii Chinei, despre filozofia lor de viata. Am visat sa ajung sa cunosc China, dar nu-mi imaginam cat de repede se va materializa visul meu...
La inceputul verii 2013, de ziua mea de nastere, am primit un cadou minunat: o vacanta de zece zile in China! Si acum ma trec valuri de emotie cand imi amintesc...
Vacanta noastra a fost organizata printr-o agentie de turism (Wens Tour), care ne-a fost de mare ajutor de fiecare data cand am apelat pentru vreun sfat sau vreun detaliu despre calatorie.
Am călătorit pe traseul Bucuresti-Zurich-Beijing-Xian-Shanghai-Zurich-Bucuresti și am stat 4 zile in Beijing, 2 in Xian si alte 4 zile in Shanghai. In fiecare oras am avut organizate tururi ce cuprindeau cele mai importante obiective turistice, cu ghizi vorbitori de limba engleza, dar si zile libere, cand puteam lua orasul la pas, cu harta in mana, pentru a-l cunoaste mai bine.
In primul rand, trebuie stiut ca, pentru a calatori in China, iti trebuie neaparat viza. Cum poti obtine viza de turist pentru China scrie AICI.
Dupa cum spuneam, am decolat spre Beijing, facand o escala de 5 ore in Zurich. Si ca sa nu ne plictisim atata vreme in aeroport, am luat un tren spre oras, unde ne-am plimbat vreo 2 ore, lucru pe care vi-l recomand si voua sa-l faceti. Despre plimbarea prin Zurich am povestit AICI.
Odata intorsi in aeroportul din Zurich, ne-am indreptat catre terminalul de la care pleca zborul catre China si pornim in aventura! Am zburat cu un Airbus de vreo 300 de locuri, zborul fiind operat de Helvetic Airways. Confort in avion, paturi, perne, televizor, meniu gustos, stewardesele tot timpul atente si dragute, dar mai era cazul sa va spun?
Ati prins vreodata rasaritul soarelui deasupra norilor? Eu m-am simtit privilegiata...
Un lucru important: in avion am primit fiecare cate un formular de completat cu datele noastre si durata sederii in China, pe care trebuia sa-l prezentam la vama.
Dupa un zbor de 10 ore am aterizat la Beijing, ora locala 05:30. Diferenta de fus orar dintre Bucuresti si Beijing este de 5 ore, deci acasa era ora 0,30 dimineata, adica toata lumea la nani :)
Ce ceata deasa ne intampina …
Daca in Zurich ma asteptam sa straluceasca totul in cale, aici nu stiam la ce sa ma astept. Va spun ca am ramas surprinsi de imensitatea aeroportului din Beijing, de impresia de Occident pe care ne-a lasat-o!
Info util: in aeroportul din Beijing sunt ATM-uri la care poti schimba banii in yuani. 1 euro=8 yuani, 1 leu=2 yuani.
Am aranjat din tara toate transferurile aeroport-hotel, hotel-aeroport, pentru mai multa siguranta, asa ca ne-am reperat soferul si am plecat spre hotel. Primul lucru care mi-a sarit in ochi in Beijing a fost autostrada cu 6 benzi pe sens de mers, apoi pomii si florile ce impanzesc drumul. Apoi zgarie-nori unul langa altul, cladiri in constructie, o dezvoltare urbana surprinzatoare. Ajunsi la hotelul Capital, am multumit soferului cu un bacsis, nu stiam cat e bine sa-i lasam pentru ca pretul transferului a intrat in pachetul turistic, asa ca i-am dat 3 euro si nu va spun ce plecaciuni ne-a facut...semn ca a fost foaaarte multumit.
Aici tin sa notez un alt lucru important: la check-in, in toate hotelurile in care ne-am cazat ni s-a blocat o suma de bani drept garantie (1.000 yuani in Beijing, 1.500 in celelalte orase), suma care ne-a fost returnata la check-out! Deci, nu uitati cardul de credit acasa si asigurati-va ca aveti bani suficienti pe el!
