Anul Nou exotic: Revelion în Singapore

Publicat: 24 Noiembrie 2012

Ȋn această perioadă începem să ne facem planuri pentru vacanţa de iarnă şi pentru petrecerea dintre ani. Unii dintre noi le-am făcut deja. Alţii încă mai caută. Unii preferă peisaje montane cu zăpadă, căciuli groase şi mănuşi, alţii vor să evadeze din iarnă şi îşi îndreaptă paşii spre plaje tropicale, în şlapi şi costume de baie.

Ȋn urmă cu mai mulţi ani nici nu concepeam Crăciun fără zăpadă sau Revelion fără mâini îngheţate la miez de noapte. Am descoperit apoi farmecul aparte al Crăciunului şi focurile de artificii care vestesc trecerea în noul an pe o plajă tropicală, la 35 de grade şi cu palmier împodobit pe post de brad. Am înţeles atunci că cea mai mare bucurie nu o reprezintă locul în care te afli, ci faptul că eşti alături de cei dragi, alături de familie, oriunde în lumea asta largă – pe Valea Prahovei, la zăpadă, sau în Thailanda, la scufundări.

Pe 28 decembrie 2011 ajungeam în Singapore pentru o mini-vacanţă de 4 zile, incluzând şi petrecerea de Revelion. Nu am avut nimic programat în avans, în afară de o simplă rezervare la un hotel, făcută pe internet.

Am ajuns la hotel în jurul prânzului şi, după ce ne-am lăsat bagajele în cameră, am ieşit la o scurtă plimbare de ‘inspecţie’ pentru a ne face o idee în legătură cu principalele obiective de vizitat şi aşezarea lor în raport cu hotelul nostru. Ne-am lămurit imediat, după ce simpatica recepţioneră filipineză ne-a dat o hartă şi ne-a spus că ne aflăm la câteva minute de Secţia de Poliţie (în nici un caz nu ne-ar fi fost teamă să ieşim noaptea la plimbare, dar aşa ne-am simţit mult mai în siguranţă) şi chiar acolo se afla şi staţia de metrou.

Am ieşit repede din hotel şi prima imagine care ne-a întâmpinat a fost acest bloc – de fapt, un ansamblu de blocuri, zgârie-nori, pe care cu greu am reuşit să-i prind într-o fotografie. De fapt, după foarte multe încercări, am constatat că nu am reuşit în totalitate :).

Zgârâie-norii sunt primele imagini care te frapează când ajungi în Singapore. Apoi curăţenia. Poate că ordinea nu e tocmai aceasta, dar, într-adevar, curăţenia este aici exemplară, este un mod de viaţă, aproape o religie, o emblemă a oraşului şi o mândrie pentru cetăţenii acestei mici ţări.

Cu o populaţie de ~5 milioane de oameni de diferite rase şi religii, dintre care numai ~ 3 milioane nativi, Singapore este una dintre cele mai prospere ţări din lume, cu cea mai mare densitate de milionari şi cu un produs intern brut per capita de ~50.000$ (pentru a face o comparatie, în Romania, acelaşi indicator economic este de ~8.000$). Ne aflam, deci, într-o ţară bogată şi scumpă, spre deosebire de restul zonei asiatice, dar, după standardele europene, aş putea spune că Singapore se apropie ca preţuri de multe capitale europene.

Noi ştiam ce ne aşteaptă şi nu ne-am speriat deloc. Ȋn afară de hotel care ni s-a parut cam scump în raport cu preferinţele noastre şi cu experienţele trecute, restul nu era scump deloc, ba chiar foarte ieftin, în anumite cazuri. Ȋn urmă cu un an, în vacanţa noastră din Thailanda, am plătit între 15 şi 30$ pe cameră cu absolut tot confortul. De data asta, camera a costat 90$, la un frumos hotel de 3 stele.

