Cum Budapesta se află la nici 300 km de Timişoara, pentru noi este un fel de „acasă”...

Am vizitat acest oraş de vis de nenumărate ori: când eram studentă, împreună cu o bună prietenă, apoi cu soţul meu, în cea de-a doua noastră lună de miere (da, am avut două mici luni de miere, la interval de nici două săptămâni între ele), la Ikea de nu mai ştiu bine câte ori, la o conferinţă cu serviciul, apoi cu familia soţului meu, o altă dată cu Bobo, la grădina zoologică, apoi cu Denisa şi cu Mareş, la un superb spectacol „Cirque du Soleil” şi, cu alt prilej, la un spectacol de muzică tehno.

Am călătorit din Timişoara cu toate mijloacele de transport posibile: cu maşina, cu trenul, cu autobuzul, cu microbuzul şi am stat la Budapesta la tot felul de hoteluri: la Gellert, la Ibis, la pensiunea Carmen, la Green Hotel etc. Din Timişoara, drumul e perfect şi se ajunge cu masina în frumoasa capitală a Ungariei în 3 ore şi jumătate.

Într-una din escapadele noastre romantice, pe ambarcaţiunea care ne-a purtat într-o croazieră de câteva ore pe Dunăre, am auzit legenda Budei şi a Pestei, poate cea mai frumoasă prezentare a locului din câte am auzit şi citit vreodată. Buda este partea veche a oraşului, înălţată pe colină, în timp ce Pesta este inima pulsând de viaţă contemporană a capitalei, centrul său de afaceri, comercial şi artistic. Buda şi Pesta nu pot fi comparate, fiecare având o altă personalitate, un alt stil arhitectonic, o altă fire, cum spunea legenda pe care am ascultat-o în limba română pe şalupa despre care vă spuneam. În acelaşi timp însă, au în comun o caracteristică extraordinară: frumuseţea care îţi taie respiraţia, eleganţa şi istoria.

Din capul locului, am ştiut că nu e posibil să vizităm toate comorile pe care le ascunde această metropolă est-europeană. La fiecare trecere prin oraş, ne-am propus să vedem colţurile unde n-am reuşit să ajungem data trecută, dar e absolut imposibil, fiindcă sunt atâtea de văzut! Aşa că vă propun doar câteva dintre ele.

În mod sistematic, trebuie să începem explorarea dintr-un punct: să spunem că din Pesta, hălăduind printre clădirile uluitor de frumoase, multe în stil Art Nouveau. Iată doar câteva dintre acestea: Casa de Economii a Poştelor, semănând cu stilul lui Gaudi, edificată de Lechner şi o alta, anonimă, dantelată, bogat ornamentată, ca toate celelalte clădiri vecine, în apropiere de Vaci Utca, strada unde bogatii orasului isi chetuiau banii.

Aaa, şi acum să vă spun despre Vaci utca, minunată, plină de viaţă, încântătoare, veselă, cu restaurante de lux, standuri cu suveniruri şi nişte cofetării-opere de artă. Nu mă gândesc acum la gustul de vis al prăjiturilor din galantare, ci la decorurile abundente, de secol 19, rafinate, din interioarele acestora. La un moment dat, din Vaci utca se deschide uimitoarea Vörösmarty tér, un spaţiu al artiştilor, al muzicii, al barurilor în aer liber şi al restaurantului-cofetărie Gerbeaud, un obiectiv ce nu trebuie ratat de turistul căutător de fineţuri.

În celălalt capăt, Vaci utca ajunge la Dunăre, unde-l întâlneşte pe prietenul meu bun, preferatul meu, spiriduşul de pe malul fluviului.

Spiridusul

Să nu uităm nici Marea Sinagogă, nici eleganta Biserică a Sfântului Ştefan, cel care a creştinat Ungaria, şi nici minunata piaţă acoperită, la rândul ei o bijuterie arhitectonică. Deşi din registre diferite, toate aceste locuri stau mărturie a civilizaţiei şi a culturii vii a acestei capitale şi a oamenilor săi.

Marea Sinagogă

Biserica Sf. Stefan

Piata

Cele două maluri ale Dunării sunt legate prin 8 poduri, dintre care cel mai cunoscut este cel numit Szecheny Hid (the Chain Bridge), magnific iluminat noaptea, loc de plimbare pentru toţi romanticii pământului.

Pe celălalt mal, dominat de muntele Gellert, acelaşi furnicar de turişti, indiferent de anotimp. Au dreptate, sunt atâtea lucruri de văzut şi aici: la Citadelă, atenţia îţi este captivată de filigrana Statuie a Libertăţii. O vezi de oriunde şi ţi-o aminteşti apoi, oriunde ai fi. Deşi toate statuile comuniste au fost strânse într-un parc de statui, în afara oraşului, aceasta a rămas, libertatea fiind un ideal al oamenilor din toate timpurile.

Se poate urca pe colină fie pe jos, fie cu o cabină-funicular...

... sau se poate trece în Pesta cu mijloacele de transport în comun, inclusiv cu metroul. Plimbarea te duce spre Palatul Naţional, unde sunt adăpostite în prezent mai multe instituţii, printre care şi Biblioteca Naţională. De pe platoul din faţa palatului, se deschide o privelişte fără egal asupra Dunării şi asupra clădirii Parlamentului maghiar, o replică a Parlamentului de la Londra.

Dunarea si parlamentul

Flori la Biblioteca Nationala

Palatul National

Poarta monumentala

Statuie la Biblioteca Nationala

Ceva mai jos, într-un cartier chic, răsare frumoasa Biserică a Sfântului Matthias şi Bastionul Pescarilor, monumente inconfundabile ale capitalei ungare.

Bastionul Pescarilor

Imposibil de văzut mai mult într-o singură zi, picioarele ne sunt umflate şi parcă tot mai mult ne trag spre un loc umbros. Ideală pare fie Insula Margareta, cu parcul ei imens.

Sau, de ce nu, o baie relaxantă la băile termale de la Hotel Gellert. Hotelul în sine, ca şi băile sale sunt o bijuterie a arhitecturii Art Nouveau, construite înaintea şi în timpului primului război mondial. Am şi dormit o noapte sau două la Hotel Gellert, plătite de fostul meu angajator...un răsfăţ, o nebunie! Băile însa le-am apreciat mai puţin, din cauză că nu înţelegeam nimic din organizare şi că ne-am pierdut unul de altul. Ne-am petrecut timpul căutându-ne în acel spaţiu imens, cu zone diferite pentru bărbaţi şi pentru femei, cu zeci de bazine. Abia mai târziu am aflat că existau, desigur, şi spaţii mixte, ca şi multe bazine în aer liber.

După un somn bun şi un mic dejun mai mult decât bogat, plecăm spre un alt loc încărcat de istorie care trebuie văzut la Budapesta: Piaţa Eroilor (Hősök tere). Arhitectura este fantastică, iar imaginile vorbesc de la sine.

La doi paşi de acest loc se găseşte o replică în miniatură a castelului Huniazilor, de la Hunedoara, numit „Vajdahunyad vára", intrarea în City Parc şi frumoasa grădină zoologică…

Dar câte ar mai fi de povestit despre acest oraş! Oricum, va trebui să ne mai întoarcem la Budapesta cât de curând: mi-am propus de multă vreme să merg la un spectacol de muzică şi de dansuri tradiţionale...