Suntem in vacanta in Egipt, la Hurghada. Ce să alegem din lista de excursii opționale propusă de cei de la Tez Tour, partenerii agenției de turism prin care am mers noi in Egipt și, de altfel, în toate vacanțele noastre? Atâtea variante-prea multe- timp prea scurt, gusturile noastre prea diferite legat de petrecerea timpului, buget limitat...și niște ore de plecare în excursii absolut imposibile:).

Am stabilit, deci, niște criterii: o excursie culturală (piramidele și Sfinxul) și două excursii de aventură. Am bătut palma cu micul meu co-echipier, adica fiul meu, Bobo, și ne-am dus pregătiți la întâlnirea cu agentul de turism, Saladin, egiptean vorbitor de limba română.

1 ianuarie 2017, ora 11:00. Saladin a ajuns la 11:30, ceea ce l-a enervat tare pe Bobo, dar ne-a explicat că ne-a căutat peste tot: ne-a sunat în cameră, ne-a căutat pe plajă...Poate. Dar am mai primit peste câteva zile o explicație legată de flexibilitatea programelor: „Africa nu e Europa”.:)

Prima negociere a anului a fost foarte bună. Ne-am înscris într-o excusie de scuba diving, doar Bobo urmând să se scufunde (mie nici prin cap nu-mi trecea să pun vârf de deget în apă), într-una de explorat marea și viața subacvatică la bordul submarinului Sinbad (asta mi s-a părut ceva excepțional) și, în fine, o excursie mare, la Cairo, cu croazieră și prânz pe Nil și vizitarea piramidelor și a Sfinxului.

Am plecat cu mare entuziasm în dimineața când urma să ne îmbarcăm pentru scufundări. Programul era de la 8 dimineața la 4 după-masa, cu transfer de la hotel, drumul cu ambarcațiunea gazdelor, două scufundări în două locuri diferite, echipamentul complet și masa de prânz. Pentru Bobo, care se scufunda, am plătit 40 USD, iar pentru mine, care făceam doar croaziera, am plătit 20 USD. Foarte bună organizarea, explicațiile foarte bune, simple și clare.

e noi ne-a preluat Hamassa, care vorbea engleza și rusa, ceilalți membri ai grupului, din Belarus, Ucraina etc., primind instructajul de la alți scufundători, în limba rusă.Comparând cu experiența pe care am avut-o în Grecia la scuba, acum mi s-au părut mult mai clare instrucțiunile. Hamassa a explicat doar cum se respiră și semnele prin care urmau să comunice sub apă. De rest se ocupau ei, instructorii. Nicio informație care să sperie sau care să nu fie utilă în această etapă. Nouă țin minte că ne-au spus și cum să neumflăm/dezumflăm vestele, plus semnele, plus că nu-i așa de ușor să fii relaxat și să respiri natural sub apă, prin tubul de oxigen, să-ți scoți apa din mască, să reglezi presiunea în urechi. Prea mult deodată.

Cert e că eu eram foarte speriată când am trecut prin experiența scuba, pe când Bobo a fost foarte relaxat și curios. Exact cum trebuie. Pentru el a fost o joacă, tot făcea semn că vrea mai jos să meargă, să vadă mai mult din mare, pești, corali, delfini, rechini. Nu le-a văzut el pe toate, dar nu s-a scufundat degeaba, asta e sigur. Instructorul lui, care a coborât cu fiecare învățăcel în parte câte 20 de minute, a revenit încântat de copil. A remarcat și el nerăbdarea lui Bobo, entuziasmul și firea de învingător, recomandându-i să-și dea timp, să învețe să vadă marea, să se bucure de fiecare priveliște submarină. La a doua coborâre, l-a lăsat ultimul și au stat sub apă, la 20 m în adâncul mării, cam 30 de minute. Fotografiile făcute de un alt instructor descriu mai bine ca mine câtă frumusețe și câtă joacă s-a întâmplat acolo.

Prânzul a fost delicios: pește proaspăt, prăjit pe vas de bucătarul lor, salate de crudități, orez, paste, cârnăciori pentru cei care doreau, ceai, cafea și portocale.

Timpul a zburat chiar și pentru mine, care am înghețat pe punte. La urcarea pe vas a trebuit să ne dăm jos pantofii și șosetele, ca să nu alunecăm...așa că eram îmbrăcată cu geacă groasă, purtam fular și căciulă, dar eram cu tălpile înghețate.

Hamassa și cu Bobo s-au împrietenit repede. Au petrecut toată după-amiaza împreună, iar la despărțire Hamassa i-a promis o scufundare de seară. Eu ezitam. Nu-l cunoșteam, urma să plecăm de la hotel cu el, cu un taxi, să facă ei doi scufundarea mai aproape de mal și să revenim la hotel. A fost o greșeală c-am acceptat, intuiția mea îmi spunea că nu e o idee bună. Tânărul a venit să ne ia, cu o jumătate de oră întârziere, dar el voia să ne plimbăm pe faleză.Am fost foarte speriați în taxi, distanțele sunt foarte lungi, nu înțelegeam un bob din ce vorbeau cei doi, nu recunoșteam drumul...el avea gânduri romantice însă.

Am băut un ceai, am vorbit, apoi mi-a cumpărat flori și s-a supărat nespus când am insistat că vrem înapoi la hotel, nu la cină. Ne băteau inimile foarte tare în taxi spre casă și ne-am promis că nu mai intrăm în astfel de aventuri niciodată. Ceea ce am și făcut, deși ne-a mai invitat și în zilele următoare să ne scufundăm. Nici gând să mai plecăm de la hotel, pentru întâlniri cu supărăciosul de Hamassa...Care în necazul lui m-a întrebat cum de am avut încredere să-i las copilul pe mâini sub apă, dar nu aveam încredere să ieșim cu el la o plimbare pe faleză.:)