Bine, bine, recunosc... Copil fiind, urmaream serialul Clona cu frenezie si asa am ajuns sa ador cultura marocana, viata colorata si aromele orientale. Si mi-am dorit enorm o vacanta in Maroc, sa adulmec parfumul desertului si sa ma simt macar pentru putin timp in lumea celor 1001 de nopti.
Agadir noaptea ...
Cand am implinit doi ani de casnicie, am primit de la sotul meu un superb cadou: un sejur de neuitat in Agadir, o statiune minunata si un port renumit din zona sud vestica a Marocului, pe malul Atlanticului. Pretul sejurului: 1.200 de euro, transport cu avionul inclus, plus cazare la hotel Odyssee Park (4 stele, demipensiune).
Cazarea in Maroc a fost mai mult decat buna, camerele decorate in stil marocan cu adevarat deosebite. Mancarea a fost diversificata, in regim de bufet suedez. si te puteai delecta atat cu delicii traditional marocane, cat si cu cele din bucataria europeana.
Pentru mine, Marocul inseamna multa, multa culoare. De la oameni la haine, de la alimente pana la natura. De cum am pus piciorul pe aeroportul din Agadir am dat peste o adevarata nebunie colorata si galagioasa. Taximetristii incearca sa-ti ia ochii cu "cea mai buna oferta de transport", oamenii vin si pleaca intr-un adevarat furnicar uman plin de zumzete.
Norocul nostru ca n-a trebuit sa incepem sedinta de negociat imediat, pentru ca fiind intr-un grup organizat, am avut un autocar care ne-a preluat de la hotel si am putut sa ne tragem putin sufletul. In Maroc totul se negociaza, am invatat dupa vreo cateva zile, mai ales atunci cand ajung in bazar si dai peste adevarate comori si minunatii.
Mi-au placut foarte mult serile cu spectacole tematice organizate la hotel, cu dresaj de animale si cu papagali exotici. Printre cele mai faine momente pe care le-am trait a fost plimbarea cu vaporul pe Atlantic, ocazie cu care m-am bucurat nespus de spectacolul culinar si de deliciile pregatite chiar in fata noastra din fructe de mare, peste si fructe exotice.
Foarte impresionanta a fost si plimbarea cu camilele sau cea cu ATV-urile prin desert, cu vantul rasfirandu-mi parul si soarele mangaindu-mi sufletul.
Am crezut ca odata ce am sa le vad de aproape pe femeile marocane, ascunse sub multitudinea de valuri colorate si pretioase, am sa scap de fascinatia pe care o am pentru cultura lor si pentru portul lor. Ei bine, a fost tocmai invers: fascinatia mea a crescut. Episod haios petrecut intr-una dintre seri, la toaleta unui restaurant, unde am vazut mai multe localnice dandu-si jos acoperamantul traditional pentru a dezveli ultimele modele de haine ale celor mai renumite case de moda internationale. Una dintre ele s-a acoperit la loc si si-a dat seama ca uitase sa se rujeze :) Cine vedea oare machiajul, sub vesmantul traditional?
A fost intr-adevar una din cele mai exotice vacante ale mele. Si visez sa ajung din nou pe pamant marocan, sa incerc si placerile Marrakesh-ului.
Comentarii