Dar Singapore este al patrulea centru financiar din lume şi pe locul 2 la cazinouri si jocuri de noroc, ceea ce înseamnă că un hotel de 90$/seară a fost o alegere bună şi norocoasă, ţinând cont de faptul că cele mai multe hoteluri aveau preţurile de la 300$ în sus. Este adevărat că am fi putut face şi o alegere mai economicoasă pentru că în Singapore există şi camere în hosteluri, unde se plăteşte în jur de 20-25$ pentru un pat, dar, în perioada aceasta a anului, toate hostelurile erau pline şi noi nu am putut să ne facem o rezervare mai din timp. Aşa că ne-am bucurat de o ‘vacanţă mai de lux’, chiar dacă orele petrecute în camera de hotel au fost foarte puţine din moment ce peste 16-17 ceasuri umblam pe străzi, iar când ajungeam în cameră adormeam în drum spre pernă.

Ȋn prima după amiază am făcut întâi cunoştinţă cu metroul singaporez. Privind imensa hartă de la intrare, ne-am dat seama că puteam ajunge cu uşurinţă în absolut toate punctele importante ale oraşului şi apoi, după ce ne-am şi suit în primul metrou, am realizat că se putea ajunge oriunde şi în timp foarte scurt. Trenurile veneau la intervale de 2 minute, majoritatea erau fără şofer (mecanic) şi staţiile nu se aglomerau niciodată … asta până la proba contrarie (în noaptea de Revelion a fost cu totul altceva). Preţurile cartelelor erau în funcţie de distanţă, cea mai ieftină costa 2.2 SG$, dar, din această sumă, 1 SG$ reprezenta o garanţie pentru cartelă, garanţie pe care o recuperai de fiecare dată, dintr-un tonomat.

Câteva cuvinte îţi vin repede în minte când vrei să caracterizezi acest oraş minune – zgârâie nori, curăţenie, flori, oameni zâmbitori şi eleganţi, mirosuri asiatice şi mulţi, foarte mulţi turişti de toate naţionalitătile, culorile şi religiile. Ca peste tot în lume, cei mai mulţi turişti erau chinezi de toate vârstele, dar spre deosebire de alte zone, aici am văzut cei mai mulţi turisti indieni şi arabi. Indieni bogati cu familii numeroase, arabi cu rochii albe, dar şi îmbrăcaţi modern, cu femei acoperite total, dar şi descoperite, cu copii mulţi îmbrăcaţi frumos şi majoritatea cu camere foto de ultimă generaţie. Am mai văzut apoi o altă categorie de turisti – pakistanezi, somalezi, indieni, filipinezi – aceştia erau dintre cei care muncesc în Singapore pe timpul anului, dar acum îşi aduseseră familiile pentru a petrece împreună sfârşitul anului.

Chiar din prima zi am descoperit un restaurant drăguţ şi ne-a plăcut atât de mult încât aici am mâncat câte o masă în fiecare zi, până în ultima seară, cu câteva ore înainte de a merge la aeroport.

Acest tip de restaurant ne-a plăcut foarte mult şi în Kuala Lumpur şi cred că este specific zonei asiatice. Este un restaurant cu mai multe restaurante în el, mesele se aflau și afară, și în interior, la comun. Iar de jur împrejur se găseau restaurantele specifice diferitelor ţări . Tot la comun se adunau şi se spălau şi farfuriile, apoi erau împărţite fiecărui local în parte, nu ştiu după ce criterii pentru că absolut toate farfuriile erau identice.

Aveai, la alegere, mâncare chinezească, vietnameză, coreeană, japoneză, malaieziană, thailandeză si nu trebuia să ştii prea multă engleză ca să citeşti meniurile (toate erau scrise şi în engleză), era suficient să priveşti pozele şi te hotărai pe loc ce vrei să mănânci. Am ales şi noi la unul din multele restaurante ceva cu multe legume şi carne de pui, asezonate, bineînţeles, cu sosuri şi orez.

