Nu-mi vine sa cred ca deja au trecut deja 6 ani de cand am fost in Coreea de Sud, mai exact in Seul (Seoul - varianta englezească).

Mai fusesem acolo, dar si atunci numai pentru vreo doua zile, care nu mi-au ajuns sa vad tot ce era de vazut. La vizita anterioara facusem turul capitalei coreene cu autocarul pentru turisti, care a fost foarte folositor vizitatorilor. Tin minte ca biletul era 5000 won, cam 5 dolari, o afacere foarte buna, daca te gandesti ca puteai calatori de dimineata pana la 6 seara si ca puteai cobori si urca de cate ori iti poftea inima. Si mai era si un ghid care vorbea coreeana, japoneza si engleza. Cu aceea ocazie am vazut atractiile turistice cele mai importante. Nu am avut o cameră foto prea performantă, de unde și calitatea scăzută a imaginilor atașate acestui articol.

Sa va spun cum e cu autocarele si autobuzele la ei. Venind din Japonia, eram obisnuita ca toate mijlocele de transport sa vina la ora exacta care e trecuta pe orar si exact pe linia care era trasata pentru fiecare usa sau vagon. In Coreea am pierdut cam trei autobuze pana cand m-am prins ca de fapt lumea alearga inaintea autobuzului, se suie in el si pleaca mai departe, fara a mai opri in statie. Ma uitam eu de ce alergau toti ca apucatii si mai ca imi faceau din mana cand trecea autobuzul prin statie.

Nu mai vazusem zapada de cativa ani buni si chiar in noaptea in care am ajuns in Seul s-a apucat de nins. Si nu cand a aterizat avionul sau cand eram in drum spre oras, ci chiar cand am iesit pana la magazinul de la colt sa-mi iau ceva de mancare. Ningea cu fulgi mari, parca spunand ca ninge numai pentru mine. Stateam in mijlocului trotuarului (era 12 noaptea), ma uitam spre cer si ma bucuram ca un copil.

Am stat in centrul orasului, la un Love Hotel, unde vin de obicei cuplurile care stau cu parintii si au nevoie de ceva intimitate. Tot acolo statusem si data trecuta, era mai ieftin decat un hotel clasic, dar cam acelasi confort. Plus ca mai prindeai si o gramada de canale porno si aveai o masina automata de prezervative pe hol :)


M-a surprins sa vad ca templele lor sunt mult mai colorate, chiar ma asteptam la ceva mai conservator, dar avand in vedere ca ei sunt cu mult mai expresivi decat japonezii, poate ar fi trebuit sa ma gandesc ca si stilul lor ar trebui sa difere. Multa culoare si multe desene care ma duceau cu gandul la Tibet (of, mi s-o implini si mie visul si o sa ajung si acolo?).


Dupa ce am reusit sa ma urc in autobuz am fost si am vazut Poarta Namdaemun, care putea fi admirata numai de la distanta, fiind situata chiar in mijlocul strazii. Nu tin minte sa fi vazut pe cineva care sa mearga in aceea directie,dar oricum aveam multe de vazut, asa ca am pornit mai departe.

Iata si serpii la borcan:). De fapt este o bautura, in care au pus serpii la "inmuiat", nu mai stiu daca are atributii medicinale.

Pentru cine se intreaba pentru ce sunt vasele de mai sus, destul de mari si cum nu am mai vazut vreodata, iată răspunsul: sunt pentru pastrarea kimchiului. Kimchiul este o mancare nelipsita de pe masa coreenilor si ar fi nelipsita si la mine daca ar fi disponibila.De ce-mi place? Are usturoi si mult ardei iute! E facut de obicei din varza chinezeasca, dar si alte legume sunt folosite. Am facut si eu o data si s-a simtit ca nu era the real deal, dar mi-am facut pofta.

Va las sa va uitati la poze si sa prindeti putin din spiritul acestui oras cu suflet.