Cu totii auzim vorbindu-se la TV despre Bruxelles. Sau, mai bine zis, despre institutiile ce isi au sediul aici, dar aproape niciodata nu auzim despre deliciile dulci din capitala Belgiei.

Stiu, stiu, astazi politica ocupa primul loc in topul subiectelor discutate la TV. Si trebuie sa recunosc ca mereu am fost curioasa sa vad cum arata Parlamentul European. Si pentru ca am ajuns la Bruxelles, nu puteam rata asta. Asa ca mi-am abatut traseul si pe la sediul Parlamentului. Din pacate, sala de sedinte era goala, se pare ca europarlamentarii erau in deplasare la celalalt sediu, dar asta nu a fost un motiv de tristete, nu a insemnat decat ca putem face poze in voie, macar jumatate de ora sa vedem cum ar fi sa fim in locul lor :).

Orasul in sine nu este foarte mare, doar un pic peste un milion de locuitori, iar orientarea se poate face cu usurinta. Sistemul de linii subterane este bine pus la punct si usor de inteles, lucru ce faciliteaza deplasarea cu acest mijloc de transport. Evident ca am plecat de acasa cu un plan, insa nu includea si transportul, dar, cum ziceam, asta nu a fost o problema.

In centrul orasului s-a dezvaluit raiul :). Desi unele cladiri erau in renovare, restul mi-au luat ochii cu sclipirile lor aurii in soarele dupa-amiezii. Contrastul dintre materialul albicios al cladirilor si acele ornamente aurii creeaza o atmosfera oarecum de permanenta sarbatoare :).

Pe stradutele din jurul Grand Place se gasesc tot felul de magazine si magazinase cu ciocolata (care mai de care mai fina), gaufre (waffel, vafe) si bineinteles cartofii prajiti cu sosuri. Poti saliva cu orele in fata oricaruia dintre aceste magazine, ca sa nu mai spun de faptul ca daca apuci sa intri intr-o ciocolaterie, nu ai mai pleca de acolo fara sa incerci macar cate o bucatica din fiecare. Si, Doamne!, cat de mult timp ar lua asta.

Oriunde vezi cu ochii, numai praline, ciocolata de toate formele, marimile si felurile, figurine din ciocolata din care ti-ar fi mai mare mila sa musti. Ce sa mai incoa si-n colo, RAIUL DE CIOCOLATA pe Pamant. Dupa asa festin simti ca nu mai poti incerca nimic. Dar cum sa pleci fara sa gusti macar o gaufre? Simpla, cu ciocolata (din nou :)) ), cu dulceata, cu frisca, mirosul si aspectul te imbie sa o incerci.

Bineinteles ca nu am putut rezista tentatiei unei gaufre si am ales-o pe cea cu ciocolata, asa am incercat doua lucruri dintr-un foc, si gaufre si ciocolata belgiana. Mi-a lipsit cu desavarsire curajul de a intra intr-unul din magazinele de ciocolata. Nu as mai fi iesit de acolo si asta ar fi cauzat intarzieri prietenilor ce ma insoteau. Nu am uitat insa de cateva suveniruri, ce se gaseau la tot pasul, pentru cei dragi.

Eu una am pastrat un motiv pentru a ma reintoarce. Pe langa faptul ca nu am vizitat toate obiectivele turistice (eram sub presiunea timpului), nu am incercat faimoasele sosuri belgiene pentru cartofii prajiti. Si mereu voi gasi macar o scuza pentru a reveni in locurile care mi-au placut, insa, intre timp, pastrez vii amintirile.

Aventura continua. Alta tara, alt oras, si de ce, poate alt continent soon to be :).