Am mâncat în acelaşi loc zi de zi şi abia în ultima zi am întrebat, din curiozitate, din ce ţară era mâncarea pe care o alesesem noi. Am aflat astfel că, pentru 2$/porţia, mâncasem mâncare din Myanmar. Semăna mult cu ceea ce mâncasem în Thailanda, dar este şi explicabil, influenţele gastronomice nu ţin cont de graniţele statale.

Ȋnainte de a ajunge la acest restaurant, luasem o gustare la o tarabă pe stradă – nişte frigărui cu carne de creveţi şi crabi, o minunăţie! Ne-au placut foarte mult şi, de aceea, ori de câte ori ajungeam în zonă, cumpăram câte două frigărui şi ne mai amăgeam puţin foamea, până ne hotăram, cu greu, să pierdem o oră atât de preţioasă la o masă adevarată.

Am ajuns repede înapoi la hotel şi, pentru că ştiam că ne aşteaptă o zi grea, am adormit făcând planuri în legătură cu programul pentru ziua următoare. Dar, ca întotdeauna, planul de acasă nu se potriveşte cu cel din târg şi, oricât de mult am încercat noi să tragem într-o parte şi în alta de zile, până la urmă ele nu au avut decât 24 de ore fiecare :). Dacă scădem 8 ore de somn, ne rămâneau 16 ore de hoinărit. Pare mult, dar niciodată nu e de ajuns.

Era o zi importantă pe care o aşteptam de mult şi, pentru un iubitor de flori cum sunt eu, nimic nu era mai potrivit decât o vizită la Grădina Botanică.

Grădina Botanică din Singapore este, de fapt, un imens parc naţional, fondat în urmă cu peste 150 de ani şi care se întinde pe câteva zeci de hectare. Intrarea este gratuită, parcul este deschis de la 5 dimineaţa până la miezul nopţii şi reprezintă una dintre principalele atracţii turistice, dar şi un loc preferat de localnici care vin aici să facă jogging, să se plimbe, să se ascundă de razele soarelui. Ȋn interiorul parcului se află cea mai mare Grădină de Orhidee din Asia. Se întinde pe ~ 3 hectare şi adăposteşte peste 1.000 de specii şi peste 2.000 de hibrizi, la care se adaugă noi hibrizi an de an. Pentru a intra în Grădină se plăteşte o taxă de 5SG$ (1SG$ pentru studenţi şi pensionari) şi programul de vizitare se întinde de la 9 dimineaţa până la 7 seara.

Când am păşit în interiorul parcului, nu ştiam unde să mă uit mai întâi. Ştiam că am la dispoziţie 6-7 ore, dar timpul zboară atunci când faci ceea ce-ţi place şi aşa s-a şi întâmplat. Ne-au plăcut foarte mult florile exotice de toate culorile şi înălţimile – de la nuferi delicaţi, crini şi plante aromatice până la banani, palmieri şi bambuşi uriaşi – pajiştile verzi cu iarba perfect tăiată ca într-o pictură, iazurile cu peşti şi păsări, foişoarele de lemn acoperite cu flori căţărătoare sub care te puteai ascunde de soare, locurile de joacă pentru copii, restaurantele în care îţi puteai potoli foamea şi setea după câteva ore de mers (preţurile erau cam mari, dar şi locul era de vis).

Am mai văzut ceva foarte interesant în parc, am început să fotografiez, dar, după ce am făcut peste 40 de poze, a trebuit să mă opresc pentru că mai aveam de vizitat şi Grădina de Orhidee şi cardul de memorie al camerei nu are capacitate nelimitată. Ȋn parc avea loc o expoziţie/concurs de brazi împodobiţi. Concursul începuse pe 3 decembrie si pe 21 decembrie se anunţase şi câştigătorul, pe baza voturilor publicului.

