Vacanta in Turcia a însemnat, pentru noi, o excursie in Istanbul, un sejur la Bodrum și vizitarea mai multor obiective turistice din Turcia, printre care si Pamukkale.
Desi suntem spre sfarsitul lunii septembrie, aici sunt aproape 40 de grade Celsius. Ne aflam in provincia Denizli, intr-un loc numit Pamukkale - Castelul de Bumbac. De pe terasa restaurantului privim muntele alb care se inalta in fata noastra. Am hotarat ca, inainte sa incepem urcusul, trebuie sa prindem puteri dupa lungul drum de 300 de kilometri, de la hotelul nostru si pana aici. Un turc batran, proprietarul restaurantului pe care-l alegem, este foarte traditionalist – nu vinde alcool. Iar ca sa intri, trebuie sa iti lasi incaltarile la usa. Mancarea, kebab de pui cu salata si cate o limonada, este delicioasa.
Pe partea cealalta a drumului, niste turisti se trag in poza cu o camila. Urmarind amuzata scena, ii povestesc sotului meu despre aceasta minune a Turciei – Pamukkale, Castelul de Bumbac. Intrat in patrimoniu UNESCO in anul 1998, Pamukkale este un munte alb, a carui roca este formata din calcar. Tot muntele este traversat de izvoare naturale, cu ape termale, care au jur de 35-36 de grade.
Terasele pe care noi, de la baza muntelui, le vedem mici de tot sunt formate dintr-o roca sedimentara numita travertin, depusa de izvoarele de care vorbeam mai sus. Cu ani in urma, autoritatile permiteau turistilor sa strabata muntele incaltati dar, de putin timp incoace, acest lucru s-a schimbat – ai voie numai in picioarele goale. De aceea, noi am adus un rucsac in care sa ne punem incaltarile – nu dorim sa fim stajeniti in calatoria noastra pe coasta muntelui tinand in mana adidasii sau slapii. In acelasi rucsac avem si doua prosoape – cu siguranta, ne vor fi de folos la Piscina Cleopatrei.
Incepem sa urcam. Roca nu este ascutita, este chiar tocita de ape si de zecile de mii de picioare care calca pe aici in fiecare an. Muntele este plin de turisti. Unii sunt in costume de baie si se balacesc, se stropesc, jucandu-se cu apa prezenta peste tot in jurul nostru. Altii doar si-au suflecat pantalonii si se feresc de soarele arzator cu palarioare si ochelari de soare. E cald, foarte cald, dar apa care ne mangaie talpile este exact ceea ce ne trebuie pentru a continua drumul.
Ajungem in varf si ne pare rau ca am terminat urcusul prea repede. Gandul ca mai avem de “dat o tura” la intoarcere ne mai animeaza si pornim voiosi spre Piscina Cleopatrei. Nu cred sa fie mai mult de 50 de metri din varful muntelui si pana la piscina, asa ca prind ocazia de a-i mai strecura sotului meu cateva informatii. Legenda spune ca aceasta constructie impresionanta a fost facuta cadou Cleopatrei de catre imparatul roman Marcus Antonius. Apa din piscina este aceeasi cu a izvoarelor termale care strabat muntele Pamukkale. De asemenea, se povesteste ca daca faci baie in piscina Cleopatrei, intineresti cu cel putin cativa ani.
Intram. Frumusetea salbatica a locului ne lasa cu gura cascata. Piscina este destul de mare, inconjurata de arbusti cu flori. Coloanele, ce in antichitate imprejmuiau mandre piscina, sunt acum prabusite in apa, dar acest lucru nu deranjeaza, ci din contra, adauga o aura de mister. Ne schimbam in costume de baie, lasandu-ne hainele la vestiare.
Incinsi de urcusul pe muntele insorit, ne gandim la o baie racoritoare, dar surpriza! pentru cateva momente am uitat ca apa nu este rece – are cam temperatura corpului. Nu este nici foarte curata (cristalina, adica), din cand in cand mai poti vedea plutind pe langa tine mâlul depus pe coloanele cazute. Nu se poate inota asa cum trebuie, din cauza pietrelor de sub apa, dar o baie buna se poate face. Faptul ca ne aflam intr-un loc incarcat de misterele antichitatii ne bucura - ne simtim in plina istorie si incerc sa mi-o imaginez pe Cleopatra scaldandu-se in aceste ape.
Dupa baie, mergem la dusuri – aici, in schimb, dam de o apa rece ca gheata. Tot in complexul piscinei se afla amenajat un spatiu cu acvarii - vedem inauntru lipitori si pesti Garra Rufa (o specie de pesti mici, care se hranesc cu pielea moarta de pe picioare) – pentru scopuri terapeutice. Hotaram ca nu sunt pentru noi si cautam o masa libera ca sa luam o inghetata si un suc.
Inainte de a incepe coborarea, facem o oprire la magazinul de suveniruri, sa cumparam cate ceva pentru cei de acasa. Apoi, incantati de aceasta zi minunata a vacantei noastre, o luam incet la vale, de data aceasta tragand de timp. Nu vrem sa parasim prea curand firidele albe si izvoarele Pamukkale-ului.
Ponturi pentru o calatorie la Pamukkale:
- Daca te afli in vacanta in Turcia, iti poti rezerva o zi pentru o calatorie la Pamukkale. Este mai bine sa pleci cu masina decat cu autocarul – excursia cu autocarul are un program foarte strict. Drumul pana acolo se face in majoritate pe autostrada, asa ca nu ridica probleme. De la Bodrum, Kusadasi, Antalya sau Cesme – destinatii celebre de vacanta – pana la Pamukkale sunt 200-300 de km, in functie de locatia in care te vei caza.
- Tot in acelasi loc exista si orasul antic Hierapolis – daca ai de gand sa vizitezi si orasul, cel mai bine este sa pleci dimineata (in jurul orei 8) si asteapta-te sa ajungi seara tarziu inapoi la hotel
- In jurul Pamukkale-ului se afla o sumedenie de hoteluri si restaurante – deci exista posibilitatea de a petrece o noapte la poalele muntelui sau de a manca aici foarte bine
- Tot la baza sa, de afla un complex de piscine, cu apa din izvoarele termale
- Exista o taxa de intrare la Piscina Antica, in jur de 20 – 25 de lire turcesti, adică între 8 și 10 euro (depinde de sezon) pentru cei care vor sa faca baie. Daca nu doresti sa intri in piscina, nu se plateste nici o taxa, dar atentie! nu poti sa nu platesti taxa si apoi sa intri in apa, deoarece la scara se afla agenti de paza carora trebuie sa le prezinti biletul platit
- Preturile restaurantului din incinta Piscinei (de altfel si singura sursa de hrana din varful muntelui) sunt dublate sau triplate fata de normal - daca ai un buget redus, mai bine iti iei masa inainte sau astepti pana ajungi inapoi jos.
Comentarii