In iulie 2012 am fost intr-un city-break la Milano. Am stat la hotel Cristallo, pe Via Domenico Scarlatti, 22. Plecand de la hotel spre centru, mergand lejer ajungi in Corso Buenos Aires. Daca o iei la dreapta, pe Corso Buenos Aires, ajungi la Porta Venezia, care sta de straja la intrarea in gradinile cu acelasi nume. Gradinile Porta Venezia s-au numit Indro Montanelli din anul 2002, dupa jurnalistul cu acelasi nume, asasinat in parc de Brigazile Rosii.
Pentru mai mult de doua secole au fost numite Gradinile publice sa Gradinile Porta Venezia. Candva, in secolul al XVIII-lea, Gradinile publice au fost un teren pe marginea de miazanoapte a orasului, in incinta zidurilor spaniole, detinut de familia Dugnani.Terenul era impartit in gradini de legume (loturi date in chirie), strabatut de o retea de rauri din care astazi au ramas doar niste iazuri si canale si parcul din apropierea Vilei Real, situata la jumatatea strazii Via Palestro (partea sudica a Gradinilor). In parc se afla cladirile a doua manastiri care au fost demolate sub dominatia habsburgica in Milano. Arhiducele Ferdinand de Austria va comanda arhitectului Giuseppe Piermarini sa transforme toata zona intr un parc public (inclusiv parcul Vila Real)
Astfel iau fiinta primele gradini publice din Milano. Partea estica a gradinilor a fost executata de maestrul constructor Giuseppe Crippa intre anii 1782 si 1786. Mana de lucru a fost asigurata de condamnatii pe viata din inchisori. Gradinile Porta Venezia sunt proiectate in stil frantuzesc cu straturi geometrice de flori si deschideri largi spre bulevardele care dau spre gradini, cu siruri paralele de copaci (tei,ulmi si castani).
In partea de nord-est a gradinii, la Porta Venezia, aproape de scara monumentala si bastioane, a fost transformată într-un spatiu mare dedicat jocurilor sportive. Intre anii 1836-1862 gradinile au fost extinse in stil englezesc dupa proiectul arhitectului Iosif Balzaretto la comanda lui Iosif al II-lea. Noul proiect cuprindea toata proprietatea Dugnani si includea cladirile cu vedere spre Via Manin si avea dealuri, rauri si lacuri artificiale.
In parc se va construi in a doua jumatate a secolului al XIX lea Muzeul de Istorie Naturala si spatii care au gazduit caprioare, girafe si maimute, la care se vor adauga si alte animale si va da nastere la ceea ce va fi cunoscut sub numele de Gradina zoologica din Milano. Aceasta va fi inchisa definitiv in anul 1992 la cererea ecologistilor. In anul 1930, in parc se va construit cladirea Planetariului “Ulrico Hoepli”din Milano.
Astazi gradinile au o suprafata de 172.000 de metri patrati. Ca specii de arbori existentente in parc se pot aminti:bradul, artarul, chiparosul, cedrul, fagul, castanul, magnolii, ulmi si platani. Parcul este decorat cu monumente zoomorfe si statui. Personalitati italiene, Indro Montanelli si ale arhitectilor care au proiectat gradina isi au si ei locul lor aici.
Parcul are trei zone de joaca si o zonă de divertisment, cu plimbari si un trenulet. Expozitia de Horticultura, care are loc în luna mai, organizata de Horticultura di Lombardia, este deschisa din iulie pana la inceputul lunii septembrie. Gradinile sunt una dintre cele trei locatii în aer liber in care are loc Festivalul de film.
In parc se ajunge prin trei parti: bastioanele Porta Venezia, Via Manin, Via Palestro, Corso Venezia. Mijloace de transport: linii de tramvai 1-9, autobuz, linii de 61-94, linia de metrou M1 (Palestro-Porta Venezia) si linia M3 (Cehia-Turati).
Pe timpul noptii gradinile sunt inchise. Vara, ele sunt deschise în intervalul orar 6:30 - 23:00. În anontimpul rece, programul se restrânge.
Comentarii