Brazii nu erau nicidecum brazi aşa cum îi ştim noi, ci erau plante ornamentale în ghiveci, cu frunze verzi, majoritatea ficuşi. şi erau împodobiţi de către grădiniţe, şcoli, licee, firme, ambasade, familii private. Pe fiecare în parte scria numele decoratorilor şi majoritatea decoraţiilor erau confecţionate de mână, din materiale reciclabile – hârtie, cutii de conserve, sticle de plastic, toate tăiate şi lipite astfel încât erau complet transformate şi cu înfăţişări noi. Foarte multe ambasade şi consulate îşi aveau propriii “brazi” împodobiţi cu obiecte specifice culturii lor. Am căutat consulatul României, dar nu l-am găsit.

Aş fi stat ore în şir să privesc la fiecare din cei peste 300 de brazi şi să citesc toate poveştile lor, dar nu am putut să mă opresc la toţi. Pe lângă unii însă nu am putut să trec fără să le acord câteva minute – aşa am văzut unul împodobit doar cu fotografii reprezentând o clasă de copii de grădiniţă împreună cu educatoarea lor, altul împodobit cu maşinuţe şi păpuşi, ursuleţi de pluş şi răţuşte din plastic. Cu cât creştea vârsta creatorilor, cu atât creştea şi complexitatea obiectelor create. Cei mai mulţi ‘brazi’ erau împodobiţi de către elevi de liceu şi absolut toate decoraţiile erau lucrate manual din hârtie creponată sau materiale reciclabile. Erau minunaţi.

Nu mai aveam prea mult timp la dispoziţie, aşa că a trebuit să părăsim ‘brazii’ ca să intrăm în alt paradis, Gradina de Orhidee. Aici, culorile şi mirosurile erau parcă de pe altă lume, nu ştiai unde să te uiţi mai întâi, ce să fotografiezi, ce să miroşi. Am făcut peste 200 de poze, aşa o să pot oricând să mă întorc în grădină doar privind pozele … Ar fi fost frumos să pot înmagazina şi parfumul pe care l-am respirat noi în cele 2 ore pe care le-am petrecut printre miile de flori delicate şi frumos colorate.

Ziua a fost perfectă, de câteva ori ne-au ameninţat nişte nori, dar ploaia nu a venit. Nu ar fi fost deloc o problemă pentru că am fi avut unde să ne ascundem şi nu ar fi stricat să se mai răcorească puţin atmosfera. Insula Sentosa este principala atracţie turistică a ţării, aşa că ziua următoare i-am dedicat-o în totalitate.

Sentosa este a doua insulă ca mărime după Singapore, se află la ~ 500 de metri de coasta sudică a insulei-mamă şi are o suprafaţă de 5 km pătraţi. Cu sute de ani în urmă era locul de refugiu al piraţilor mării, acum este o “fantasy island”, creată special pentru a distra şi fascina peste 5 milioane de turişti care o vizitează anual. Pentru a ajunge pe insulă există mai multe posibilităţi. Se poate ajunge cu telegondola, cu metroul pe sub apă, cu barca sau chiar pe jos, pe un superb pod pietonal, lung de ~500 de metri.

Drumul cu telegondola durează aproximativ 12 minute, costă 25SG$ şi oferă o splendidă panoramă asupra oraşului şi portului. Inaugurate în 1974, cabinele au fost modernizate de câteva ori până acum, pot transporta până la 1.400 de persoane/oră, au podelele din sticlă şi sunt suspendate la ~ 60 de metri deasupra nivelului mării.

Noi am ales să mergem pe Sentosa cu metroul, drumul a durat 3 minute şi a costat 1 SG$. Am ajuns pe insulă la 10 dimineaţa, odată cu sutele de turişti care s-au împrăştiat repede în toate direcţiile, după preferinţe şi buget. Pe insulă, metroul are 4 staţii, noi am preferat să coborâm la ultima, care era chiar la plajă, şi de acolo să pornim pe jos spre punctele care nouă ni s-au părut importante.