Dupa cateva ore de somn eram gata de o plimbare. Am luat de la hotel o harta a orasului Beijing si am pornit la drum. Imediat ce am iesit pe strada au inceput sa ne asalteze localnici cu ricse, care pentru un banut te duceau unde doreai.
Hotelul nostru era situat in centru, foarte aproape de Piata Tian’anmen, asa ca ne-am hotarat sa facem o plimbare prin zona. Daca n-as fi vazut fețele rotunde si ochii migdalati ai trecatorilor as fi crezut ca sunt intr-un cartier vechi bucurestean, vedeam exact aceleasi cutii de chibrituri din vremea comunistilor.
Traficul, o nebunie! Lume multa si galagioasa pe strada, la intersectii regulile de circulatie nu se respecta, trec si masini si pietoni, nu conteaza ce culoare are semaforul! Mi-a atras atentia faptul ca multi utilizeaza bicicletele, motoretele si ricsele ca mijloc de transport, acestea avand banda lor speciala, la marginea drumului, la fel de larga ca benzile dedicate masinilor.
Prima cladire care imi sare in ochi de departe este Poarta cu fața spre soare. A fost construita la inceputul drumului ce ducea catre Templul cerului, aflat pe atunci in afara orasului. Impreuna cu Turnul arcasilor formau Poarta Qianmen, principala poarta de intrare in oras.
Spre nord, pe o suprafata imensa se desfăsoara in fața noastră Piata Tian’anmen, martorul multor evenimente in istoria Chinei. Se spune ca in aceasta piata incap 1 milion de oameni. Aici se disting doua cladiri cu arhitectura sovietica, situate fata in fata: Parlamentul si Muzeul de istorie a Chinei.
Mausoleul lui Mao si Monumentul Eroilor Poporului
Dincolo de ele, insa, iti atrage privirea ca un magnet Orasul Interzis.
Cu ziduri rosii inalte si acoperisuri galbene, a fost palatul imparatilor ultimelor dinastii ale Chinei: Ming si Qing. In afara de imparat, familia sa si demnitari, nimeni nu avea acces in interior, de aici si numele.
Lasam palatul in urma si ne indreptam spre Qianmen Dajie, o zona pietonala renumita pentru pitorestile hutonguri, unde putem redescoperi atmosfera vechiului oras.
Hutongurile sunt aleile construite de jur imprejurul Orasului Interzis, alei intre care se aflau casele localnicilor, cu curti rectangulare diferite ca marime si aspect, in functie de importanta si averea celor ce locuiau in ele. In imediata apropiere a palatului locuiau rudele imparatului, aristocratia, iar mai departe negustorii si oamenii de rand. Din pacate, nu toate au rezistat trecerii timpului si dezvoltarii urbane, dar se fac eforturi pentru restaurarea lor.
Case cu arhitectura chinezeasca adapostesc atat magazine de matasuri, portelan, ceaiuri si carti vechi chinezesti, cat si branduri internationale.
Pentru ca zona e impanzita de restaurante, nu plecati pana nu incercati una din specialitatile bucatariei chinezesti. Noi ne-am delectat cu niste minunatii de dim-sum (pungute din aluat de taitei, cu diverse umpluturi, preparate la abur, in vase de bambus) si vinete in stil chinezesc. Si daca nu va toropeste prea tare, incercati si o bere chinezeasca.
Apoi, ce ziceti de o cafea la Starbucks-ul din Beijing?
In ciuda oboselii, plecam mai departe, pentru ca mai avem ceva de vazut: Piata Wangfujing, renumita pentru spectacolul pe care ti-l ofera. Situata intr-un vechi hutong, plina de mici restaurante si tonete unde se prepara tot felul de mancaruri chinezesti, a fost o experienta de neuitat . Am vazut acolo frigarui cu insecte, larve, caracatite, scorpioni…care miscau… Mai vreti? Lilieci, serpi, orice se taraste pe pamant si pe sub pamant…Va las doar cateva poze, cat sa va faceti o idee.
Mai multe despre Beijing și despre vacanța în China, în articolele următoare.
Comentarii