Cu 3 km de plajă cu nisip alb şi fin, Singapore nu se poate lăuda ca fiind o destinaţie de vacanţă la malul mării. Nici nu-şi doreşte asta. Apa este, oricum, foarte poluată din cauza portului şi cu atâtea plaje exotice în jur (Malaysia, Thailanda, Indonezia) nici prin gand nu ne-a trecut să pierdem preţioasele noastre ore pe plajă. Dar am văzut, bineînţeles, resorturi luxoase pe malul mării, cu sezlonguri şi umbreluţe, baruri şi cluburi care te îmbiau care mai de care cu oferte pentru petrecerea dintre ani.

Lume prea multă nu am văzut, era foarte cald şi toţi turiştii şi vizitatorii se ascundeau de caniculă în Pădurea Tropicală, la Acvariu, în parcul de distracţii sau în restaurante. Peste 70% din suprafaţa insulei este acoperită de padure tropicală şi trebuie să fie o adevarată plăcere să te ascunzi în ea într-o zi cu temperatura de peste 35 de grade şi să vezi maimuţe, papagali, fel de fel de sopârle şi alte animăluţe.

Noi ne-am dus la Acvariu, Underwater World Singapore, unul dintre cele mai mari din lume şi pe care ne doream de mult timp să-l vedem. Ȋncă sunt în desfăşurare lucrările la noul Acvariu care va fi inaugurat anul acesta şi care, la finalizare, va fi cel mai mare Acvariu din lume. Am găsit, aşadar, un motiv să ne întoarcem în Singapore în curând.

Acvariula fost inaugurat în 1991 şi găzduieşte peste 2.500 de vietăţi din 250 de specii din diferite zone ale lumii şi un tunel din sticlă, lung de 80 de metri, care crează placuta impresie că te afli la scufundări, în mijlocul oceanului. Este un pic şi înfricoşător, mai ales pentru copii. Şi aici am văzut o mulţime de turişti indieni şi arabi, dar şi mulţi albi, majoritatea australieni. Am petrecut câteva ore printre peşti exotici, mari şi mici, am văzut rechini şi broaste ţestoase, dar şi câteva ciudăţenii de animale pe care nu le mai văzusem niciodată. Am aflat că erau doar nişte căluţi de mare.

Atracţia principală o constituia zona unde se puteau hrăni frumoasele rândunici de mare, manta ray. Aceste rude ale rechinilor sunt nişte creaturi absolut minunate, dar pot deveni periculoase dacă ne apropiem prea mult de ele pentru că spinul din coada lor este otrăvitor şi ne poate răni. Steve Irving, renumitul iubitor de crocodili, a fost omorât în timp ce filma o manta ray pentru că s-a înţepat, din greşeală, în spinul de aproape 1 metru.

O altă zonă foarte apreciată de turişti era Delfinariul, unde 5 delfini roz şi câţiva lei de mare făceau fel de fel de acrobaţii spre deliciul publicului, dar pentru a-şi câştiga mâncarea pentru acea zi. Nu sunt un fan al show-urilor cu animale, în general, nici cu delfini, în particular, chiar dacă se spune despre ele că sunt foarte inteligente şi găsesc plăcere în astfel de jocuri. Dar publicul era încântat şi copiii, de asemenea.

Noi am fost atraşi de o altă zonă a acvariului şi anume cea cu meduze. Jocurile de lumini din spatele geamurilor ofereau nişte imagini aproape ireale, colorându-se pe rând în roşu, albastru, galben, roz.

Ne-am continuat plimbarea pe insulă şi am ajuns în alte câteva zone pur turistice şi, în acelaşi timp, pur comerciale : Merlion Plaza –unde se află Merlion, simbolul ţării, leul alb – Universal Studios şi am ajuns pe Sentosa Boardwalk, bulevardul care traversează portul pentru a ajunge din nou pe insula mama.

Insula Sentosa este vizitată de milioane de turişti în fiecare an, de aceea absolut totul este creat în scop turistic şi, nu întotdeauna, de bun gust. Dar, ca şi Las Vegas-ul, atrage turiştii ca un magnet şi cred că nu toţi îşi mai doresc să repete experienţa. Pentru noi a fost interesant şi ciudat, în acelaşi timp, ne dorim să ne reîntoarcem pentru a vedea noul Oceanographic şi … atât.

Seara am făcut o plimbare pe un renumit bulevard Orchard Road, recunoscut pentru cele mai luxoase magazine, dar şi pentru cele mai frumoase luminiţe şi decoraţii de Crăciun. Nu aveam de unde să ştim aşa ceva, dar am fost sfătuiţi de o draguţă doamnă singaporeză, receptioneră la hotelul nostru şi care ne-a fost cel mai bun ghid pe toată perioada vacanţei. Era foarte mandră de ţara ei şi se bucura mereu când noi spuneam că ne-a placut un anume loc sau strada pe care o vizitasem la îndemnurile ei. Ochii îi sclipeau de fericire şi cu mândrie declara că ea este nascută şi crescută în Singapore şi foarte mandră de acest lucru. Cred că o înţeleg.

Ultima zi a anului ne-am petrecut-o pe străzi, puţin la cumpărături şi cel mai mult pe malul portului, unde ne programasem şi petrecerea Revelionului. Ne-am dus puţin după prânz să vedem cum arată zona în care vom întampina noul an şi am constatat că unii îşi ocupaseră deja locurile. Cei mai mulţi erau fotografi care îşi aşezaseră trepiedele pe primul rand de lângă apă pentru a avea acces direct la focul de artificii de la miezul nopţii.

Foarte mulţi poliţişti se aflau în zonă, aşezau garduri de protecţie şi indicatoare de orientare. Toate s-au dovedit foarte folositoare după ora 20, când zeci de mii de oameni au invadat spaţiile verzi şi trotuarele din jurul portului. Am aflat de la poliţişti că focul de artificii urma să ia naştere chiar în mijlocul apei, dintre sutele de baloane albe şi pentru a avea o vedere bună trebuia să ne ocupăm deja locurile. Am fi dorit să avem o bună vizibilitate, dar nu puteam să ne asezăm aşa devreme, cu mai mult de 9 ore înainte de miezul noptii, aşa că am plecat să mai hoinărim puţin pe străzi.

După ce ne-am luat şi câteva provizii în rucsac, ne-am întors la Marina Bay în jurul orei 20. Imaginea pe care am văzut-o atunci nu o voi uita niciodată. Toate clădirile din jurul portului erau foarte frumos luminate, o mulţime de culori se reflectau în apă, baloanele albe de pe timpul zilei deveniseră acum multicolore, iar de pe acoperişul hotelului Marina Bay Sands nişte lasere colorate dansau, parcă, în ritmurile muzicii. Două scene uriaşe erau amplasate de o parte şi de alta a portului, pe una dintre ele muzica cânta şi noi am nimerit chiar lângă ea.

O mulţime de oameni se aflau deja la locurile lor, aşa că noi am găsit un spaţiu unde să ne aşezăm abia pe al treilea rând de la mare. Primul rând era ocupat în totalitate de fotografi, iar apoi, aşezaţi cuminţi, unii lângă alţii, pe paturi, preşuri sau saltele, se aflau grupuri-grupuri de oameni de toate vârstele, rasele şi culorile. Erau familii cu copii sau doar grupuri de prieteni, majoritatea stăteau în cerc şi jucau cărti, jocuri pe laptop, mâncau, beau şi aşteptau miezul nopţii.

Miezul nopţii a venit şi a trecut, am început noul an alături de zeci de mii de oameni care, deşi majoritatea sărbătoreau anul nou după propriile calendare (islamic, budist, chinez …), s-au unit cu toţii într-un singur glas pentru a număra ultimele secunde ale anului 2011 şi au aplaudat apoi, la sfârşit, frumosul foc de artificii. A fost o experienţă interesantă pe care nu o vom uita niciodată, un alt fel de revelion, făra mese întinse şi pline de mâncare, fără rochii de seară speciale, dar cu multă bucurie, emoţie şi chiar câteva lacrimi.

După o oră şi jumătate din noul an am plecat spre metrou, străzile erau înca pline de oameni care veneau din toate parţile, dar aveau cu toţii un ţel comun. Să ajungă acasă, unde poate continuau petrecerile sau se culcau pentru că a doua zi era o nouă zi de muncă, chiar dacă era duminică. Unii oameni munceau, adică toţi cei care erau în slujba turiştilor – în mall-uri, restaurante, hoteluri, la metrou sau în micile magazine.

Pentru ei era doar o zi obişnuită, chiar daca era prima din an, iar pentru noi era ultima zi din vacanţă. Trebuia să profităm la maxim de ea. Am fost destul de matinali, aşa că la ora 10, când am ajuns din nou în Marina Bay, ne-am putut bucura în voie de acelaşi minunat peisaj de la miezul nopţii, dar în alte culori. Ȋn culorile unui soare orbitor, dar care ne-a dat voie să facem câteva poze şi unor noi peisaje.

Am văzut din nou faimosul hotel Marina Bay Sands. Acest hotel are peste 2.500 de camere de 5 stele, cea mai mare sală de cazino din lume, un restaurant în formă de vapor în vârf , o superbă piscină pe acoperiş, la ~ 200 m deasupra nivelului mării. Ȋntregul complex se întinde pe aproape 50 de hectare, a fost inaugurat în 2010 şi a costat ~ 8 miliarde de dolari. Mai găzduieste câteva săli de teatru şi spectacole, săli de expoziţie, alte 7 restaurante de top, un Mall super luxos, un patinoar de 600 m pătraţi şi Muzeul de Artă şi Ştiinţă – o clădire cu o arhitectură foarte interesantă, în formă de floare cu petale albe.

Chiar dacă nu te numeri printre oaspeţii hotelului, poţi, în schimbul unei taxe, să urci până la ultimul nivel, pe Skypark, de unde ai o panoramă de 360 de grade asupra oraşului. Noi ne-am mulţumit să privim doar de jos în sus, la fel şi sutele de turişti care se fotografiau cu hotelul, din diferite unghiuri şi în diferite poziţii.

De partea cealaltă a portului se vedea şi uriaşul carusel The Flyer. Nu ne-am mai dus aproape de el pentru că mai fusesem acolo cu un an în urmă.

Ne-am oprit însă aproape o oră lângă un alt Merlion, uriaşul leu alb, simbol al ţării care i-a dat, de fapt, şi numele – Singapura înseamnă Oraşul Leului în limba malay. Aici sute de turişti se pozau cu simbolurile oraşului – hotelul, caruselul, leul. Ne-am fotografiat şi noi cu ele, dar, mai mult, am privit şi fotografiat oamenii din jurul nostru.

O altă clădire care ne-a plăcut foarte mult a fost Esplanada, sala de teatru şi spectacole. Inaugurată în 2002, această clădire are forma fructului durian şi a găzduit de la deschiderea sa multe reprezentaţii de teatru, muzică şi dans.

Ne-ar fi plăcut şi nouă să vedem un spectacol acolo, dar în numai câteva ore trebuia să pornim spre aeroport pentru a veni acasă, vacanţa noastră se sfârşise. La hotel am aflat că în acea seară se inaugurau luminiţele în cartierul Chinezesc, deci vacanţa nu se sfârşise pentru toată lumea, oraşul se pregătea acum pentru o nouă sărbătoare şi anume Noul An Chinezesc. Ar fi fost frumos să fim şi noi pe străzi alături de dragoni coloraţi pe 23-24 ianuarie, dar sperăm să mai avem şi alte ocazii.

Acesta a fost Singapore văzut de noi. Este un oraş frumos care te impresionează încă din primele clipe şi pe care ajungi să-l iubeşti pentru totdeauna. Şi să nu-l mai uiţi niciodată.